Generaţiile X şi Z. Comunicare sau război?

Ieri am fost la Learning and development summit (mulțumesc CB pentru invitație) și am profitat de faptul că pot să mai culeg câteva informaţii de la mai marii internaționali în HR și people management. Îmi place mult domeniul ăsta în care interacționezi cu oamenii, coordonezi echipe, trainuieşti echipe, faci comunicare internă și ești practic liantul dintre toți. I like that very much.

Într-o societate atât de accelerată și tehnologizată, avem nevoie din ce în ce mai mult de asta. Avem nevoie de legături între oameni. Avem nevoie să creăm legături între oameni și avem nevoie să ne dorim să facem asta.

Ceea ce mulți în continuare nu inţeleg este că, nimeni nu e singur și de capul lui. Și nimeni nu a reușit să facă nimic singur. Nici o relație de iubire, nici o relație de prietenie, nici o familie, nici o companie, nici nimic nu s-a creat şi s-a dezvoltat vreodată cu singur om. Una este să fii mai bun pe zi ce trece decât tine sau decât alții și alta e să fii de capul tău și să speri la succes nebănuit pe orice plan.

Auzisem undeva o vorbă, nu mai știu unde dar mare dreptate avea – dacă vrei să mergi repede, mergi singur, dacă vrei să mergi departe, mergi împreună.

Ieri s-a vorbit mult despre echipe, despre comunicarea în companii și mai ales despre problemele de comunicare pe care le au generațiile. Generațiile X, Y și viitorii Z. Despre faptul că lucrurile, lumea, viața, tehnologia evoluează. Și nu înseamnă că nimic din trecut nu mai e valabil. Ci doar că evoluează, se schimbă iar noi trebuie să ne adaptăm. Noi cei tineri, noi cei bătrâni, ei cei tineri, ei cei bătrâni. Și trebuie să conviețuim și să comunicăm și să colaborăm. Pentru că viața e un joc. Și job-ul e un joc. Și avem două variante – să-l jucăm sau nu. Și singuri nu putem face asta. Singuri nu putem juca nimic. Poate doar solitaire. Și ăla pe calculator.

Deci cum integrăm generațiile între ele? Cum conviețuim, cum lucrăm și cum dezvoltăm relații între noi? Cei de 20 de ani cu cei de 30 de ani sau de 40 sau de 50? Bineînțeles că “pe vremea mea era altfel”. Bineînțeles că “tineretul din ziua de azi” e altfel. Așa a fost dintotdeauna. Și așa este corect. Trăim în vremuri și timpuri diferite și trăim împreună.

Mie, una, mi se pare destul de trist că în era asta în care avem acces la totul și la orice, avem posibilități nelimitate (dacă e să comparăm cu anii 80-90), cu un singur click putem plăti și cumpăra ceva care ne vine direct la ușă, cu un click avem acces la toată informația din lumea asta, cu un singur click vorbim nelimitat cu cineva aflat la 3 continente distanță și multe altele, nu suntem în stare să ne păstrăm sau să ne creăm o relație cu oamenii. Fie ea de orice natură. În schimb ne putem crea o relație cu un laptop și un telefon.

Și ajung iar la educație. Poate ar trebui să fim mai conștienți că avem nevoie de educație, avem nevoie de gramatică, avem nevoie să reînvăţăm respectul și bunul simț, avem nevoie să relaționăm cu oamenii față în față și nu pe whatsapp, avem nevoie să învățam unii de la alții, avem nevoie să recunoaștem că nu suntem niște zei atotștiutori nici la 25 de ani și nici la 50, avem nevoie să învățam orice și mai ales avem nevoie să punem în aplicare.

În momentul în care lăsăm puțin orgoliul de-o parte, vom vedea că lucuri bune se pot întâmpla. În momentul în care ne vom putea pune în pantofii altuia și îi vom înțelege perspectiva, vom putea înțelege și nu doar asculta. În momentul în care suntem în stare să ascultăm părerea unuia cu 15 ani mai tânăr sau părerea unuia cu 20 de ani mai bătrân, vom învăța lucruri noi. Pentru că fiecare e unic și fiecare are o valoare de adăugat. Pentru că fiecare are un rol, fiecare se pricepe la ceva și fiecare are ceva de spus. Trebuie doar să găsim acel ceva și să-l folosim cum se poate mai bine. Nu o să poți pune niciodată un cub într-o gaură rotundă. Pentru că nu se potrivește.

Cred că fiecare om din jurul nostru știe ce vrea și are ceva de spus. Trebuie doar să pui întrebările potrivite. Trebuie să comunici. Trebuie să îl lași să vorbească. Degeaba încerci să intuiești ce are de spus. Tu ai ochelarii tăi iar el are ochelarii lui. Şi fiecare vedeți lucrurile prin lentila voastră. Cu toții suntem resposabili de ceea ce spunem şi nu de ceea ce înțelege altcineva.

Caută scopul celorlalți. Make a vision, not a plan. Creează obiceiuri prin acțiuni. Recunoaște şi apreciază. Fii curios.

Şi încă ceva. Relațiile de orice tip durează doar cu respect. Tu cum îți exprimi respectul?

 

1 reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *