Pierdut prezent. N-aș vrea totuși să-l declar nul…

Vreau să știu și eu ce naiba s-a intâmplat în ultimul timp …un an, doi, zece… de toată lumea e deprimată, tristă, scenaristă, cufundată în gânduri.

Serios. Să îmi spună cineva de ce suntem din ce în ce mai sensibili (și nu în sensul bun – atunci ar fi bine), mai afectați, mai pesimiști.
Chiar așa greu e să ne mulțumim și să apreciem ce avem? Chiar așa bine este să stai frustrat și să te plangi pentru ceea ce nu ai? Petre scria într-un articol ceva de genul “oriunde m-aș afla aș vrea să fiu in altă parte”. Da’ de ce? Serios. Spune-mi și mie de ce. Dacă nu iți place unde te afli acum, pleacă și du-te în locul în care vrei să fii. De ce e atât de greu (bănuind că nu vrei sa fii în Bali in următoarele 5 minute)?
Suntem atât de puțin ancorați în prezent incât trece viața pe langă noi și nici nu ne prindem. Și uite așa mai schimbăm un prefix fară să ne dăm seama.
Prezentul este acum. Fix în minutul ăsta. La mine prezentul este acum, la 11:18 când stau și scriu în curte pe iarbă, cu cana de cafea cu zahăr brun și lapte din belșug. Mă bate soarele de dimineață și aud o grămadă de vrabiuțe facând scandal. Serios că sunt conștientă de prezent. Viitorul este minutul următor. De fapt stai… este 11:21, deci practic sunt în viitor și trecutul este momentul în care m-am apucat să scriu. E mișto să trăiești în prezent, serios.

De ce ai vrea sa trăiești în trecut? Stai să suspini după vremuri de mult apuse, pe care pun pariu că nu le-ai conștientizat la momentul respectiv. Poate a fost bine sau poate a fost rău. Poate ai fost mai fericit, mai bogat, mai slab, mai gras, cu mai multe concedii sau cu un salariu mai mare. Partea bună și totodată rea, este că toate trec – și alea bune și alea rele. Tu, știi tu cine ești, stai și te gândești la trecut. Și iți pierzi prezentul. Ce e nasol ,este că peste ceva timp te vei gandi din nou la trecut și iți vei da seama că este prezentul de azi.

Aceeași greșeală o faci și gândindu-te la viitor. Stai și aștepți să treacă timpul în speranța că va fi mai bine. Dar n-ai de unde să știi ce-ți rezervă viitorul. Viitorul este doar iluzia dorințelor tale. Nu știi dacă in viitor el se va intoarce, dacă vei găsi un job mai bun, dacă iți vei face casa aia mare la care tot visezi, dacă vei avea 2-3 copii sau niciunul. Nu știi nimic. Tot ce știi este ceea ce se intamplă acum. Cam tot ce faci acum iți va scrie viitorul.
Cred că prea dramatizăm viața asta. De aici și vorba aia “nu mai luați viața așa de în serios că oricum nu scapă nimeni viu din ea”. Chiar așa aiurea să fie firea omului? Avem așa:

  • Mă plâng că nu am o casă versus mă plâng că am o casă dar nu am bani să o renovez
  • Mă plâng că nu am cați bani vreau versus mă plâng că am bani mulți dar trebuie să plătesc impozit la stat
  • Mă plâng că dorm singură noaptea versus mă plâng că el sforăie noaptea

Chiar nu te multumește nimic din tot ce ai? Eu sunt ferm convinsă că fiecare are o grămada de lucruri frumoase pentru care să fie recunoscător, dar nu avem ochi să le vedem. În loc să vezi că el s-a dat peste cap să iti gătească în seara asta, tu vezi doar că a murdărit toate vasele în încercarea sa. Și atunci meriți 2 palme să te trezești și să înveți să te bucuri, să fii ok, să fii împacat/ă.
Știu că aștepți viitorul în speranța că va fi mai bine. Doamne ajută! Dar dacă nu va fi așa? Nu-i așa că o să te gândești cu dor la ziua de azi care este destul de bună?
Dacă vrei, iți sugerez să citești “Puterea prezentului – Eckhart Tolle”. Doar dacă vrei să te bucuri de momentul “acum”. Dacă nu, ne vedem in viitor să-mi povestești ce frumos era trecutul.

 

Foto : Laura Makabresku

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *