Clișeu sau adevăr. Femeile faine sunt singure și fără noroc

Recunosc, n-am venit eu cu ideea acestui text. Mi s-a propus. Iar eu am acceptat. Teoretic trebuia sa plece de la cazul Marilyn Monroe, pentru ca vezi Doamne a murit singura si nefericita.

Doar ca nu i-am citit biografia astfel incat sa-mi pot da cu parerea, asa ca raman la cazurile cunoscute. Fara nume, normal, ca nu e frumos.

In primul rand nu prea stiu ce inseamna femeie faina. Adica stiu ce inseamna pentru mine, dar nu stiu ce inseamna pentru tine, tu, cel care citesti. Inseamna frumoasa; desteapta; inteligenta; descurcareata; cu un corp din ala de coperta de revista glossy si atitudine si mai misto; glumeata; spontana; intelegatoare; cu sex appeal; realizata; independenta; petrecareata; muncitoare; familista; sau poate toate astea la un loc? Stiu doar ca exista din ce in ce mai multe femei singure. Si nu ma refer la studente si pustoaice de liceu, ma refer la femei care au o varsta si o experienta, as zice undeva …de la 26-27 de ani si m-as opri pe la un 40. Ma refer la femei misto, care din punctul meu de vedere au undeva pe la 70% din tot ceea ce am enumerate mai sus (am un prieten care chiar gandeste in procente cand vine vorba de femei si, intre noi fie vorba, nu s-a multumit niciodata doar cu cele 70 de procente).

Deci, esti femeie faina, esti tot ceea ce si-ar putea dori orice barbat, esti fiecare fantezie si ai tot ce iti trebuie, si totusi iti lipseste ceva. Altfel cum sa fii singura? Asta cu norocul…nu prea cred ca e valabila. Norocul si-l mai fac si oamenii cu mana lor (exceptandu-i pe aia care asteapta sa le pice ceva din cer). Atunci cand esti atat de faina cred ca ai prea multe asteptari. Poate suna ciudat dar nici nu mai stiu daca e un avantaj sau mai mult un dezavantaj sa ai asteptari mari. Din ce am vazut eu pana acum, atunci cand ai asteptari mari exista un procent destul de mare sa vina la pachet cu dezamagirea, iar atunci cand pleci fara nicio asteptare, apare ca prin minune cate ceva care te bucura. Cred ca e buna comparatia asta – ca o surpriza, pentru ca, nu-i asa , surprizele nu le poti prevedea.

Deci, una bucata problema e treaba asta cu asteptarile. Pentru ca oamenii dezamagesc. Da, oamenii dezamagesc si aici ma includ si pe mine si pe tine. Sunt ferm convinsa ca nu exista oameni perfecti, nu ne-am nascut si nici nu vom muri perfecti, chiar daca multi tindem intr-acolo. Ma gandeam sa zic ceva de Dumnezeu sau Budha , dar totusi n-as vrea sa intru in polemici religioase, asa ca o sa merg pe – sigur ca nici Chuck Norris nu e perfect.

Al doilea motiv la care ma gandesc este ca noi, femeile, tinem sa ne legam fericirea de ceva (o relatie) sau de cineva (un barbat). Se intampla ca relatia respectiva sa nu functioneze asa cum iti doresti, iar barbatul (pe care tu l-ai ales!) sa nu te poata face fericita (asa cum vrei tu!). Cred ca ar trebui sa invatam sa nu ne legam fericirea de chestii perisabile. Fericirea ar trebui sa fie o stare de spirit si nu ceva palpabil sau material, iar fericirea pe care ti-o produce cineva sau ceva sa fie ca un fel de bonus la ceva ce deja exista in tine. Femeile (de fapt toti oamenii) ar dori sa vina cineva sa le faca fericite. Si daca nu se intampla atunci e bineinteles vina celuilalt. E un fel de diateza reflexiva “s-a stricat laptopul” sau “s-a spart cana” sau “s-a intamplat un accident” – asta ca sa ne spalam pe maini si sa para ca de fapt nu e vina noastra, sigur laptopul, sau cana, sau meteoritul sau barbatul sunt de vina. “Nu m-a facut fericita ” astazi, sau ieri sau in general. De parca ar fi un task in job description. Si da, e valabil si pentru voi, domnilor.

Al treilea motiv la care ma gandesc este ca suntem prea seriosi, gandim prea mult. Ati observant ca oamenii care gandesc foarte mult sunt mai tristi, mai gravi, mai neincrezatori? Stam si facem un milion de scenarii, de analize SWOT, analizam fiecare potential partener cu grad de risc, posibilitati, oportunitati si amenintari. Daca nu iese bine? Daca nu ne potrivim? Ce vor zice ceilalti? Daca e prea bun pentru mine sau daca nu e destul de bun pentru mine? In primul rand raspunsurile astea nu ai cum sa le cunosti decat daca ii dai respectivului o sansa. Doar atunci poti vedea daca este ceea ce iti doresti. Daca vii cu scenarii si presupuneri inainte sa se intample ceva, fii sigura ca nu se va intampla nimic. Odata sadite mladitele intrebarilor si indoielilor, tu singura nu-ti vei da voie sa mergi mai departe si implicit nu vei da nicio sansa nimanui.

Al patrulea motiv as spune ca este – teama. Teama de nereusita, teama de nou, teama de necunoscut, teama de ridicol….si aici fiecare isi stie mai bine temerile. Eu tind totusi sa cred ca teama e buna. Atunci cand ti-e teama inseamna ca ai ceva de pierdut. Esti om, nu esti robot, iar teama e un sentiment foarte puternic care totusi te face sa-ti depasesti limitele si zona de confort pe care singur ti-ai creat-o. Poti sa crezi ca viata incepe dincolo de linia pe care ti-ai setat-o singur/a?

Sunt sigura ca exista mult mai multe motive. Dar ma rezum la cinci. Al cincilea motiv cred ca suntem noi. Noi individul, noi persoana, noi insine. Pentru ca nu stim ce vrem. Pentru ca nu ai cum sa ai o lista bine stabilita ca atunci cand te duci la hypermarket. Pentru ca dorintele sunt ombilical legate de nevoi. Si pentru ca in loc sa ne uitam la noi, sa ne descoperim si sa ne cunoastem mai bine, sa stim ce ne dorim si ce avem nevoie, ne uitam la altii si eventual ii invinuim ca nu stim ce noi insine ne dorim. Si pentru ca noi femeile ne-am uitat la prea multe filme cu printese si avem realitatea putin distorsionata (si dragilor, acelasi lucru se intampla si la voi cu filmele porno), ne dorim de toate, amestecate, sa fie si Tarzan si Fat Frumos, sa aiba Mercedes dar sa vina pe cal alb, sa fie ninja dar romantic si multe altele. Si am vazut eu in desene cum el vine calare pe un cal si se lupta cu toti pentru ea si ii aduce si flori si danseaza in padurea plina cu animalute dragute. Dar sunt sigura ca nu-i pregatea micul dejun si cafeaua de dimineata. Sunt sigura ca nu o ducea nicaieri in concediu si bag mana in foc ca dormeau si in camere separate (hihi).

Asa ca, inainte sa asteptam fericirea pe tava din partea altuia (unde oricum ar fi, vom avea ceva de comentat cu siguranta) ar trebui sa stim ce ne face fericite, sa ne facem fericite noi pe noi iar cu ce vine celalalt sa ne implinim si mai mult.

 

Foto: Laura Makabresku

6 replies
    • andra.nistor
      andra.nistor says:

      nu mai conteaza cum ai ajuns. te mai astept. si cand n-am dreptate sa stii ca accept cu interes corecturi 🙂

      Reply
  1. Cris
    Cris says:

    Sunt de acord cu tot ce ai spus in articol si mai adaug un motiv: timpul, momentul si dorinta. Poate femeile acelea foarte misto isi sunt suficiente, poate fericirea lor nu sta in relatii si barbati sau poate nu e momentul. Sunt lectii, dupa cum ai spus si tu, pe care trebuie sa le invatam inainte sa ne impartim viata unii cu altii, femei, barbati faine/faini sau mai putin. Din punctul meu de vedere toti vom gasi pe cineva la momentul potrivit. Pe langa toate cele, o femeie faina stie sa si astepte si sa profite de momente si singura.

    Reply
    • andra.nistor
      andra.nistor says:

      ai dreptate. bine…atata timp cat femeile alea singure isi sunt suficiente, nu le incadram aici. e alegerea lor. ma gandeam insa la cere care si-ar dori dar …nu merge. vorba ta – cred ca inainte trebuie sa ne cunoastem pe noi, sa invatam diverse lucruri, sa invatam sa impartim si multe altele. de abia atunci avem sanse sa gasim ce cautam. daca stim ce vrem si daca stim ce cautam.

      Reply
    • andra.nistor
      andra.nistor says:

      aaaa, clar. aici nu am ce sa comentez. sunt, intr-adevar, o gramada care viseaza cai verzi pe pereti. eu le numesc printese 🙂

      Reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply to eu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *