Voiam de ceva timp să scriu asta. Voiam, da? Nu vroiam.
M-a mobilizat acum jurnalista mâncătoare de copii, Oana Stancu. Lăsând la o parte măgăria uriașă pe care a făcut-o, pentru că asta fac incompetenții atunci când nu au cu ce – dau în cei lipsiți de apărare, m-a distrat/ dezamăgit/ enervat DIN NOU să văd că nici măcar jurnaliștii sau pseudo-jurnaliștii nu s-au prins cu câți de “i” se scrie “copiii”.
Nu știu dacă toți cei patru ochi ai mei au început să fie din ce în ce mai critici (cum de altfel aud foarte des), dacă analfabetismul există și va exista întotdeauna și la casele mai mari sau dacă începe să fie la modă, dar jur că mă zgârie pe retină. Și pe lentilă. Și îmi face dungi pe iris.
N-aș avea niciodată pretenții de la o daniela crudu, dar mai nene, când lucrezi în media/ publicitate/ PR/ când lucrezi oriunde ai un birou cu calculator și email și trebuie să comunici cu oameni vii, când ești așa zis formator de opinie, când ai o funcție și oameni în subordine, când apari la teve sau la gazetă, când scrii o știre care intră pe prompter sau pe burtieră, când scrii ceva ce ajunge să fie citit de mai mult de 3 oameni, ar fi frumos să știi că e de porc să n-ai toți ii la tine.
Cred că ăsta ar trebui să fie cel mai ușor lucru din lume. Să vorbești și să scrii în limba țării în care te-ai născut și trăiești. Adică…de aia îi zice “nativ”, nu?? Gogule, tu chiar nu poți fi fluent nici în română, mă?
Jur că pentru mine, o cratimă lipsă e moartea pasiunii. Adică, fără supărare, eu nu am cum să te iau în serios. Nici pe tine, nici compania ta, nici agenția ta, nici ziarul tău. Și dacă nu pot să te iau în serios sper să nu pretinzi respect. Că deh… respectul se câștigă, nu se cumpără la kilogram.
Voi, ăștia care aveți toate agențiile de cursuri și traininguri și specializări, chiar n-ați exploatat deloc nișa asta a agramaților? Faceți, dom’le niște cursuri! Online sau la distanță. Trimiteți și voi un colet din ăla anonim, prin poștă, cum fac ăștia de la sex shop-uri. Să nu știe lumea că unii învață gramatică pe furiș.
E mișto să știi gramatică. Faci parte dintr-o societate atât de secretă și pe cale de dispariție, încât ar trebui protejată de lege. În plus de asta, dai bine, câștigi un pic de respect, te ascultă lumea mai cu atenție, câștigi dreptul de a spune ceva și de a scrie ceva. Altfel n-ai dreptul ăsta! Pe bune că n-ai!
Și dacă nici asta nu te-a convins că trebuie să înveți să desparți în silabe, să știi ai nevoie de gramatică și când agăți și când înjuri de mamă. Că mai nou totul se face pe scris. Cu plăcere!
De acord cu ce ai scris dar chiar mă gândeam, în timp ce citeam articolul tău, cât de ironic ar fi să apară și la tine vreo greșeală gramaticală. 🙂 Nu știu dacă ai scris ”pe care de dispariție” pentru că te grăbeai sau pentru că așa crezi că e expresia însă tind să cred că ai apăsat in grabă pe ”r” în loc de ”l”. 🙂
hehe, da, chiar am scris din greșeală. și corectat 🙂 merci de info. greșelile de typo zic că sunt scuzabile tuturor. vorba aia…graba strică treaba. dar desparțirea in silabe, folosirea unui timp corect si marea problemă a ii-lor sunt foarte complicate pentru unii :))