Confesiune.

În viața se întâmplă lucruri.

Unele nasoale, foarte nasoale dar totul e relativ, nu? Astăzi mintea mea și-a pus întrebări împotriva voinței mele. M-am intrebat ce este în sufletul și în capul unui om care decide să-și pună capăt zilelor. Durere, nu? Dar cât de multă??

Cu toții avem probleme, am avut și din păcate vom mai avea. Probleme de familie, cu familia sau din lipsă de familie; probleme în dragoste, cu dragostea, cu lipsa ei, ba un divorț, ba nu mi-am găsit minunatul și mult așteptatul suflet pereche; probleme la muncâ, prea multâ până la epuizare, lipsa unui job stabil, plafonare, nerecunoașterea meritelor, sclavia unora, munca cu cârca a altora, probleme de sănătate – ale noastre sau ale celor dragi, cu remediu sau fără, mici sau mari lovituri ale vieții când te aștepți mai putin și te trezești că muști puțin din pământ în cădere.

Și te ridici, o dată, de două ori, de douăzeci de ori. Pentru că asta e viața, alta n-ai. Și știi că toate trec și că se vor rezolva la un moment dat și toată lumea iți spune că o să fie bine în final și că ai umeri pe care poți plânge și mâini care iți pot șterge lacrimile și brațe puternice care te pot strânge să te simți în siguranță.

Tu ai idée cât de puternic ești? Tu și doar tu știi de câte ori te-ai ridicat până acum. Tu și doar tu știi cât de greu a fost atunci, in momentul ăla al tău și acum când te uiți înapoi nici nu știi de unde ai avut puterea sa mergi mai departe, nu știi dacă ai mai avea puterea să treci încă o dată prin asta, însă ești aici. Niciodată nu știi cât de puternic ești până nu ai nevoie să afli.

Și acum stau și mă întreb. O persoană care face gestul de care spuneam la început nu e puternică? Sau poate a fost mult prea puternică de prea multe ori și a ajuns la o limită? Mie astăzi mi-a fost frică de limite. Ale mele și ale oamenilor din jur. Ne place să credem că suntem rezistenți la stres și puternici și unii chiar cred că sunt nemuritori, unii păcălesc moartea de mii de ori în căutarea unui puseu de adrenalină. Dar dacă avem o limită? Și dacă limita aia nu ne anunță că se apropie?

Da, mie azi, pentru prima dată după foarte mult timp, mi-a fost frică. Dar aș vrea ca la 80 de ani să pot spune că am supraviețuit oricărei incercări.

 

Foto : Laura Makabresku

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *