“Secretul tău” este o poveste despre pierdere și regăsire, despre căutare și despre lupta cu cei din jurul tău, pentru ce este în interiorul tău. Este o poveste despre suflete, ca niște oceane și comorile sau pericolele care sunt ascunse în ele. O poveste despre lumea de acum, o lume în care oamenii nu vorbesc între ei, ci despre ei. O lume în care oamenii nu văd, ci se văd doar pe ei. O lume în care se strigă recorduri, dar nu se depășesc limite proprii, o lume în care se minte încă de la “adevărul este că…”, spune Cornel ILIE, liderul trupei Vunk.

Cuvintele lui Cornel Ilie vin la fix după ce, în ultimele câteva săptămâni tot discutam cu câţiva prieteni despre noi cei de acum versus noi, de acum 5-10 ani. Şi uite aşa am ajuns să mai facem câte o introspecţie şi să ne amintim cum eram, cum gândeam, ce făceam şi cum am evoluat, maturizat, experimentat, învăţat.

Stăteam să mă gândesc la Andra de acum 5 ani şi la ce lupte am mai dat, eu cu mine, în timpul ăsta. Cred că cea mai grea luptă din anii ăştia a fost a mea cu orgoliul propriu. Sună atât de ciudat şi totuşi pot să vorbesc atât de uşor despre asta, acum. În timp ce acum 5 ani eram atât de încăpăţânată, atât de orgolioasă, atât de “eu cred că am dreptate, eu ştiu mai bine, eu vreau aşa sau nu vreau deloc”.

Ştiţi persoanele alea care au impresia că toată lumea ar trebui să se învârtă în jurul lor şi dacă nu se întâmplă îşi iau jucăriile şi pleacă? Ştiţi persoanele alea care au impresia că le ştiu pe toate, ca ideile lor sunt cele mai bune şi dacă cineva nu este de acord închid orice fel de discuţie? Ştiţi persoanele alea care nu vor să se adapteze niciunei situaţii? Ştiţi persoanele alea care merg pe principiul “ori ca mine, ori deloc”? Ştiţi persoanele alea care preferă să aibe dreptate, chiar dacă nu au, care preferă să se certe în loc să facă debate constructiv şi care preferă să rămână singure decât să accepte că există păreri diferie şi oameni diferiţi? Ei bine… aia eram eu până acum 5 ani.

În ultimele câteva săptămâni am stat să mă uit puţin în urmă şi mi-am dat seama cât de mult mă oboseam singură. Mi-am dat seama cât de incăpăţânată şi închisă în propriile păreri eram. Mi-am dat seama că la un moment dat ajungem să înţelegem exact ce înseamnă “eu sunt mai mare şi am trecut prin ce ai trecut tu”. Mi-am dat seama de o grămadă de lucruri, the hard way, bineînţeles. Mi-am dat seama atunci când s-au întâmplat nişte lucruri care efectiv au târât cu mine pe jos şi m-au făcut să văd cum e şi de partea cealaltă. Pentru că, aia e… aşa ne place unora să învăţăm. The hard way.

O să detaliez treburile astea altă dată. Că acum e vineri şi ar trebui să ne bucurăm de weekend. V-am spus povestea asta pentru că pe 25 mai, la Sala Polivalentă, trupa Vunk pune în scenă unul dintre cele mai grandioase show-uri ale unui artist român, “Secretul tău”. O poveste inspirată din lumea lui Jules Verne, o scenă într-un submarin pe fundul unui ocean, creaturi din alte lumi, costume sofisticate, coregrafii inedite şi, pentru prima dată, un rol principal feminin, Raluka.

Şi dacă vă plac poveştile, aş vrea să vă trimit eu la povestea lor. Am 5 invitaţii duble pe care vreau să vi le dau. Tot ce trebuie să faceţi este să lăsaţi un comentariu mai jos în care, cu sinceritate, să îmi spuneţi care a fost cea mai grea luptă pe care aţi dat-o voi cu voi şi ce aţi învăţat din asta. Poate mă ajută şi pe mine, poate îi ajută şi pe alţii.

Concertul este pe 25 mai, iar pe 23 mai, după amiază, o să aleg 5 poveşti de la care am ceva de învăţat. Nu uitaţi să lăsaţi adresa corectă de mail ca să vă pot anunţa.

Weekend de poveste să aveţi!

3 replies
  1. Ana Maria Popa
    Ana Maria Popa says:

    De departe cea mai grea lupta am avut-o in momentul in care a trebuit sa renunt la o persoana draga pentru ca imi facea mai mult rau decat bine. In inima mea era sentimentul ca trebuie sa mai lupt, mereu si mai multe, ca poate reusesc sa o ajut prin asta. In mintea mea era ideea ca nu poti ajuta un om, daca el nu vrea. Cu greu am ajuns sa actionez conform ratiunii. Si chiar si dupa decizia luata de a ma indeparta si a renunta, inima imi zicea ca poate mai merita o sansa, poate am pus raul in fata si am ignorat binele.
    Intr-un final, dupa multe lupte interioare si vorbit in terapie, am ajuns la concluzia ca luasem decizia corecta.
    Apoi, s-a mai dus o ultima lupta sa pot accepta asta.
    Dar dupa un an si jumatate, totul a parut mai clar si eu ma linistisem.

    Reply
  2. Emil Calinescu
    Emil Calinescu says:

    Povestea mea este ca in ultimii 3 ani am fost de fiecare data plecat ori aveam treaba in seara concertului Vunk. Povestea mea este ca si anul asta va fi la fel, din Timisoara ma intorc pe 26. Povestea mea, cea mai buna dintre toate, nu va castiga pentru ca oricum nu voi putea merge la concert.

    Reply
  3. Andreea Preda
    Andreea Preda says:

    Pot sa particip si eu?:))
    Lupta mea este despre a nu mai lupta, este despre linistea interioara care sa ma ajute sa vad lucrurile asa cum sunt ele si nu asa cum le percep eu prin prisma mecanismelor dobandite, este despre linia fina dintre ratiune si simtire, este despre echilibru.

    Reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *