Hai că iar s-a împărţit internetul. În ăştia care facem mişto de traineri şi ăştia care sunt #fandemic. Nici măcar nu pot să zic că ne certăm între noi. Că unii vorbim despre mere şi alţii despre pere. Eu recunosc, m-am distrat puţin pe subiectul ăsta. Şi la alţii pe profil, dar şi la mine. Că nici mie nu-mi tace gura, sau tastatura, de ce să nu recunosc?

De când scriu eu şi de când mă citiţi voi, care m-oţi citi, aţi văzut că eu pe partea de “neagră în cerul gurii/rea şi duşmănoasă” sau cum mi se mai spune când nu sunt atentă, mă activez doar pe lucruri din astea etice, morale, de coloană vertebrală, ipocrizie şi alte nimicuri. Mă gândeam să zic că din punctul meu de vedere oamenii care au o expunere foarte bună ar trebui să o folosească pentru a face bine, dar asta e o altă treabă de discutat. Fiecare în lumea asta este liber să fie aşa cum doreşte. Însă dacă toată viaţa te-ai dat şi te-ai promovat uşa de biserică, nu poţi să vii într-o dimineaţă costumat în Lucifer la birou.

Aşa, ce voiam să spun. Ca să abordez înainte de toate subiectul “bani” şi să scap de el. Aş putea să bag mâna în foc ca partea de internet răsculată nu s-a gândit niciodată să se răscoale pentru cât facturează omul. Până la urmă fiecare facturează cât poate. Că nu vreau să intru în discuţia de cât valorează sau cât merită, pentru că nu am de unde să ştiu.

Eu zic (şi mă corectaţi voi dacă e) că oamenii s-au răsculat pentru lipsa coloanei vertebrale, consecvenţei şi a uitării tuturor ideilor pentru care a militat până acum. Ca să vă dau un exemplu, mai jos este o parte dintr-un articol scris de el, că bănuiesc că nu mai e nevoie să dăm nume:

Recunosc că eruditul comentator mi-a smuls o lacrimă cu această jelanie. Are dreptate: bieţii fumători, pe care lobby-ul bine plătit al companiilor de tutun abia mai reuşeşte să-i protejeze de nedreaptă prigoană euro-centristă, arată tot mai rău de fiecare dată când îi văd. Tuşesc, miros urât, gesticulează nervos, sunt din ce în ce mai palizi.
La asta mă şi gândeam ieri seară, trăgând puternic aer în piept înainte de a intra pe uşa unui restaurant “rezervat fumătorilor”. Progresistul din mine s-a întrebat dacă n-ar fi fost mai potrivit ca pe uşă să stea scris, într-un chenar mare, negru, “AICI SE MOARE ÎNCET, DAR SIGUR”, pentru a stârni pe deplin compasiunea nefumătorilor.
Bietele mele haine, care nu şi-au revenit din violul olfactiv la care au fost supuse nici după o noapte întreagă petrecută pe balcon, sunt de altă părere. Dar asta este doar din cauză că ele n-au citit la fel de multă carte ca Horia Patapievici, aşa că nu vor accede probabil niciodată la neoconservatorismul tolerant şi şarmant, care-şi înmoaie relaxat ţigările de foi în paharul de single malţ înainte de a le aprinde.

E aşa, frumos, poetic, ca de altfel toate textele lui în care condamnă fumatul (de când s-a lăsat) şi a apucat calea activismului civic, ong-urilor, salvării deltei, balenelor şi ce o mai fi de salvat în lumea asta.

Toate bune şi frumoase, că şi eu încerc să fac fapte bune în măsura posibilităţilor şi am văzut că în bula mea sunt foarte mulţi oameni mişto care donează, se mobilizează să ajute diverse cauze atunci când este nevoie. Sper să fiţi din ce în ce mai mulţi, să keep up the super good work, să credeţi în faptele bune şi să rămâneţi consecvenţi.

Aşa, să revenim. Măi, şi s-a trezit domnul acesta într-o dimineaţă şi s-a gândit că ar fi o mare iubire între el şi produsele pe care le-a criticat, comentat şi hate-uit. Şi cum că ar fi de fapt dragoste din aia sinceră, plină de provocări, şi nu ar face-o pentru bani, chiar dacă s-a angajat ca director de comunicare la compania producătoare de, cum a zis el în text “moarte înceată dar sigură”. Ştiţi căsătoriile alea între o tânără de 21 de ani şi un domn de 87 de ani? Tot din dragoste şi acolo.

Acum, părerea mea de om sincer, tot om de comunicare, dar mai modest aşa, că mie îmi place să mă aprecieze alţii, nu să merg eu să scriu pe garduri ce invoice mare am, este că, atunci când eşti plătit cu cel puţin 1750 euro pe ziua de training, înseamnă că meriţi (sau ar trebui) să meriţi acei bani. Adică eşti foarte bun pe domeniul ăla pe care îl propovăduieşti altora. Că de aia eşti acolo. Că eşti deştept, eşti şcolit, ai ROI-ul la tine şi ai venit să îi înveţi pe alţii cum e cu comunicarea. Deci când eşti la nivelul acesta de sume, notorietate, profesionalism, inteligenţă, şi faci o chestie din asta (mă refer la cea în care să începi să scrii pe social media câţi bani faci tu şi lauzi cu facturile tale, fără să te fi întrebat cineva acest lucru) doresc să cred că o faci special, pentru circ şi viralizare. Refuz să cred că o faci fără ştiinţă, pentru că altfel, sincer, nu-ţi meriţi ăia 1750 euro/zi cu care te lauzi.

Am mai văzut şi întrebarea “Dar tu ai lucra pentru o companie de ţigări?” Bai, da. Nu aş avea o problemă să lucrez pentru asta. Mai ales că sunt fumătoare de 16-17 ani, nu m-am ascuns niciodată.

Diferenţa este că eu aş face o campanie foarte sinceră şi asumată. Că suntem în 2019 şi chiar nu-şi mai are rostul publicitatea aia proastă de struţ, cu capul în nisip, sperând că restul sunt proşti şi nu văd lucrurile pentru ce sunt de fapt. Şi aş comunica aşa, cu cojones şi cu sinceritate, tratându-mi audienţa de la egal la el şi asumându-mi ceea ce fac şi pentru cine lucrez.

Şi aş spune aşa “măi, oameni buni, voi ştiţi că fumul de ţigară conţine 7000 de substanţe chimice, 250 periculoase şi 69 cancerigene? Voi ştiţi că una din şapte persoane care fumează două pachete de ţigări pe zi, face cancer pulmonar? Mda, şi noi ştim. Din păcate cu asta ne ocupăm şi n-avem ce face. Voi ar trebui să vă gândiţi foarte bine înainte să vă apucaţi să fumaţi sau să o ţineţi aşa. Dar până la urmă e alegerea voastră, e viaţa voastră, e sănătatea voastră. Noi v-am informat dar nu avem cum să vă oprim, că ăsta e business-ul.

A, da, şi mai avem şi alternative. Astea electronice. Sănătoase nu sunt, că dacă vreţi sănătate vă duceţi şi mâncaţi nişte morcovi. Dar nu mai ard, le încălzim, nu mai miroşi, blablabla. Şi dacă tot vrei să îţi distrugi sănătatea fumând, ţi-am făcut noi nişte dispoitive fancy şi colorate, măcar să arăţi bine în timp ce te îmbolnăveşti.

Cumva, hai să fim responsabili şi să ne asumăm fiecare rolul. S-ar putea să ne meargă mai bine cu sinceritatea. Ăştia cu ţigările să vină cu toată anti-publicitatea cu care pot. Doamne, s-au scumpit de zeci de ori ţigările, s-au pus poze scârboase, s-a interzis fumatul în spaţii închise, şi oamenii aleg să fumeze. Aşa că chill, nu se lasă toată populaţia de fumat mâine dacă vii şi recunoşti exact ce scrie şi pe pachet. Că doar nu e un secret pentru niciun fumător care sunt efectele negative. Adică, faceţi-vă voi datoria asta de educare şi informare şi cine fumează o face pe riscul lui. Aia e.

Dar asta cu “era o provocare pentru mine” este atât de jenantă, încât sunt sigură că râd şi anti vaxxerii. Parcă o şi văd mâine pe mama lor că-şi depune cv-ul la o companie producătoare de vaccinuri. Deci, all în all, cam de asta s-a inflamat internetul.

Că un domn şi o companie au stabilit ca pentru un preţ corect să facă un viral în care să îşi ia audienţa de fraiera. Pe de altă parte, mă gândesc că dacă ar fi comunicat cum trebuie, nu mai ieşea viral, ca şi nouă ne place pâinea şi circul. Cu siguranţă dacă pe postul acesta ar fi venit o altă persoană, poate fumătoare, poate care nu s-a remarcat în viaţa asta prin militarea pentru lucrurile exact opuse, totul ar fi rămas la un simplu comunicat de presă. Da, părerea mea proprie şi personală este că s-a dorit viralizarea acestui lucru. În principiu toată lumea e fericită. Noi am comentat. Domnul şi-a luat cecul. Compania a găsit un ţap ispăşitor pentru o sumă corectă. That’s all folks.

Nu am nimic cu nimeni, că deh, înainte de orice sunt un cumpărător. Dar mi se pare că mi se insultă inteligenţa atunci când un dealer auto foloseşte în reclame un influencer care nu are permis de conducere şi nici nu îşi doreşte, un nefumător îmi vorbeşte despre ţigările sănătoase sau un vegan laudă o friptură. Nu vreţi voi să nu mai minţim aşa pe faţă? Mulţumesc. Doamne ajută la toată publicitatea!

Înainte să încep aş vrea să spun că, din punctul meu de vedere, acesta este un subiect început de câţiva ani şi care cred că nu este încă tratat atât de serios pe cât ar trebui. În practică, nu în teorie. Nu este un text pentru că nişte oameni se plictiseau, ci este încă un text care se vrea a fi un semnal de alarmă. De obicei textele astea fac tamtam pe moment şi apoi uităm şi ne întoarcem la ale noastre, fără să schimbăm mare lucru. Read more

Nu este niciun secret că unul din brandurile românești de care sunt absolut îndrăgostită este IIANA. L-am descoperit acum vreo 4 ani când am primit cadou o super minunată ie, de la prietena Blondi. Apoi am plecat la Sibiu, la nunta unui prieten și știu că pe măsură ce eram întrebată şi admirată, mă simțeam specială. Read more

Am citit un text frumos şi elegant pe Adevărul, cu motive pentru care să nu faci un copil, sau doi, sau cinci, sau câţi îţi permite buzunarul. Read more

Nu mai ţin minte exact când le-a înflorit departamentul de social media celor de la SRI, cred că acum vreo 2 ani, dar aş vrea din suflet să le transmit un sincer “Să trăiţi, nu face nimic, vă urmăresc (see what I did here) şi sunteţi foarte tari! Să aveţi grijă de omul de SM.” Read more

Pentru că m-a întrebat destul de multă lume şi am stat să răspund fiecăruia, am zis că mai bine las aici să fie scris, care e treaba cu Glo, noul dispozitiv de fumat de la BAT şi cu ce este el diferit faţă de IQOS de la Phillip Morris. Read more

Pentru că e vineri şi ne place mai light, am zis să vă spun de povestea asta pe care am găsit-o astăzi.
Este vorba despre o tipă/influencer (pentru că aşa se prezintă ea) de 22 de ani care face vlog. Long story short, Read more

Pentru că ieri am ajuns la limită, aseară pe la ora 22.00 mi-am deschis laptopul. Stăteam în bucătărie, la un pahar de vin şi mă gândeam la ţeparii din viaţa mea.

Să încep cu sfârşitul. Ieri am ajuns la a 76a discuţie cu unul din domnii directori de la Editura Univers Enciclopedic în Read more

Mă ţin de mult timp să scriu despre oamenii ăştia. Din punct de vedere marketing, strategie, campanii, comunicare, recunosc că îi cam stalkeresc (da, ştiu că o să îmi iau nişte troll pe partea asta) şi mă minunez de fiecare dată. Read more

În weekend mi-am luat o revistă de gagici, de la benzinărie. Da, o dată la câteva luni mai fac asta. Sunt din aia căreia îi e dor de print, că am prins vremurile alea în care citeam tot când primeam dimineaţa, la birou, maldărul de publicaţii legate frumos. Read more