Spuneți-mi Zâna Surprizelor

13133126_10154155960313482_7873231924073137356_n

Dragii moșului, sau ai babei, după caz, că tot mă face bătrână un prieten, v-am zis că anul asta m-a pocnit revelația și mi-am propus să nu mai fiu workoholică și să încep să am grijă de hobby-urile mele cum ar fi – să învăț fotografie, să îmi cunosc orașul, să încep să îmi cunosc țara, să mă bucur de soare, de apusuri de locuri frumoase. Practic mă apuc de o cură de detox from work. Viața nu este numai despre target și excel. Wooow ce revelație!!

Așa că, m-am gândit să mai detoxific un cititor al blogului care poate are nevoie. Că prietenul la nevoie se cunoaște și poate ne ajutăm unii pe alții în procesul de detoxifiere. Cum vreau eu să ajut pe cineva la detox? Iete niște detox prin muzică. Ce muzică? Paiiiii….MAROON 5 dacă ești fan. Din sufletul meu pur și inocent vreau să fac cadou cuiva 2 bilete la concertul de diseară.

Și partea grea vine acum. Ce naiba să vă întreb eu ca să știu cum să aleg pe cineva? Că nu sunt specialist în concursuri. Aveam ceva pregătit dar nu, întrebarea aia o țin în minte pentru săptămâna viitoare când mai pregătesc ceva.

Așa că, mă gândesc așa:

Dragă cititorule, spune-mi când ai fost cel mai, dar cel mai, dar cel mai fericit în toată această viață. Dar spune-mi toată povestea. Și descrie-mi cum s-a simțit fericirea și de ce. Spune-mi cum s-a simțit fericirea pe pielea ta și în inima ta. 

Răspunsul care o să îmi facă pielea de găină merge diseară la Maroon 5. De data asta nu o să aleg pe nimeni cu random.org pentru că vreau să fie cu feeling. Și nici nu aleg pe prietenii, stați liniștiți. Prietenii mei déjà au bilet.

Hai cu poveștile despre fericire, aici în comentarii. La ora 16,00 vă anunț cine mi-a facut pielea de găină. 🙂

Și hai și la vot că e important!!!

 

4 replies
  1. Sandoiu Denisa
    Sandoiu Denisa says:

    S-a intamplat anul trecut, intr-o zi care a inceput “normal”..desi cum ar spune prienenii, “nu e nimic normal in a fi in State, in drum spre Grand Canyon”. So, eu impreuna cu Tudor, iubitul meu si familia, am luat drumul dis de dimineata catre Grand Canyon. Pentru mine, Statele Unite reprezinta o fericire maxima, asa ca am incercat sa profit de fiecare secunda petrecuta acolo. Odata ajunsi la destinatie, am aflat ca s-a construit asa zisul “Sky walk” care era de fapt un semicerc de sticla deasupra Grand Canyon..si tot cu ocazia asta am aflat ca si biletul era destul de scumpicel si nici nu se puteau faceau poze cu aparatul/telefonul. L-am vazut imediat pe Tudor cum s-a descurajat, dar chiar si asa a insistat sa ne cumparam biletele ca nu am facut drumul de pomana. Am plecat de acolo doar noi doi, urmand sa ne reunim cu familia dupa 2h, cat dura excursia. Peisaje superbe, emotii si trairi intense, oameni frumosi, eram inconjurati din toate partile de ele.. Si am ajuns intr-un final la faimosul Sky walk care era..ge-ni-al!!! ( in mod special daca nu aveai rau de inaltime:) ). Acolo ne-am asezat la rand pentru a fi preluati de un fotograf sa ne faca cateva poze si zis si facut: fete-fete am facut pana cand la un moment dat..cum priveam eu romantic in zare si Tudor era in stanga mea, aud cum ii spune fotografului:” Can you please catch this moment?” ..si cand ma intorc, Tudor era deja in genunchi si cu inelul in mana…singurul lucru pe care l-am auzit atunci a fost”Vrei sa-ti imparti restul vietii cu mine, vrei sa fii sotia mea?” (Cu toate ca el a vorbit mult mai mult. Ulterior l-am rugat sa-mi repete) Nu pot descrie in cuvinte cate stari si trairi am avut in acel moment..am trecut prin toate, de la soc si umire, pana la rasate si plansete si ropot de aplauze de la cei prezenti. Si culmea e ca, toate aceste trairi ale mele, ale lui, ale noastre, au fost surprinse de aparatul foto..Mult timp dupa, eram amandoi foarte entuziasmati, speriati, nerabdatori pentru ce va sa vina. Asta era pe 9 august 2015, ziua cea mai fericita. Pe 9 august 2017..concretizam totul:) Cand m-am gandit la cea mai fericita zi din viata mea.. asta mi-a venit prima in minte..Fara intentia de a fii cheesy, dar love is the power!:) Stay happy!

    Reply
    • andra.nistor
      andra.nistor says:

      Denisa, mulțumesc pentru povestea minunată. Am citit-o cu un super zâmbet și dincolo de povestea de dragoste și de surpriza încântătoare pe care ai avut-o, m-ai facut să îmi doresc să ajung si eu sa văd minunățiile din canion. Poate la un momentat dat. Îți doresc casă de piatră plină numai de iubire si de fericire și oameni minunați in jurul tău. Am decis că invitatiile ajung la Laura, însă stai aproape că mai urmează cocerte vara asta. Iti mulțumesc încă o dată pentru poveste 🙂

      Reply
  2. Laura Rus
    Laura Rus says:

    Frumoasa si grea provocare! Tot stau si ma gandesc si oricat as vrea sa aleg cel mai si cel mai fericit moment din viata mea, tot nu m-as putea opri la unul singur. Starea de fericire mi-au dat-o multi oameni si multe intamplari. Insa stiu sigur care a fost primul moment de maxima fericire: venirea pe lume a lui Bodo, primul meu copil. Aveam 20 de ani, nu stiam prea bine ce am de facut… Dar cand puiul asta de om, cu totul perfect, a ajuns in bratele mele…sufletul meu a dat pe dinafara. El m-a ajutat in fiecare clipa sa-mi gasesc puterea, increderea si curajul de a merge mai departe. O alta fericire a fost nasterea lui Piti, fratiorul mai mic☺️ Tin minte ca ma intrebam: oare ce poate sa-mi dea Dumnezeu, mai mult decat mi-a dat deja? Ei bine, Piti a adus armonie. In sufletul meu, in casa si in viata. Am doua comori care ma fericesc constant (sigur ca pe langa aceasta stare de fapt, ma cadorisesc – tot constant – si cu tone de nervi, apucaturi, frustrari…ca altfel n-ar fi normal). Insa da, ei sunt cea mai mare fericire a mea. Dar nu singura. Am fost binecuvantata cu o familie minunata si cu prieteni de suflet. Prieteni vechi, “de pe vremea mea”, si prieteni noi, intrati in viata mea prin copii. Daca ar fi sa ma gandesc acum la cel mai recent moment in care m-am simtit fericita, acesta are de-a face cu noii mei prieteni. Saptamana trecuta, Bodo a avut balul de absolvire a clasei a XIIa. Acolo am avut parte de doua experiente minunate: fiul meu m-a invitat la dans! A fost super! Un dans cu fente, invarteli, distractie si ras, cu piruete si lasat pe spate, care s-a incheiat cu un “group hug”, la final alaturandu-ni-se parte din gasca lui☺️ Al doilea moment: o discutie cu una din prietenele fiului meu. In care mi-a spus cat de mult il apreciaza, ce fain, bine educat, prieten adevarat e el. No…va intreb pe voi acum la final de poveste…oare ce poate sa aduca mai multa fericire in sufletul unei mame, decat un astfel de moment?… O confirmare, o incurajare, o motivatie…un maxim moment de fericire. Ceea ce va doresc si dumneavoastra!
    Nu stiu cat am reusit sa transmit din ceea ce simt, dar stiu ca va doresc si voua, tuturor, sa aveti parte de asemenea implinire sufleteasca, si asta cat mai des! Sa fim fericiti!❤️

    Reply
    • andra.nistor
      andra.nistor says:

      Laura, sper din suflet să te distrezi diseară. Aproape ca m-ai facut să plâng și mai mult decât să imi faci pielea de găină cu povestea ta, m-ai făcut să imi imaginez cum ar fi să am si eu un bebe, lucru pe care mi-l scosesem din cap în ultimul timp. Îți scriu pe privat cum ne vedem/sincronizam să îți dau biletele. Mulțumesc pentru poveste 🙂

      Reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *