Am să încep cu mențiunea că eu sunt super fan conferințe. Încerc să ajung la cât mai multe pe domeniul în care activez, în fiecare an. Chit că merg destul de des şi informația s-ar putea să fie de multe ori asemănătoare, aud speakeri noi, mă uit la maniera de prezentare, la mimică, la tone of voice și încerc să iau ceea ce am nevoie de la fiecare în parte.
Același lucru îl fac și cu informația livrată. Încerc să fiu atentă la noutățile din domeniu și aplicabilitatea pe ceea ce am nevoie, încerc să iau ce e mai bun din best practices, încerc să iau inclusiv exemplele de” așa nu” și să țin minte să nu le pun în practică, încerc să văd trendurile și poziția în care mă aflu în momentul respectiv, pentru a aplica inclusiv trenduri trecute, dacă mi se potrivesc și mă ajută.
Așa că după niște ani de participări la conferințe, voiam să spun niște lucruri urâțele care se întâmplă prin sală și deranjează. Nu de alta, dar văd că mergem în continuare pe principiul “mi-e mie rușine de rușinea altora” și tacem mâlc în loc să spunem lucrurilor pe nume.
Telefon. Închideţi-vă, Doamne iartă-mă, telefoanele. Dați-le pe silent. Nici măcar pe vibrații. Ăsta este minimul de bun simț pe care ar trebui să îl ai, dacă tot ești într-o sală de conferințe, unde se presupune că ai venit să înveți ceva. Lucru valabil şi la teatru, operă, film, şedinţă. Oamenii respectivi au venit acolo pentru tine. Şi-au pregătit un speech pentru tine. Sau un spectacol. Sau o prezentare. Tu nu ai de făcut decât să apeşi pe un buton al telefonului. Nimic mai mult. Cam cât de greu poate fi? Aici cred că şi organizatorii ar trebui să spună sălii, la început de conferinţă, lucrul acesta. Că noi mergem pe principiul bunului simţ. Dar se pare că nu-l are toată lumea.
Stop talking. Eu dacă am venit acolo, am venit să îi ascult pe oamenii ăia de pe scenă. Nu pe tine. Adică eu chiar am venit să învăţ ceva, să mai adun nişte inspiraţie şi idei, nu doar pentru poza de la panou. Pe cuvânt de onoare. Dacă nu te-ai văzut de mult timp cu vecinul de scaun, poți să stai la o bârfă în pauză, sau după eveniment, sau să mergeți la o bere, sau puteți ieși din sală. Mulţumesc anticipat.
Și ca să le combin pe amândouă, nu mai vorbi la telefon în timpul evenimentului! E ok să ieşi afară din sală şi să vorbeşti la telefon, dar nu ne deranja pe toţi. Chiar ne interesează scena.
Dacă ai venit la un eveniment în care jumătate din timp stai pe telefoane, mie mi se pare că nu ai ce cauta acolo. Serios. Dacă te-ar fi interesat subiectul i-ai fi dat atenție. La ultima conferinţă, fata din stânga mea a stat să-şi editeze o poză pentru Instagram 45 de minute. Jur. M-am uitat la ceas. La un moment dat lucra în ceva progrămel de am văzut fiecare pixel al pozei. Mi se pare că şi-a făcut inclusiv dintii mai albi. Apoi a trecut la partea de Instastory unde s-a gândit că ar fi frumos să pună şi o melodie pe fundal, dacă tot ne-a dat domnul nostru Mark, melodii. Da, needless to say că melodia selectată a răsunat în partea aceea de sală. Atât s-a putut.
Prezența. Aia fizică. Suntem în 2019 și oamenii nu știu/nu vor/nu sunt în stare să anunțe dacă nu mai ajung la eveniment/conferință/ceofieaacolo. Sau confirmă și nu vin. Și ghici ce? Am întâlnit chiar și printre speakeri asta (asta este de la o conferinţă mai veche, de pe la începutul anului, dar am ţinut în mine până acum). Bine că nu sunt foarte mulți. Mare adevăr în vorba aia “Romanul e o specie de om care se supără dacă nu-l inviţi, iar dacă îl inviţi nu vine.”
Prezentarea. Thanks Ruxa pentru sugestie. Înainte ca un speaker să înceapă să vorbească, se prezintă. Sau îl prezintă cineva. Astfel încât, dacă te ridici în picioare la sesiunea de întrebări, ar fi frumos să te prezinţi şi tu. Common courtesy.
Dă bună-ziua. Am mai spus asta. Dacă suntem prieteni pe diverse canale de socializare, dacă ne comentăm, râdem, glumim sau ne tragem de șireturi în mediul virtual, atunci, dacă ne întâlnim pe hol la cafea, salută. E e porc să nu. Bănuiesc că dacă aveai o problemă personală cu mine, nu erai super chatty nici în spatele ecranului.
Cititul invitaţiei. E frumos să citim invitaţia (de multe ori e invitaţie, nu bilet) primită. Pentru că se presupune că ştim să citim. Dacă organizatorul trebuie să răspundă de mai multe ori la întrebările “când e evenimentul?” “unde e evenimentul?” “la ce oră e evenimentul?” și dacă mai sunt și alții ca tine, o să supere şi o să te trimită în… pisici.
Bonus. Ținuta. Dar aici m-am dus cu gândul mai mult la evenimente decât la conferinţe, recunosc. Nu-mi dau seama dacă aici este lipsă de educație sau lipsă de bun simț. Lipsa de respect este sigur. Nu ai cum să mergi în frac la plajă și nu ai cum să mergi în costum de baie la operă. Bine, ai cum, dar de ce?? Am mai auzit și “nu mă reprezintă ținuta X, doresc să fiu eu, ce mare lucru, e importantă prezența mea, nu ținuta”. Mă scuzați că spun, dar asta este o altă scuză pentru lipsa de respect. Spre exemplu, pe mine nu mă reprezintă ținutele de gală. Dar fix de aia refuz invitaţiile la gale. Pentru că nu mă reprezintă. Aşa că ar fi frumos să ai puțin respect pentru oamenii care te-au invitat acolo și să încerci să te apropii cât de mult poți de dress code. Sau să stai acasă. E ok și așa.
S-ar putea să mai fie lucruri necesare și de bun simț, dar nu-mi vin acum în minte. Dacă vă vin vouă, spuneți și facem update. Educăm și noi cum putem.
Foto: Getty Images
Imi permit sa te contrazic in trei privinte. Ma rog, sa te contrazic ori sa te completez.
1. Te-am vazut la Webstock, dar erai intr-o discutie aprins cu mai multe persoane. Bunul meu simt, desi am trecut pe langa tine, m-a indemnat sa nu te intrerup. Apoi pe bune ca nu te-am mai vazut, iar la 6, inainte de gala, am parasit ringul. Imi cer scuze ca nu te-am salutat, dar deseori vad o persoana, care fie e ea intr-o discutie aprinsa, fie ma prinde pe mine intr-o astfel de ipostaza, pt ca apoi efectiv s-o pierd. Sa n-o mai vad.
2. Legat de telefoane, este o chestie relativa aici. Organizatorilor le convine ca oamenii sa stea pe telefon la conferinta. Multi d-aia sunt chemati acolo, sa posteze pe retelele sociale. Pt tine si pt mine, care am venit la conferinta sa ascultam speakerii, e nasol, dar pt organizatori nu e deloc asa. Gagica aia care a stat juma de ora sa editeze o poza a postat-o probabil cu hashtagul oficial al conferintei si a avut un reach foarte mare. Cat de util este acel reach, acel public, pt conferinta, e discutabil.
3. Legat de modul in care te imbraci, cu parere de rau, dar chiar nu exista un dress code. Dac-ar fi, exact cum ai zis tu ca faci in alte circumstante, eu as zice pas. La webstock, ultima dintre conferinte, nu cred sa fi venit cineva complet absurd. Sa fi venit in slapi, in pantaloni scurti sau asa.
Erau 2 tipe care la conferintele trecute veneau si se pozau in halat. In urma cu 2-3 ani. Dar era un fel de inside joke de-a lor.
Si inca o mea culpa imi fac, vizavi de faptul ca nu m-am prezentat. La multe conferinte eu eram primul care se prezenta si care avea grija sa ii critice pe antevorbitori ca n-au facut-o, dar la cele 2 intrebari pe care le-am pus, mi s-a parut ca e o usoara graba, asa ca am taiat din ele partea asta. Daca totul era pe repede inainte, am zis sa pun intrebarea si sa sar peste partea cealalta. In plus, la panelurile la care am fost eu, NIMENI dintre cei cu intrebari nu s-a prezentat. Deci e o vina colectiva, am macar scuza asta 🙂
Getty Images ofera poze free pentru bloggeri?
Pentru ei sursa nu e suficienta 🙂
Hater mic. Nu, dar unii mai au niște abonamente pentru poze, dacă lucrează pe mai multe proiecte care necesită cumpărare. 😉
Intr-adevar, este foarte deranjant cand cineva vorbeste in timpul unei conferinte.