Trei zile cu lupii

lupii liberi festival

Mă câcâi de săptămâna trecută să scriu și nu știu cum să încep. Pe cuvânt că nu știu. Vineri, în prima zi de festival, pe la 3 dimineața, stăteam în fața focului de tabără și știam ce voi scrie. Acum nu-mi iese. Nu-mi iese pentru că sunt multe adunate, unele peste altele și nu știu cu ce să încep. Am zis că încerc să scriu un text impersonal, dar chiar nu am cum. În primul rând pentru că fiecare text de pe blogul ăsta are o părticică din sufletul meu și în al doilea rând, pentru că, despre Lupi, nu ai cum să scrii impersonal. Pentru că festivalul ăsta este fix cu feeling și cu suflet. Așa cum îmi place mie. Cheesy. Oare a mai folosit cineva cuvântul cheesy pentru un festival care conține muzică rock și motoare ce huruie în timpane?

Legenda spune că “Lupii liberi” este un Festival. Cred că îi spune festival pentru că “o adunare între mulți prieteni veniți în masă pe motoare să asculte rock românesc” era prea lung și nu încăpea pe afiș.

Dacă nu știi ce este “Festivalul Lupii Liberi” și cauți pe net, o să afli că este considerat cel mai mare festival moto independent cu intrare gratuită. O să afli că în trei zile și două nopți, o dată pe an, la Râșnov, se strâng peste 1000 de oameni să asculte niște muzică bună, niște rock românesc. O să mai afli că oamenii vin cu mașinile, dar majoritatea călăre pe motoare, se cazează pe la pensiuni sau la cort (pentru că au campingul gratuit), desfac o bere, două, trei, mănâncă ceva, ascultă muzică, își înscriu motoarele la concurs. Cam ce se face la orice festival ce implică muzică și bere.

Și acum varianta mea.

La Lupi vin, nu peste 1000 de oameni, vin peste 1000 de prieteni. Pentru că cei mai mulți vin de la prima ediție și nu numai că se cunosc ci s-au legat și multe prietenii. Vin prieteni care își aduc prietenii. Vin oameni cu același gând, aceleași dorințe, aceleași așteptări, aceleași idei. Toți cei care vin, știu că vor avea 3 zile într-o comunitate anume. Zic anume pentru că, după o săptămână și ceva, toți nu-mi găsesc cuvintele. Iar eu sunt mamăl și tatăl cuvintelor. Asta spune ceva, nu? Trei zile și două nopți în care, locul festivalului arată ca o mare excursie, în care toată lumea stă la povești, se râde, se povestește, se mai desface o bere, se mai mănâncă un grătar sau un gulaș (dar și banane, dimineața), se mai stă la soare, se mai împletesc brățări din piele, se mai turează un motor, se mai face un concurs de frumusețe pentru bijuteriile alea pe două roți, se încinge espressorul de atâtea cafele, se mai ridică un cort, se mai face o probă de sunet pentru trupele ce cântă la lăsarea serii, se mai iubește, se mai râde, se mai simte, se mai face un foc de tabără la miezul nopții, se mai deapănă amintiri, se mai vine cu idei, se mai pune de-un business pentru că atunci când se dau jos de pe motor, unii își pun cămașă și cravată.

Ce e mișto? Că nu e un festival de mii de oameni. Este de o mie și ceva. Dar ăștia o mie și ceva sunt “de-ai casei”, sunt fix ce trebuie, sunt acolo așa cum trebuie să fie. Sunt fix oamenii aia care vin la tine acasă, la o petrecere mare, îți aduc și o sticlă de pălincă să vezi cum e făcută la ei, te mai ajută și la dus gunoiul și la făcut o cafea. Și toată lumea e pe chill și relaxare. Și, cu toate că nu există poartă de intrare, sentimentul meu este că toți cei care vin acolo, lasă departe orice problemă și grijă ar avea și se bucură de moment, se bucură de trei zile de liniște, de două nopți de muzică, de relaxare, de libertate, de soare, de oameni, de copii, de cățeii speriați de boxe, de tot.

Eu sunt om din ăla care nu ratează concertele și festivalurile. Diferența este că, la orice alt concert mergi cu gașca sau cu iubi, asculți muzică, te bucuri de trupa respectivă și pleci. La Lupi este invers. Vii pentru comunitatea aia, pentru oamenii de acolo, pentru feeling, pentru sentimentul ăla de libertate și pentru “sunt acolo unde trebuie” iar berea și muzica sunt elemenetele bonus. Așa cred eu. Să mă contrazică cei care au fost, sau să completeze cu alte idei.

Ce mi-a mai plăcut?

Că au fost foarte mulți copii. Că oamenii ăștia veniți pe motoare sau cu mașinile, tatuați până în gât și veniți să asculte rock românesc, și-au adus copiii cu ei. Și aici nu mă refer numai la cei de 10-15 ani. Ci și la cei de 2 ani. Pentru că puteau foarte bine să îi lase acasă cu o tabletă în față. Dar nu. I-au adus în lume, în aglomerație, în libertate, în oameni prietenoși, în sunet de chitară bass și zdrăngănit de tobe. Chapeau!

Că au înființat Asociația Lupii Liberii (ALL) unde poți direcționa impozitul de 2% iar banii vor merge către motocicliștii accidentați. Accidentați din vina altora și nu către teribiliștii care merg fără echipament (pentru că ALL face și niște educație pe partea asta).

Să mai spun că sâmbătă, târziu în noapte, s-a plâns? Nu mai spun, că mă aleargă lumea. Că a fost un ditamai grup hug-ul de organizatori + trupe + prieteni? Fix asta este Lupii. Fix asta! Un festival făcut de oameni pentru oameni, de prieteni pentru prieteni, un festival care crește de la an la an cu toate că oamenii vin cu bani de acasă, un festival făcut cu tot sufletul, cu multă alergătură, cu agitație, cu niște nervi, cu zeci de ore nedormite, un festival făcut de 2 oameni, Alex și Iulian. Mda….2 oameni!! Oameni nebuni care vor să facă totul cu mâna lor ca să fie ce trebuie.

Nu mai știu ce să mai zic. Despre Lupi nu cred că poți să scrii. La Lupi trebuie să mergi. Nu să vezi. Să simți. Guys, iertare, nu mi-au ieșit alte cuvinte. Pur și simplu nu mi le-am găsit.

Albumul întreg ” Oameni la lupi” îl găsiți AICI

Poze din ziua 1 găsiți AICI și AICI

Poze din ziua 2 găsiți AICI

Iar AICI găsiți povestea începutului de Lupi. Să o citiți.

 

 

4 replies
  1. boemul
    boemul says:

    tare, e într-o poză un pletos ochelarist care aproape că mi-ar putea fi frate geamăn. ba dacă singura bere neagră de pe masă îi aparţine, chiar îmi este :))

    Reply

Trackbacks & Pingbacks

  1. […] p.s. 1. luaţi-vă şi copiii. anul trecut au fost o grămadă şi s-au distrat foarte tare. am pus poze AICI. p.s. 2. nu mai ştiu ce voiam să spun, dar oricum, care veniţi pe ultima sută de metri, […]

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *