Voi ce ziceaţi că faceţi cu pozele din vacanţă?

Să vă spun. Ideea a pornit de la trei planuri.

Planul 1. Sor’mea de abia ce s-a întors de la Veneţia, unde s-a sărbătorit (la mulţi ani, suri!!!). O mai învăţ şi eu lucruri bune, cum ar fi ca cel mai bun cadou e o plimbare pe undeva (hai, cu ianuarie, să fie şi la mulţi ani mie). Ca o invidioasă ce sunt, mi s-a făcut dor de Veneţia. Deh, trecură totuşi vreo 8 ani de când plimbarea cu gondola m-a costat mai mult decât chiria pe care o plăteam atunci. Când s-au întors, pe lângă cunoscuta întrebare “unde mi-e magnetul?”, a urmat cealaltă binecunoscută întrebare “unde-s pozele, că pe fb n-aţi pus decât una?”. Răspuns – nu am făcut o tonă de poze pentru că ne-am dat seama că le facem degeaba. Le strângem în laptop şi uităm de ele. Me sad.

Planul 2. Săptămâna trecută făceam curat în laptop şi mai transferam chestii pe hard. Aşa că, inevitabil, am dat de toate folderele cu poze făcute în toate vacanţele, city break-urile şi escapadele din ultimii ani. Buuun. “Ce mişto a fost aici! Vai, uitasem de poza asta! Doamne, ce ne-a mai plouat în ziua aia! Haha, ce era să cad de pe cămilă!” zic. Uitasem de ele. Că deh, avea şi sor’mea dreptate. Le-am pus în foldere şi acolo au rămas. Că ce să şi faci cu sute de poze făcute la fiecare plecare?

Planul 3. Ce mai amenajez şi eu prin casă? Că parcă aş vrea aşa, ceva, nu ştiu exact ce. Să fie şi mai cozy. Şi mai personal. Şi mai cu feeling. Că după ce mi-au trecut nervii şi mi-au murit neuronii în timpul amenajării de la începutul anului, măcar acum, de fiecare dată când intru pe uşă, mă loveşte feelingul de acasă. Era şi cazul! Dar tot mai trebuie ceva. It’s never enough, you know?

Bun. Ca să reiau planul 2, am aplicat zicala “înainte să faci ceva, trebuie să faci altceva”. Aşa că, înainte de curăţenia în laptop şi transferul chestiilor pe hardul extern, m-am apucat să mă uit peste poze. Peste muuuulte poze. Şi în momentul în care mă uitam la fiecare poză din fiecare folder, mi-am dat seama că îmi aduceam perfect aminte: unde eram în momentul ăla, cu cine eram în momentul ăla, cum mă simţeam în momentul ăla şi ce făceam exact în momentul în care am făcut, sau a fost făcută poza. Şi am zis “asta e”. Vreau să am momentele alea cu mine. Vreau să dau peste ele prin casă, vreau să le văd şi să zâmbesc la ele.

This looks like a job for Superman. This looks like a job for DIY, Andra. Gata, mi-am găsit ocupaţie interesantă, dacă tot am terminat serialul. Hai, Andruşka, #reinventeazăamintirile! Am măsurat camerele din priviri şi mi-am dat seama că mai am nişte tablouri frumoase luate din Praga acum o sută de ani, care nu şi-au găsit locul pe pereţi, ci rezeamă un perete. Aşa că am pus ochii pe dormitor şi pe bucătărie, momentan. Nu de alta, dar au mai mulţi pereţi şi mai goi.

Păi nu mă pregătesc eu cu cele necesare pentru decorare? Mă pregătesc. Se ia una bucată cea mai mică all-in-one imprimantă din lume. Şi anume HP DeskJet Ink Advantage 3785, colorată în verde să se asorteze cu canapeaua mea greenery, se citesc intrucţiunile de folosire (cu răbdare, Andra, cu răbdare!!! Că altfel o ţii în cutie cum ai ţinut şi cuptorul cu touchscreen) şi se trece la treabă.

Pasul următor. Partea grea. Cum care parte grea? Aia în care te uiţi prin toate folderele de vacanţă (şi nu îţi dai seama că au trecut 3 ore în care nu ai făcut nimic altceva) să cauţi pozele care vrei să ajungă pe unul din pereţi. Am început cu poza cu toamna şi ghindele, făcută în weekend. Asta pentru că era recentă, colorată şi a fost o zi în care am râs groaznic de mult. Apoi am ales câteva poze pe care le am şi pe Instagram, din Amsterdam şi Haga, apoi mi-am adus aminte de o poză făcută la Roma, pe stradă, în timpul unei procesiuni bisericeşti, un castel în ruină din Bavaria, minunatul tramvai galben, 28, din Lisabona, pe care l-am prins staţionând lângă o clădire albastră şi mi-a plăcut tare mult contrastul şi o poză făcută în Malta, când, îmi aduc aminte, după o zi de mers pe jos, căutăm cu disperare o staţie de autobuz. Şi am mai printat vreo două poze din Maroc: una de sus, de pe cămilă şi una făcută noaptea, în piaţa Jemaa el-Fnaa din Marrakech şi una de când dansam pe stradă cu un cântăreţ în Lisabona.

Partea cu hotărâtul e dificilă. Partea cu printatul a fost cea mai simplă. Mai ales că mi-am downloadat şi aplicaţia pe telefon, aşa că, aseară, ţopăiam ca un copil din ăla cu jucărie nouă şi dădeam cele mai frumoase click-uri de pe telefon. Aplicaţiile astea sunt o treabă foarte bună. Serios, simplifică absolut orice. Şi mi se pare foarte tare şi opţiunea de conectare cu facebook-ul. Că deh, acolo postăm non stop toate pozele din lume. Aşa că mi-a fost mai simplu să fac totul din telefon – filtre, ales poze, click print şi aia e.

Dacă aş fi avut o discuţie imaginară cu imprimanta, sunt sigură că ar fi sunat fix aşa:

Ea – auzi, pisi, mică, mică, dar ştii eu scanez, copiez, am wireless şi printez pe A4, A6,A5 şi scot şi poze pe hârtie fotografică.

Eu – uuuuuuu, ai zis poze?????

Acum că am terminat cu povestitul distracţiei, am nevoie de ajutor, de sugestii, de idei şi propuneri. Sau reclamaţii, în caz că are cineva. Deci, people, help!

În dormitor am zis că îmi pun poze din vacanţă. Acum, câte pun? Umplu peretele? E frumos? Sau pun câteva? Cutia asta de hârtie fotografică de 10/15 are 60 de bucăţi. Sunt nebună dacă printez 60 de poze? Da, nu, poate, nu ţin neapărat să răspundeţi la asta. Următoarea întrebare ar fi – cum fac eu pozele să stea pe perete? Ce variante avem? Că parcă nici n-aş găuri peretele. Mai ales dacă mă hotarăsc să pun foooarte multe. Îmi zicea un prieten de bandă dublu adezivă. Dar parcă se vede mai frumos cu rame. Nehotărâtă, ca orice femeie, recunosc. Am tot căutat pe diverse site-uri şi bineînţeles că variante sunt la alegere. Mă uitam inclusiv la benzile alea washi (color său alb negru). Aşa că, în concluzie, nu ştiu şi need help! Mai jos am găsit câteva variante, dar dacă aveţi alte idei, le aştept cu sufletul la gură.

Când termin cu dormitorul, mă mut în bucătărie. Doar că acolo o să-mi iau hârtie fotografică A4 că am nişte poze cu tot felul de minunaţii de papa, de “mă îngraş” doar uitându-mă la ele (vorba vine, am mai spus că sunt la kilogramele astea de 15 ani). Şi ar fi păcat să nu folosesc pozele care îmi aduc aminte de toate degustările şi incercările din alte ţări. Mi-am lipit eu nişte stickere pe perete dar, aşa cum spuneam, mie îmi place cu feeling şi să fie totul făcut personal.

Aşa cu entertainmentul meu pe săptămâna asta. Deci, dacă vreţi să ajutaţi un om nehotărât şi neştiutor în ale pereţilor, o să rămân veşnic recunoscătoare. Ehh, nu chiar veşnic, dar dau un ceai, sau o apă, sau ceva de răceală, că văd că suntem cu toţii în perioada aia. Hai că e chiar mişto să decorezi. Mai ales dacă o faci din imprimantă. Revin şi cu “pereţii finali” ca să zic aşa. Imediat ce găsesc cea mai bună variantă. Săr’naaaaaa.

 

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *