Recunosc, am greșit. Toată viața m-a interesat gura lumii

Gata. O zic direct. Cui nu-i place…sa o tina pentru el.

Recunosc, am fost o proasta. Toata viata m-a interesat gura lumii. „Vai dar ce-o zice X daca fac asta? Si ce-o zice Y daca imi asortez geanta de 200 lei cu bluza asta de 15 lei? Si ce-o zice Z daca beau o bere cand toate doamnele ar trebui sa bea un Cosmopolitan?”

Tată, sa stii ca tu esti de vina pentru treaba asta. Stiu ca imi citesti articolele de cand ai fb, asa ca te pârăsc aici in vazul lumii. Si ai face bine sa nu te superi ca altfel te scot din lista de prieteni. Cam asta iti intra in reflex – ceea ce vezi in casa. Si eu asa am crescut. Trebuie sa faci impresie buna (bine…fie…erau si alte vremuri) – asa ca hai sa ne punem o usa metalica; nu, nu pentru noi, pentru vecini. Sa vada ca avem.

Fix anul asta am avut un declick. Habar n-am ce s-a intamplat sau ce m-a determinat sa fac schimbarea, dar sunt foarte mandra de mine. Deja am doua luni de cand nu mai dau nimic, nici cei doi bani pe parerea oamenilor. Sa fiu precisa : a oamenilor care nu au legatura cu mine ca om, ca persoana. Si este perfect. Parca mi-am luat doua-trei pietre de pe inima.

Cateodata, atunci cand inainte de parerea ta conteaza parerea altora, e nasol. Pentru tine. Pentru ei este perfect. Tu pierzi, ei castiga. Tu pierzi berea pe care vrei sa o bei pentru ca esti o doamna si nu e frumos. Tu pierzi casual Friday pentru ca e frumos sa fii tot timpul la patru ace; tu pierzi placerea scrisului pe blog pentru ca unii stiu doar sa comenteze si sa spuna cum ar putea ei sa o faca mai bine; tu pierzi invitatia la un suc cu tipul ala dupa care te tot uiti pentru ca lumea spune ca nu v-ati potrivi; tu pierzi un weekend de distractie la un bal mascat pentru ca vezi doamne ai o varsta si trebuie sa te comporti ca atare; tu pierzi o noapte romantica impreuna cu iubitul ca sa nu zica lumea ca te tine incuiata in casa in loc sa mergi de doua ori pe saptamana in club.

In ultimii ani am avut placerea si neplacerea sa intalnesc foarte multe categorii de oameni. De la fiecare am avut ceva de invatat. De la prea putini am invatat ASA DA si de la prea multi am invatat ASA NU. Si am vazut cum oamenii mari discuta idei si oamenii mici discuta alti oameni.

Am fost pe rand intrigata, enervata, contrariata dar si amuzata sa aflu tot felul de lucruri, inclusiv despre mine. Si asta de la oameni pe care nici nu am apucat sa ii cunosc. Deh…firea omului. De obicei a omului care nu are altceva de facut mai important decat sa ii comenteze pe cei din jur, niciodata constructiv. Oricat de „piersicuta” ai fi tu, tot se va gasi cineva care sa nu suporte piersicile.

Asa ca data viitoare cand vrei sa faci ceva, fa-o sau nu o face, pentru tine si nu pentru ceilalti. Cei care conteaza vor fi ok iar cei care nu vor fi ok cu asta…ei bine, nu conteaza. In final tot ceea ce conteaza este ca tu sa fii impacat/a cu alegerile pe care le faci, fie ele in plan personal sau profesional.

 

Foto : Laura Zalenga

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *