Piraţii din Caraibe. Varianta pe velier.

2

În cazul în care mai este cineva care nu ştie, mâine, pe 25 mai, se lansează “Piraţii din Caraibe – Răzbunarea lui Salazar”. De abia aştept să văd filmul, mai ales că, pe lângă Johnny Deep, acum îl avem şi pe Javier Bardem, de care, trebuie să recunosc că mi se cam făcuse dor.

Într-o perioadă în care nimeni nu mai inventează roata, publicitatea şi lansările sunt pe bandă rulantă şi pe fast forward, oamenii trebuie să fie din ce în ce mai creativi, inside de box, outside of the box, pe lângă box şi be the box, aş vrea să spun că tocmai ce am participat la un super event de lansare a acestui film.

Păi cum să spui “nu” atunci când te sună fetele de la RanEvents să te invite o zi pe mare, cu velierul, ca să înţelegi mai bine ce înseamnă să fii pirat? Aşa că sâmbătă, în jur de ora 12.00 am ajuns la Limanu unde ni s-a pompat nişte /multă cafea, ca să avem spor la învăţat cuvinte noi de la skipper-ul desemnat cu trainuirea neştiutorilor. Aşa că, după ce am învăţat o grămadă de lucruri legat de veliere, de categoriile din care fac parte şi cât de sigure sunt, după ce am învăţat despre puterea vântului, direcţiile din care bate şi care este cel mai nasol, am făcut pasul pe velier. Echipaţi corespunzători cu ochelari de soare, aparate foto şi, bineînţeles, veste de salvare.

Aş vrea să mă laud, bineînţeles,  că am fost în cea mai tare echipă, cu cel mai tare skipper. Aş vrea să mă laud că primele mile au fost cu mine la cârmă, aş vrea să spun că am fost cei mai curajoşi, chiar dacă am mai ţipat noi din când în când. Bine, nu ştiu cât de tari au fost ceilalţi de pe celelalte două veliere şi cât s-au distrat, dar e normal să îi laud pe ai mei, nu?

Ce am învăţat pe velier:
– Am învăţat de ce nu e indicat să te plimbi de la pupa la prova şi invers
– Am învăţat că mersul piticului e cea mai bună variantă atunci când bate vatul şi vezi un catarg venind spre tine
– Am învăţat că o mână e pentru tine şi o mână este pentru barcă. Asta dacă nu ai nimic de băut în mână. Caz în care se schimbă situaţia.
– Am învăţat că pe velier este de muncă, nene. Că dacă nu munceşti, s-ar putea să înoţi inpoi.
– Am învăţat că trebuie să stai cu ochii pe steag şi să ţi se fâlfâie drept. Adică pe direcţia bună a vântului, la ce vă gândeaţi?
– Am învăţat că e mult mai distractiv când ai oameni curajoşi şi aventuroşi lângă care să spargi valurile, chiar dacă mai iei puţină apă la bord.
– Am învăţat că e foarte important, că pirat, să ai la bord nişte rom. Noi nu am avut. Bine, am avut o sticlă de vin. Data viitoare mergem mai pregătiţi.
– Am învăţat că pozele alea mişcate sunt cele mai mişto pentru că îţi aduc aminte de toate valurile prin care ai trecut.

Ce voiam să spun este că, pentru mine, a fost o super experienţă. O dată pentru că a fost prima dată pe un velier. Lupte cu valuri am mai dus pe barcă, şalupă şi chiar o furtună pe vapor. Dar pe velier e altă poveste. Eşti acolo în mijlocul valului, te lupţi cu el, simţi adrenalina când munceşti să desfaci o velă sau când vezi că se înclină atât de mult încât se plimba rucsacii prin cabină. Iar în al doilea rând, pentru că mi se pare o super idee de lansare pentru un film. Pentru că în industria noastră e mult mai simplu şi mai uşor să faci lucruri normale şi ca-la-carte. Aşa că, recunosc că asta a fost unul din cele mai mişto event-uri de lansare de până acum. Pentru că nu a fost out of the box. A fost out of the land. And over the sea. Iar mie oricum nu-mi plac grămezile cu box-uri 🙂

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *