Entries by andra nistor

Pe unde mai fugim din oraş?

Anul trecut am zis că nu îmi iau concediu de vară şi îl păstrez pentru treburile administrative pe care mi le programasem spre sfârşitul anului. Cu tot neluatul ăsta de concediu, am reuşit să mă plimb mai mult decât în oricare alt an. Am observat că dacă îmi iau una sau două zile de vineri […]

Despre strategie cu trainerii de la ISOC

Am impresia că mie îmi cam place să fiu elev. După facultate am zis că mă opresc. După master am zis că mă opresc. După IAA am zis că mă opresc. Apoi după fiecare curs, workshop, training, conferinţa la care am participat, am zis că nu mă mai opresc. Drept urmare, să vă spun ce […]

Piraţii din Caraibe. Varianta pe velier.

În cazul în care mai este cineva care nu ştie, mâine, pe 25 mai, se lansează “Piraţii din Caraibe – Răzbunarea lui Salazar”. De abia aştept să văd filmul, mai ales că, pe lângă Johnny Deep, acum îl avem şi pe Javier Bardem, de care, trebuie să recunosc că mi se cam făcuse dor.

“Secretul tău” şi una din luptele mele.

“Secretul tău” este o poveste despre pierdere și regăsire, despre căutare și despre lupta cu cei din jurul tău, pentru ce este în interiorul tău. Este o poveste despre suflete, ca niște oceane și comorile sau pericolele care sunt ascunse în ele. O poveste despre lumea de acum, o lume în care oamenii nu vorbesc între ei, […]

Prietenii mei cam practică inconştienţa

Este pentru prima oară cănd îmi dau cu părerea, în scris, pe internet. Am şi eu blog, numai că al meu este cu poveşti despre călătorii. N-am vrut să fac cum face toată lumea. Am vrut să fiu autentică şi să nu mă apuc să-mi dau cu părerea despre oameni şi cum sunt ei, cum […]

“La mulţi ani” în secţia de oncopediatrie

Ieri am fost la o petrecere cu tort la Marie Curie. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii Marie Curie. I-am aniversat pe Maria şi pe Vladut şi a fost gaşcă mare la petrecere: Alexandra (petrecăreaţă de ani întregi), doamna doctor, doamnele asistente, câţiva părinţi şi, bineînţeles, ceilalţi 16 colegi de palier ai sărbătoriţilor.

Psihopaţii de pe facebook

N-am mai scris de ceva timp un post nervos. Dar din când în când, e cazul. Nu-mi place să arăt cu degetul spre oameni, însă unii chiar trebuiesc trebuie arătați, catalogați, apoi închiși și tratați. Chimic. Zilele astea, s-a mai gândit un dement  băiat să își dea cu părerea.