Penibilul neasumării

zoo munich

Când eram în liceu încercam să par mai “cool” decât eram de fapt. Aveam câteva colege care erau combinate cu băieţi mai mari, care aveau maşina şi mergeau la club la Bucureşti. Ştiu că îmi povesteau că merg în Dumars şi alte cluburi cu denumiri de care chiar nu îmi mai aduc aminte. Mă întrebau dacă am fost, pentru că sunt nişte cluburi foarte mişto. Read more

Prietenii mei cam practică inconştienţa

sori tigaeru

Este pentru prima oară cănd îmi dau cu părerea, în scris, pe internet. Am şi eu blog, numai că al meu este cu poveşti despre călătorii. N-am vrut să fac cum face toată lumea. Am vrut să fiu autentică şi să nu mă apuc să-mi dau cu părerea despre oameni şi cum sunt ei, cum trăiesc şi, mai ales, despre cum greşesc. Dar, vai, căt de departe sunt de asta! Read more

Psihopaţii de pe facebook

IMG_20161210_162331(1)

N-am mai scris de ceva timp un post nervos. Dar din când în când, e cazul. Nu-mi place să arăt cu degetul spre oameni, însă unii chiar trebuiesc trebuie arătați, catalogați, apoi închiși și tratați. Chimic.

Zilele astea, s-a mai gândit un dement  băiat să își dea cu părerea. Read more

Românie, mai rezişti?

dsc_6953

Recunosc, din când în când mai sunt nervoasă. Ca aseară. Aseară m-am enervat pe oameni pe care nu-i cunosc. Nu-i aiurea? Eu sunt un om normal, cu nevoi simple. Spre exemplu, simt nevoia să înțeleg de ce oamenii fac lucrurile pe care le fac, spun ceea ce spun, gândesc ceea ce gândesc. Știu și înțeleg că e dreptul fiecăruia. Dar aș vrea să știu DE CE-ul. Read more