Impresii după GPeC. Ediţia 12. Şi câteva sfaturi pentru branduri.

În cazul în care nu s-a înţeles până acum, eu sunt un super fan coferinţe, workshopuri şi traininguri. Consider că întotdeauna ai ceva de învăţat, întotdeauna ai ceva de îmbunătăţit, iar dacă eşti cel mai deştept om din încăpere, ar trebui să îţi iei jucăriile şi să pleci acolo.

Aşadar, pe 14 şi 15 noiembrie am fost la GPeC cu agenda şi cu pixul, să iau notiţe şi să ascult nişte oameni mai inteligenţi, mai experimentaţi, mai inovativi, mai de toate. Au fost nume foarte importante, specialişti pe domeniul lor de activitate, naţionali şi internaţionali, oameni de la care nu ai cum să nu înveţi nişte lucruri.

Trebuie să îi enumăr pentru că vreau să îmi rămână aici, ca reminder, cu linkurile care duc direct către ei, pentru că am de gând să îi cam stalkeresc. Deci, avem aşa: 

Neil Patel, Co-Fondator Crazy Egg, Hello Bar, KISSmetrics;  Oli Gardner, Co-Fondator Unbounce; Sam Mallikarjunan, Executive Strategist HubSpot;  Cyrus Shepard, Founder Fazillion Media ; Amy Harrison, Fondator și Owner Write With Influence;  Prof. Jorij Abraham, Managing Director E-Commerce Foundation;  Justyna Skorupska, Membru Board E-Commerce Poland (Chamber of Digital Economy);  Simona Kijonková, Fondatoarea Packeta Group; Stephan Grad, Fondatorul A-COMMERCE; Zoltán Ormos, Președinte Ecommerce Hungary

Şi de ai noştri: Iulian Stanciu, CEO eMAG; Marius Costin, CEO PayU România; Jim Kearney, Managing Director UPS România, Ungaria și Grecia; Lucian Aldescu, CEO DPD Romania;  Dan Vîrtopeanu, Founder Breeze Mobile; Antonio Eram, CEO & Founder NETOPIA mobilPay, Alexandru Volocaru, Online Marketing Expert Orange Romania; Mihai Vinatoru, Head of SEO & Managing Partner DWF; Bogdan Manolea, Director Executiv ApTI & Co-Founder TRUSTED; Florinel Chiș, Director Executiv ARMO;  Bogdan Colceriu, CEO Frisbo;  Marian Seitan, General Manager Mediapost Hit Mail; Lucia Ciucă, Managing Director Quantum Data Science; Doina Vilceanu, Chief Marketing Officer ContentSpeed, Bianca Grip, Fondator GripAds; Horia Neagu, Digital Marketing Consultant; Alexandru Lăpușan, CEO & Founding Partner Zitec; Andrei Georgescu, Managing Director White Image; 

Şi pentru că fiecare dintre noi rezonează cu ceva, pentru că ne interesează lucruri diferite, o să vă las mai jos câteva idei cu care am rezonat foarte mult şi pe care le predic şi eu de câte ori am ocazia, în public şi în privat.

Pentru că sunt o persoană care face comparaţii cu lucruri care aparent nu au legătură (dar au!!) o să vă spun că mi-a plăcut când Neil Patel a zis “Marketing is like dating. First you get to know each other and then marry”. Da, cred că dacă s-ar aplica treburile astea, valabile şi în marketing şi în real life, toată lumea ar converti ce trebuie.

E un lucru pe care şi eu l-am spus mereu. În momentul de faţă, sunt miliarde de companii care vor să îţi vândă ceva. Asta schimbă jocul faţă de acum 20 de ani. Eşti pe o piaţă concurenţială infinită şi, în momentul în care faci să fie despre tine, crede-mă, nu va fi! Este despre clientul tău, despre consumatorul tău, despre el, nu despre tine. Despre ce poţi tu să îi livrezi, să îi oferi, cu ce îl poţi tu ajuta, cum poţi veni tu în întâmpinarea nevoilor lui, cum îi creezi o experienţă şi nu cum îi vinzi un produs pe termen scurt, asta în doar în cazul în care vrei să îl fidelizezi.

Companiile/produsele/brandurile ar trebui, să înveţe într-un final că rezultatele pe termen scurt nu asigură continuitate. Că în momentul în care eşti un brand care se focusează pe vânzarea mecanică şi care nu vede mai departe de targetul lunar, intri într-un cerc vicios în care fix asta o să faci. Să te întrebi ce şi cui mai vinzi luna asta.

Da, întotdeauna e greu să gândeşti pe termen lung, dar se poate. Au demonstrat-o destui. Au demonstrat-o cei care şi-au făcut planuri pe termen lung, cei care s-au poziţionat corect pe nişa lor (Da, da, really, nu eşti un brand pentru toată lumea. Nici măcar Biblia nu e.), şi-au segmentat audienţa, au fost interesaţi să îşi cunoască potenţialii clienţi, au comunicat pe limbajul lor şi au încercat să le ofere soluţii la probleme şi încă ceva în plus. Aşa se fidelizează un client. Doar aşa.
Lucru pe care l-a exprimat foarte frumos şi Sam Mallikarjunan care a spus că “înainte să devii interesant pentru cineva, trebuie ca pe tine să te intereseze”.

Ştii, un cerc vicios poate să fie şi bun, nu numai rău. Adică aşa: scopul brandului ar trebui să fie să facă clientul fericit – clientul cumpără, este fericit, recomandă, se întoarce – brandul este fericit. Nu pare simplu? Pare. Este. Implică nişte muncă şi implică şi interes.

În aceeaşi poveste a fost şi Amy Harrison, cu care am rezonat la fel de mult. Amy ne-a vorbit despre cum să te conectezi şi mai ales despre cum să nu te deconectezi de client. În acelaşi gând, este foarte important să îţi cunoşti clienţii. Să ştii dacă au o ploblemă, să ştii cum să le-o rezolvi şi să ştii în ce fel le-ai rezolvat-o. Pentru că, aşa cum am mai spus, suntem diferiţi şi rezonăm cu lucruri diferite. E important, de asemenea, să ai o comunicare foarte clară şi nu emiţi mesaje şi promisiuni pe care nu le poţi îndeplini. De aici şi ideea că “dacă e publicitate sigur e un produs prost”. Datorită companiilor/brandurilor/produselor care împachetează imaginea într-un unicorn roz cu sclipici, care vopsesc gardul şi înăuntru… surpriză.

Don’t lie în your ads! Be bold! Make big promises! Deliver the promises!

Da, cred că asta e un lucru care ar trebui să stea la baza construirii unei strategii. Înainte de ambalarea frumoasă şi de povestea minunată. Logistică, nene. Lo-gis-ti-că! Păi asigură-te că ai produsul pe stoc, pe raft, asigură-te că eşti în stare să livrezi în timpul promis, fii corect cu omul care alege să îţi cumpere produsul, asigură-te că produsul ajunge întreg, fă cumva să îţi pese şi fă cumva să îi mulţumeşti omului respectiv că a ales să iţi dea ţie banii şi nu altuia. Şi nu-l face să îi pară rău. Că nu se va mai întoarce. Dacă promiţi marea şi sărea, fă cumva să se vadă. Am mai scris eu despre neasumare AICI.

Lasă-ţi clienţii să vorbească. Nu le mai şterge comentariile. Întreabă-i. Cere-le feedback. Comunică-ţi punctele tari. Repară-ţi punctele slabe. Asumă-ţi ceea ce eşti ca produs, ca brand, că firma. Este foarte important. Ori te poziţionezi sus, ori te poziţionezi jos. Mai devreme sau mai târziu, realitatea de vede. Şi ai putea să te gândeşti în avans. Dacă crezi că ai ceva de ascuns, ai face bine să te apuci de pe acum să repari treburile respective. Altfel, se va vedea în vânzări. Şi nu o să îţi placă. Şi probabil o să te întrebi de ce. Şi, pentru că trăim în România, tare mi-e ca o să dai vine pe departamentul de la vânzări.

Not company centric! People centric!

Tot Sam Mallikarjunan spunea că primeşte 3-5 pe zi/săptămână (nu mai ţin minte exact) de la amazon. Şi, dacă şi-ar dori să primească atâtea mailuri pe zi de la o singură adresă, ar fi de la familie şi oameni pe care îi iubeşte, nu de la o companie care constant vrea să îi vândă ceva.

Ce înţelegem noi de de aici? Că nu e frumos să facem spam, să nu obosim clientul ăla care ne-a lăsat adresa de mail pentru că mai devreme (decât mai târziu) îl vom pierde prin dezabonare. Şi că nu facem bani atunci când încercăm să vindem, facem bani atunci când venim cu o soluţie la problema cuiva. Că oamenii şi-au pierdut răbdarea, sunt asaltaţi din toate părţile şi devine din ce în ce mai obositor. Dacă o singură companie trimite 3-5 mailuri pe zi/săptămână, nici nu vreau să fac un calcul câte mailuri avem săptămânal în inbox/spam/oferte etc. Eu recunosc că pe 90% din ele nu mă uit, le şterg direct şi probabil că în curând mă dezabonez.

Respectă clientul! Dacă vrei să îţi rămână client. Sau ia-ţi adio de la el. Şi mulţumeşte-i de câte ori ai ocazia. Ţi-a dat banii lui. Pentru că dacă vrei să ai o relaţie pe viitor, ar fi bine să ai grijă de prezent.

Două lucruri care nu mi-au plăcut deloc, deloc, deloc şi cu care nu vreau să rezonez, dar sunt destui care o fac.
Primul a venit de la Neil Patel care, în momentul în care sugera ca titlul promo-ului să fie simplu şi să spună tot, mi s-a părut că a dus-o în clickbait. Am văzut că nu am fost singura căreia i s-a părut. Deci, din punctul meu de vedere, putem face şi un titlu scurt, clar şi la obiect. Nu vreau să îmi imaginez o lume în care tot ce voi citi sau auzi să înceapă cu “Senzaţional! 11 sfaturi despre cum să vinzi mai mult.”

Al doilea lucru ne-pe-placul meu a venit de la un speaker naţional, am un nume în minte, dar, pentru că nu sunt foarte sigură dacă este corect, nu o să îl scriu. A spus aşa “aceasta nu este o greşeală, este o oportunitate”. Domnule, lasă-mă. Serios. Hai că suntem oameni şi facem greşeli. Cu toţii. E mult mai important şi mai sincer să spui “Am greşit, se mai întâmplă, îmi pare rău, hai să remediem” decât să mergi pe ideea “Iubito, nu e ceea ce pare”. Politically correctness-ul ăsta a omorât sinceritatea. Serios. Hai să vedem oportunităţile acolo unde sunt şi să reparăm greşelile pe care le-am făcut. O să fie toată lumea mai fericită.

O să închei cu o chestie funny care oricum mi-a dat de gândit. La un moment dat, Neil Patel a întrebat sala care este cea mai mare publicaţie din România şi dacă avem şi noi un fel de Romania Times. La care sala a răspuns că nu avem, dar avem Times New Roman.

Râdem, glumim, dar ce înţelegem noi de aici? Păi ar fi frumos să înţelegem că această întâmplare înseamnă brand recognition. Lucru la care toată lumea visează şi foarte puţini îl au. Şi dacă te interesezi despre strategia celor de la TNR, o să vezi că este una simplă şi totuşi foarte curajoasă. Adică – muncă, echipă stabilă, libertatea redacţiei şi neamestecarea managementului, verticalitate, poziţionare corectă, creştere organică, continuitate şi asumare. Pentru că oamenii ăştia au acelaşi fel de a scrie şi pentru public şi pentru branduri. Nu fac diferenţe. Pentru că asta i-a consacrat.

Ăştia sunt ei. Şi dacă nu îţi dai seama care sunt advertorialele de pe TNR, înseamnă că îşi fac treaba foarte, foarte bine. Aşa că felicitări lor şi clienţilor lor. Trebuie să ai cojones să lucrezi cu TNR pe advertoriale.

Care a partea nasoală de după gluma asta? Ca TNR e cea mai cunoscută, importantă, “serioasă” publicaţie din ţara asta. S-a dus, numai ea ştie unde, presa de business, presa de investigaţie, presa financiară, presa quality. S-a dus. S-a dus pentru că, cred eu, nu are coloană vertebrală pentru a educa/creşte cititorul, pentru că a fost învinsă de publicaţii de scadal, pentru că asta e nivelul majoritar de cititori şi pentru că e mai simplu să te adaptezi şi să te duci în jos decât să încerci să schimbi ceva, să educi şi să creşti. Trist lucru.

Sunt mult mai multe de spus dar deja m-am lungit şi nu ştiu câţi aţi ajuns până la sfârşitul articolului. Dacă vreţi să ştiţi mai multe, nu aveţi decât să venit la ediţia următoare a GPeC.