Posts

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot și nici nu vreau să iubesc necondiționat. Da. Așa e. Recunosc. Nu vreau să iubesc necondiționat. Chiar am stat să mă gândesc puțintel la treaba asta. Am o părere destul de bună despre mine și despre cei apropiați mie și îmi place să cred că nu suntem foarte proști. Read more

După ce am scris “Câteodată renunțăm prea ușor” mi-au sărit mai mulți prieteni în cap. Că nu sunt de acord, că nu poți să încerci la infinit, că unii au pierdut ani din viață încercând.

Le-am spus că nu era despre asta. Era despre altceva. Dar știu la ce se referă. Și le-am promis și reversul. Read more

Zilele astea mi-am facut curat prin foldere uitate ale laptopului. Cateodata e bine sa deschizi “cufere” vechi.

Nu stii peste ce minunatii dai. Eu am gasit o discutie libera intre mine si o minunatie de copil de 6 ani, fetita unei prietene.

Read more

O sa incep direct. Fara intro de data asta. Avem nevoie de confirmari pe toate planurile. Read more

Recunosc, n-am venit eu cu ideea acestui text. Mi s-a propus. Iar eu am acceptat. Teoretic trebuia sa plece de la cazul Marilyn Monroe, pentru ca vezi Doamne a murit singura si nefericita.

Doar ca nu i-am citit biografia astfel incat sa-mi pot da cu parerea, asa ca raman la cazurile cunoscute Read more

21 de grame, cam atat se spune ca are sufletul. Au facut unii niste studii (si nu, nu erau cercetatorii britanici) si au aflat ca atunci cand mori esti mai usor cu 21 de grame. De aici si deductia.

Stau si ma intreb daca fiecare suflet cantareste la fel. Read more

Nu stiu cum sa incep articolul. Stiu doar ca azi in masina imi canta Nirvana – Come as you are, si gandul mi-a zburat imediat la o continuare. Una destul de neplacuta, dar reala.

Mi-am dus gandurile la inceputuri. La fiecare inceput. Totul era perfect, Read more

Mi-a vorbit prima oară despre ea. Trei ore. Trei ore în care nu mi-am luat ochii de la ochii lui. Îmi vorbea cu ochii și îmi povestea din suflet. Și fără cuvinte, doar cu privirea îmi transmitea dragoste și ură, liniște și nebunie, dorință și regret, așteptări și renunțări.

Am tăcut și l-am ascultat. Încercam să înțeleg ce avea femeia aia care a reușit să îl răvășească în halul asta. Îl știam pe el că pe un Adonis .Ca orice bărbat , avea nevoie de admirația lor, a femeilor. Și pentru că era totuși foarte diferit de majoritatea bărbaților și voia din ce în ce mai mult, nu se rezuma doar la admirație. Avea nevoie să creeze dependență. Avea nevoie să se impună, să fie dorit până la implorat, să domine. Era genul de bărbat care îți pune o piedică pe scări doar ca să îl rogi să te ajute să te ridici. Și ele erau fericite pentru că primeau mâna lui întinsă ca pe un cadou, fără să știe că de fapt el se hrănea cu asta.

Se hrănea cu femei și cu sentimentele lor. Și erau multe pentru că nu reușea să obțină toată emoția de care avea nevoie de la una singură. Colecționa trupuri, priviri, lacrimi, zâmbete, urlete, povești de viață, cicatrici și toate până târziu în noapte. Pentru că odată hrănit, ele trebuiau să plece. Înainte de cafeaua de dimineață. Atunci era momentul lui. Atunci își făcea inventarul. Atunci își dădea masca jos și redevenea copilul pe care îl știam.Și, ca un vampir, știa cât trebuie să ia de la fiecare că să rămână în viață. Nu le golea de tot pentru că avea nevoie de hrană în continuare. Erau multe, frumoase, tinere sau nu, inocente sau din contră. Toate se întorceau de câte ori aveau ocazia doar ca să-l mai vadă, să îl simtă, să îl fericească , să știe că o parte din ele îl trezesc la viață pe EL.

În weekend stăteam cu el la povești. Eram singura care îl cunoștea așa cum este el. Eram singura care îl vedea mai clar decât voia el să admită. Eram singura care l-a văzut neîncrezător, neputincios, sincer, râzând și plângând. Rar zâmbea, dar atunci când o făcea era alt om. Eram singura care știa că are sentimente.

Eram singura care îl ruga, spre binele lui și al victimelor sale, să își facă curățenie. În casă și în suflet. Era debusolat din cauza ei. Nu a putut să-mi spună nici măcar cum o cheamă. Dar nu conta nici cum o cheamă, nici vârsta ei și nici trecutul ei. Era singura care i-a arătat că poate simți ceva. Era singura care l-a făcut să simtă cât toate la un loc. Lucru greu de recunoscut pentru unul că el. Era singura care a băut o cafea dimineața în patul lui, cu draperiile deschide. Era singura care i-a văzut chipul dimineața. Era singura lângă care a dormit sau mai degrabă a stat treaz pentru a o privi cum zâmbește în somn. Era singura căreia i-a spus să plece și să nu se mai întoarcă pentru ca l-a văzut fără mască. Și a plecat plângând. Fără să știe de ce, fără să pună întrebări. A plecat rușinată crezând că a fost una dintre multele, fără să știe de fapt că a fost singura dintre cele multe.

Și acum masca îl deranja. Îi era din ce în ce mai bine fără mască și din ce în ce mai rău. Îl deranja, îi provoca mâncărimi și ar fi vrut  o dea jos. Dar o purtase  timp încât nu se recunoaștea fără ea. Când nu știi ce simți și nu vrei  recunoști, când îți e dor până la durere, când ești cu gândurile vraiște și nu vrei  tragi draperiile să îți intre o rază de soare, când vei avea curaj să te accepți fără masca venețiană, recunoaște-ți ție însuți. Dacă ți-ai făcut curățenie în casă și ești în continuare îngropat în gânduri și în pat sub multe perne, înseamnă că ți-e dor. Nu ești defect așa cum ți-ar plăcea să crezi și nici bolnav. Nu nevoie de vindecare, ai nevoie de revedere. Caut-o pe ea și te vei regăsi pe tine. Nu te întoarce la jucăriile tale doar pentru că e mai simplu.

Nici până acum nu a putut să îmi spună ce avea ea dar mi-am dat seama ce a reusit să facă ea într-o singură noapte. A reusit să îl facă să plangă. Să îi fure o lacrimă, două, una albă și una neagră, una de fericire și una de durere, de neputință, de emoție, de agonie și de extaz. El nu plânsese niciodată pentru că era barbat. Și bărbații nu plâng. Acum avea un nod în gât de care voia sa scape. Nodul era ea. Pentru că nu îi place să fie vulnerabil, pentru că este prea bun la falsificat sentimente, pentru că se cunoaște atât de bine și atât de rău încât știe că ea nu l-ar iubi fără mască.

Foto: Laura Makabresku

Dintotdeauna am avut o problemă cu generalizările și cu băgatul tuturor în aceeași oală. Si știu și de când a început. Din liceu când taica’meu îmi dădea exemple de genul Read more

Stim deja ca familia nu ti-o poti alege dar prietenii….aici e alta treaba. Prietenii aia de suflet, de obicei ii poti numara pe degetele de la o mana. Dar daca esti intr-adevar norocos …ai degete si la picioare .

Prietenii sunt oamenii aia pe care Read more