1 an împreună

poza

Luna asta pe 9 martie am împlinit un an. Un an împreună. 5 zile pe săptămână. Eu și metroul. Eu și metroul și restul lumii. M-am tot ținut să scriu despre acest mare eveniment din viața mea de când am citit “Scurt ghid pentru călătorii fraieri din metrou” al lui Mihai. Bine…a promis că face și ghidul lung. Dar asta când va fi gata metroul din Drumul Taberei. Și când va fi gata, eu probabil voi fi bătrână și bolnavă și mai mioapă decât acum, dar poate merită așteptarea.

E frumos cu metroul. Îți dă ocazia să te pipăi și să te înghesui cu oameni necunoscuți fără nicio remușcare față de partenerul tău. E o ocazie bună să afli ce se întâmplă cu viețile oamenilor, ce probleme are fiecare pe acasă, pe la muncă, cu iubitul, cu admiratorii, să vezi cum se dă swipe cu viteza luminii pe Tinder, să simți care are sau nu pastă de dinți și deodorant pe acasă, să poftești la gogoașa vecinului în timp ce arunci covrigul din mână, să vezi sarmalele luate la pachet la birou, în pungă de hârtie de la Zara. Cum ne spunea proful de desen în generală “Hai mă că e distractie”.

Dar nu despre aceste lucruri frumoase vreau să vorbesc. Nu. Vreau să vorbesc despre alea urâte. Urâte și nesimțite. Pentru că oamenii sunt nesimțiți, nene. Faza de aseară m-a scos aproape maxim din pepeni. Vă zic de ce “aproape” mai încolo.

Stăteam ca omul și așteptam metroul. Și a venit, dragul de el. Aglomerat și plin de oameni mai ceva ca protestele de stradă. Și pentru că sunt om civilizat (mulțumesc alor mei pentru educație, să trăiți o mie de ani!) m-am dat mai așea, să aibă loc puhoiul să iasă. Și cum stăteam eu, având metroul în dreapta și noul puhoi în stânga, mă împinge o babă tăntică cu așa forță, de cât pe ce să îmi între piciorușul firav că o gladiolă în spațiul ăla dintre peron și tren. Și cum sunt zen de ceva timp și nu-mi mai sare țandăra din orice îi zic “Nu vă supărați, dacă mă mai împingeți mult o să îmi rup piciorul în gaura aia”. Și baba tăntica zice, cu cea mai suavă voce cu care putea să spargă timpanele și celor de la Piața Unirii “Hai, bine că suferiți toți de impins acum”. Eu îi dau ignore și o las în fața mea, că am învățat că îți bați gura de pomană cu idioții. Și eu acolo, baba tantica în fața mea și o tipă de vreo 30-35 de ani, care asistase la împinsul meu, în fața babei tănticii. Tipa pune piciorul să urce în metrou și deodată, baba tăntica o apucă de umăr și o împinge din metrou ca să intre ea. Că poate se dădea dracu pensia și nu era pe fază. Tipa rămâne șocată. O apucă de mânecă și îi zice “Chiar în halul ăsta mă împingeți?”. Și așa a început circul. Băăăiiii!! Baba nebună (că în reclama cu Naumovici și maimuța turbată la gard) se întoarce și îi dă o palmă peste față tipei. Eu rămân șocată. Tipa rămâne șocată. “Tinerii din ziua de azi, v-ați aliat amândouă să spuneți că vă împing eu!!” Urla în tot metroul, vrând să îi mai lipească una tipei. Eu de obicei sunt super pe fază la orice fază. Am un instinct din ăla să contracarez chestii, să prind chestii din zbor ca să nu pice, etc. Nu știu dacă a fost bine sau nu că aveam mâinile pline de turtă dulce, dar altfel jur!!!jur!! că îi rupeam mâna. Am încercat totuși să aplanez circul că v-am zis că sunt zen. I-am zis tipei să nu se pună la mintea nebunelor și nesimțitelor că astea ne bat prin experiență. S-au mai bălăcărit nițel și eu mi-am văzut de turta dulce.

Am uitat să vă spun că baba tăntica (nu avea mai mult de 65 de ani) nebună și turbată era din aia sofisticată. Cu pălăriuță și cercei de aur și hăinuță și poșetă.

Și dacă mai aud vreodată aia cu “Tinerii din ziua de azi sunt așa și pe dincolo” cred că mă transform. Băi nene, bătrânii sunt din ce în ce mai nesimțiți, cretini și agresivi!! Jur!! Și circari!! Cred că de la emisiunile astea de kkt la care se tot uită în multul timp liber! Și când prind un tânăr își revarsă năduful pe el. De parcă e vina noastră că au îmbătrânit și au pensia mică și sunt bolnavi! Nu nene! Nu e vina noastră!! Dacă nu te duce capul, îți spun eu – Și noi vom îmbătrâni (sper să apucăm)! Și noi vom fi bolnavi (sau deja suntem) și vom avea artrită!

Știți meme-urile alea cu “Ion lasă oamenii să iasă din metrou. Fii ca Ion”? Să o pună cineva în practică. E scurtă, e clară, e la obiect, e ușurică, o înțelege orice creier de pe lumea asta! Până una alta, vă las mai jos o campanie foarte mișto legată de transportul în comun. Nu o să prindă la noi. Pentru că nu ne duce nici capul și suntem și șmecheri. Pentru că putem și ni se cuvine!

 

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *