Şi eu cred în puterea faptelor mici!

Cei care mă cunosc ştiu că sunt foarte vulnerabilă la poveştile triste. Mai ales dacă acestea implică bătrâni sau copii. Şi, mai greu decât atât, dacă implică bolnavi. Mie nu mi-e frică de multe lucruri în viaţa asta, dar la boală nici măcar nu vreau să mă gândesc. Cred că ăsta este singurul lucru de care îmi este frică. De boală. Pentru mine sau pentru ai mei.

Tocmai din acest motiv încerc, de câte ori timpul şi bugetul îmi permit, să ajut. Să fac un mic bine. Să fac o faptă bună oricât de mică ar fi ea. Cred cu tărie că un million de fapte mici, din partea a un million de oameni, pot avea un impact mult mai mare decât o faptă mare din partea unei singure persoane. Şi cred în puterea lui împreună.

Am făcut testul acesta pe www.faptemici.ro şi, până acum, se pare că am făcut în viaţa mea cam 91 de fapte mici din cele 200 enumerate. Habar n-aveam că toate cele de acolo se pun ca şi fapte bune pe care le poţi face pentru cineva la nevoie. Sper să reuşesc să fac mai multe de acum înainte.

Prin luna septembrie m-au sunat cei de la Hartmann să mă întrebe dacă vreau să îi ajut la făcut fapte mici. Le-am spus că îi ajut cu drag, dar să vedem cam ce au de gând să facă. Suntem la sfârşit de noiembrie şi îmi place cum a arătat şi arată planul lor.

În septembrie şi-au dedicat faptele mici prietenilor de la Hospice Casa Speranţei. Adică au oferit 200 de pachete de pansamente pentru răni cronice (escare datorate imobilizării la pat foarte prezente în bolile oncologice, incurabile) – echivalentul a 15.000 de produse/pansamente individuale.

În octombrie s-au dedicat bătrânilor singuri care au nevoie de sprijin aflaţi în grija Fundaţiei Principesa Margareta a României şi au oferit 200 de tensiometre de ultima generaţie.

Luna aceasta au lucrat cu Asociaţia Dăruieşte Viaţă şi spitalele partenere – 6 spitale din Bucureşti şi din ţară. Au fost oferite 200 de pachete de vizită – halate și măști pentru 10.000 de vizite necesare celor cu oameni dragi internaţi în spital (sunt esenţiale echipamentele pentru protejarea pacienților, în special în terapia intensivă, secții pentru carantină, pediatrie sau în unitățile pentru îngrijirea pacienților în vârstă).

În decembrie au în plan să doneze către MagicCamp 200 de kituri de măsurare a temperaturii (echivalentul a 400 de termometre – 200 cu infraroşu, 200 cu cap flexibil) copiilor bolnavi aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, familii defavorizate.

Pe de o parte mă întristează grav ca sunt atât de multe cauze în ţara asta, că avem atât de mult de lucru, că avem atâta bine de făcut şi atâta rău de îndreptat. Şi, după cum ne-am obişnuit (şi nu e nici uşor, nici corect şi nici normal), trebuie să le facem noi. Noi oamenii. Pentru că sistemul nu există.

Pe de altă parte mă bucură mult că există din ce în ce mai multe companii care se implică în cât mai multe cauze din diferite domenii. Cred că mult mai important decât să înţelegi ce se întâmplă, este să te intereseze să dai o mână de ajutor. Oricât de mică ar fi ea. Cred că ajutorul dat spune ceva despre fiecare dintre noi. Spune că suntem oameni înainte de orice. Şi ar fi bine să fim din ce în ce mai mulţi.

Mie, una, mi se face pielea de găină când văd că sunt şi eu o mică parte din marile realizări. Şi recunosc, pentru mine contează mai mult să fiu parte dintr-o cauză, dintr-un întreg, dintr-un rezultat, decât să încerc să fac totul sigură. Unde mai pui că pe lângă starea asta de bine au mai venit încă două lucruri: primul este recunoştinţa pentru tot ce am, pentru oamenii din jur şi pentru faptul că mi-am dat seama, prin comparaţie cu alţii, ca eu nu am probleme. Cel puţin nu probleme serioase. Şi al doilea lucru este că am cunoscut foarte mulţi oameni minunaţi, pe aceeaşi lungime de undă cu mine, de care nu aş fi avut cum să aflu altfel, stând ascunsă în bula mea perfectă.

Aşa că te-aş ruga tare mult, dacă nu te afli într-o situaţie gravă, să conştientizezi ce ai, să fii recunoscător, să dai mai departe cât poţi celor care au nevoie şi să îndemni şi tu la bine. Puţin câte puţin reuşim să facem lucruri care contează. Poate ţi se par mici, dar află că pentru cei în nevoie sunt lucruri extraordinare.

Fă testul ăsta, bifează ce ai făcut până acum şi apoi fă mai mult. Şi eu voi face la fel. Apoi citeşte aici poveştile celor care au nevoie de ajutor şi poveştile celor care îşi dedică viaţa şi timpul pentru a ajuta. Binele se construieşte pas cu pas. Cei de la Hatmann au înţeles şi îmi doresc din suflet să facă asta pentru încă nişte sute de ani. Şi să ne mobilize şi pe noi. Şi să ne deschidă ochii şi inima. Şi poate vor fi mai mulţi ce vor lua exemplu.

1 reply

Trackbacks & Pingbacks

  1. […] ei i-am gasit la recomandarea Andrei Nistor dupa ce am citit articolul pe blogul ei. Si mi-au placut tare mult, asa ca i-am pus pe lista imediat. Nu m-am putut abtine sa nu fac testul […]

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *