Întâi gramatica și apoi replica
Voiam de ceva timp să scriu asta. Voiam, da? Nu vroiam.
M-a mobilizat acum jurnalista mâncătoare de copii, Oana Stancu. Read more →
Jurnalism și coloană vertebrală
Ieri mi-a atras atenția ceva ce rar se întâmplă să vezi. La prima vedere am zis că e ceva de la Academia Cațavencu sau TNR sau poate vreun gif funny ajuns viral. Dar nu. Era fix coperta 1 a Financial Times care avea scris un mare “fuck yourself” cu majuscule. Cu dedicație către HP. Read more →
Ilegitim. În loc de interviu, o poveste.
Era să spun că vuiește online-ul despre Ilegitim. Dar nu. Vuiesc și radiourile și televiziunile și presa scrisă. Și mă mănâncă. Vreau să aflu ce e cu nebunia asta. Așa că îi rog pe protagoniști – Alina Grigore și Robi Urs – să strecoare o limonadă în programul ăsta încărcat al lor. Și printre interviuri, declarații, cursuri la școala de actorie Inlight și făcut bagaje pentru Berlin, ne-am așezat la o limonadă, două, trei…și-un ceai.
Îndrăgostește-te de o faptă bună
Am cunoscut-o pe Alexandra în toamna anului trecut. Mi-am dorit să o cunosc pentru că auzisem ce face. Face ceea ce mi-aș dori și eu să fac la un moment dat. Ne-am văzut la un caffe latte și nu știam de unde să încep să o trag de limbă și să înțeleg cum reușește să facă toate astea – fizic, financiar și mai ales emoțional.
Să vă spun ce face. Alexandra a înființat acum 1 an și ceva Asociația “Spitale curate” ce are ca obiectiv Read more →
Da, recunosc, am mai și renunțat
După ce am scris “Câteodată renunțăm prea ușor” mi-au sărit mai mulți prieteni în cap. Că nu sunt de acord, că nu poți să încerci la infinit, că unii au pierdut ani din viață încercând.
Le-am spus că nu era despre asta. Era despre altceva. Dar știu la ce se referă. Și le-am promis și reversul. Read more →
Câteodată renunțăm prea usor
Deunăzi, am citit ceva care spunea cam așa “bunicii noștri sunt împreună pentru că au trăit într-o epocă în care, dacă ceva se strica, îl reparau și nu îl inlocuiau”. Read more →
