Trăim vremuri neobişnuite şi e normal să ne mai luăm de cap din când în când. Unii suntem ok, unii au început să se plictisească, toţi facem meme-uri de umplut internetul, sau am început să vorbim serios cu pisica (cine are, să-i trăiască). Cert este că după atâta curăţenie, făcut mâncare zilnic şi sunat rudele de gradul cinşpe, unii încep să se urce pe pereţi.
Spre norocul meu, fac parte din categoria care nu se plictiseşte acasă. Sincer, nici măcar nu îmi pot imagina cum m-aş putea plictisi. Pentru mine ‘acasă’ este locul cel mai drag. Este locul unde ajung, de oriunde aş veni, este locul de care mi-e dor de câte ori plec, este locul care îmi inspiră zâmbete, bucurie şi linişte din momentul în care intru pe uşă.
În acelaşi registru sunt EU. De care ar fi puţin dubios şi trist să mă plictisesc. M-am plâns atât de mult la sfârşitul anului trecut că nu am avut deloc timp pentru a sta cu mine, că în situaţia de faţă încerc să profit la maxim. Ba mai mult, chit că stau acasă de 8 zile, câteodată chiar mi se pare că nu am timp suficient să fac toate lucrurile pe care mi le-aş dori.
Acum, sincer, nu aş rezista nici eu dacă m-ar încuia cineva în casă 365 de zile, dar să sperăm că nu va fi cazul. Nu de alta, dar când nu am nevoie de mine, am nevoie de oameni. În situaţia de faţă, mă gândesc că dacă stăm cuminţi acum cu toţii şi ne mobilizăm să facem asta, poate se rezolvă mai repede. Până una, alta, eu mă bucur ca un copil de statul acasă. E ca vacanţa aia mare (exceptând programul de muncă) în care ai tot timpul din lume să faci ce vrei. Adică chiar să faci tot ce te taie capul. Imaginaţie să ai, curiozitate şi dorinţă. Şi stat în casă! Am atâtea de făcut încât sigur nu le termin până revenim la normal.
Curăţenie. De la începutul anului am sezatia că m-am aglomerat cu lucruri multe şi inutile. Şi atunci când cantitatea e mai mare decât calitatea, propria energie se pierde şi e păcat. Culmea este că pe măsură ce tai din lucruri, din aia parcă aş vrea să rămână şi mai puţine. Şi mi-am mai dat seama de ceva. Cu cât ai mai puţin, cu aia iubeşti mai mult fiecare orice. Aşa că se impune curăţenia de primăvară. Mai ales în şifonier, doamnelor şi domnilor. Ştiu dacă niciodată nu avem cu ce să ne îmbrăcăm, dar asta vine şi din faptul că, având prea multe, ne este mult mai greu să luăm decizii. Are Diana Cosmin nişte articole foarte mişto pe tema simplităţii.
Cooking. Asta este ocazia noastră să ieşim cu toţii masterchefi din izolare. Serios. M-am trezit făcând nişte reţete şi mi-au ieşit super din prima. Uite aşa am ajuns la vorba maică-mii cu “nu există nu pot, există nu vreau”. Unde mai pui că cooking is fun, poţi face singur sau ca activitate de familie şi ieşi din bucătărie super mândru de tine că ai făcut ceva și ți-a ieșit. În plus de asta, ţinând cont că suntem cu toţii sechestraţi, pe facebook poate ieși clar un concurs de miss al reţetelor. Şi sunt atât de mulţi bloggeri de food mişto încât e şi păcat să nu profiţi de situaţie. Eu mă inspir de la Adi Hădan, Jamila, Muntele sau alții, depinde de ce recomandări sau sugestii mai primesc.
Netflix şi HBO Go. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu aş vedea nişte seriale. Sunt atât de în urmă cu serialele că nici măcar nu îmi pot imagina când au reuşit unii să vadă tot. Şi dacă chiar ai terminat orice urmă de serial de pe faţa pământului, există atâta Naţional Geographic, Discovery, Viasat şi alte programe din astea cu informaţie interesantă şi mişto pentru creier și pentru cultura ta generală. Pe astea nu ai cum să zici că le-ai terminat. Pariu! Momentan, anul acesta am reușit să văd Casa de Papel, care mi s-a părut excelent dpdv strategie, Vis-a-vis, pe care l-am clasat in top 3 seriale preferate. Pentru mine serialul ăsta este o capodoperă psihologică, subiectul fiind transformarea fizică și psihică a individului în urma vieții în închisoare. Acum am terminat și un sezon din The Sinner, care este la fel de ‘cu capul’.
Cărţi. Da, din alea pe hârtie. Sau pe kindle. Sau audio. Pe lângă faptul că acum chiar e la modă să citeşti şi să postezi pe facebook ce ai citit, cărţile te fac neprost. Ai văzut video-ul ăla care arată tehnic cum moare un neuron? Serios, nu vrei să ajungi aşa. Cred că singurul lucru de care îmi pare rău în momentul actual este că în copilărie nu am citit mai mult. Pentru că deh, atunci lectura era obligatorie şi nu ne place să facem nimic obligaţi. Cam cum e acum cu statul în casă. Adică am fi vrut şi noi mai mult timp acasă, dar acum, că ne obligă situaţia, nu-l mai vrem. În fine, pune mâna şi citeşte. Află lucruri noi. Discută despre asta. Fă conversaţie. E mişto. N-o să te mai plictiseşti niciodată. Iar în cazul în care te gândeşti să-mi spui că stai prost cu bugetul, don’t! Un simplu search pe google sau în magazinul play îţi oferă o mutitudine de cărţi gratuite. În epoca tehnologiei, ignoranţa este o alegere.
CEO-ul Scribd, a declarant acum câteva zile că timp de o lună, toată arhiva scribd este pusă gratuit la dispoziţia cititorilor. AICI.
Dacă vreţi pe clasic, AICI găsiţi zeci de cărţi gratuite. P.s. băieţii au şi nişte newslettere drăguţe şi de folos. Zic să vă abonaţi.
Și cei de la Humanitas au o bibliotecă virtuală de unde puteți downloada gratuit cărți.
Cursuri. Multe. Despre orice te pasionează sau te face curios. De la fotografie la modă, de la învăţatul unei limbi străine până la secretele excelului, găseşti orice. Caută. Cursurile provoacă cea mai mişto dependentă. În perioada asta, chiar foarte multe entităţi oferă tool-uri gratuite. Hai să profităm de ele! Uite câteva idei:
Coursera are în momentul de faţă 1894 de cursuri gratuite.
Udemy (au şi aplicaţie, dacă ţi-e mai uşor pe telefon) au până pe 27 martie, cursuri începând de la 10.99 euro. Pe lângă astea, mai au şi 826 de cursuri free.
Depre cursurile de la Google Atelierul Digital am văzut pe fb la Paul Alexandru (care trimite şi pe whataspp un newsletter foarte drăguţ). Aşa că dacă vrei ceva axat pe digital, nu strică să arunci un ochi la ei.
De platforma MasterClass am aflat de la Oana Vasiliu. Am stat vreo două seri şi m-am uitat numai la trailere. Mi-a plăcut mult. Atât din punct de vedere al topicurilor cât şi al trainerilor. Masterclass-urile sunt pe business, politica, film, writing, design. Adică pe bune, sunt nume ca Martin Scorsese, Gordon Ramsay, Samuel L. Jackson, Serena Williams, Anna Wintour. Asta nu mai e la free teaching, dar eu aş zice că-şi merită banii. Nu-s mulți.
Teatru. Tot de la Paul Alexandru am luat informațiile despre teatrele care fac streaming live. Sfatul meu este să profitați cât puteți de actul artistic ce ni se dă. E cea mai bună ocazie să asimilăm din confortul casei tot ce ne-am plâns că nu am avut timp până acum. Spectacolele de la Bulandra. Spectacolele de la Teatrul Național Cluj-Napoca. Teatrul Țăndărică difuzează spectacole pentru copii pe pagina de facebook de luni până vineri de la ora 10,00, iar in weekend de la ora 11,00. Teatrul de Comedie lansează programul #comediaîncarantină și între 27 martie și 15 mai vor difuza online materiale din arhivă. Urmăriți pagina lor de facebook. Pe site-ul Operei din Cluj se întâmplă lucruri frumoase rău. Vedeți AICI lista completă.
Dacă n-ați văzut, sau vreți să revedeți Dineu cu proști – îl găsiți AICI. Bani din cer (în regia lui Mălăele) – AICI.
Sport. Nu ştiu dacă pandemia ne-a îndemnat la sport acasă, sau la sport în general, dar în bula mea am văzut o mobilizare foarte bună pe treaba asta. Ca să nu mai spun că la Decathlon multe stocuri sunt zero pe online. Ceea ce mă face să cred că nu o să ieşim chiar graşi din izolarea asta. S-ar putea să ieşim cu diploma de bucătari şi cu pătrățele în acelaşi timp. M-am bucurat foarte tare când am văzut că mulţi instructor de fitness fac clase online. #profuldechin nu face că n-ar avea farmec să ne zicem de dulce virtual. Aşa că până mă întorc la şeful chinurilor, mi-am făcut program cu doi profi la care mergeam pe vremea când aveam abonament la World Class şi cu care rezonez foarte bine.
Ovidiu Atanasiu care acum este la Karuna Studio şi care de la 9.00 dimineaţa face pilates, iar de la 18.00 face yoga.
Carlos L’Abbate, care are un vibe atât de bun, încât acum vreo 6-7 ani când am fost la prima clasă cu el am spus că este singurul bărbat pe care femeile îl ascultă fără să scoată un cuvânt. Îl găsiţi pe Yogilates România unde scrie şi postează şi despre clasele pe care le ţine virtual în perioada asta.
Şi mi-aş dori să mă reapuc de scris pe blog. Recunosc în fața marii adunări naţionale că l-am neglijat în ultimele 4-5 luni, dar jumătate din motive sunt întemeiate. Restul da, sunt scuze. Sper să revin cu scrisul. Nu chiar săptămânal, că nu vreau să scriu lăbăreli doar de dragul de a scrie. Vedem. Poate mă organizez puţin mai mult.
Bineînțeles, înainte de toate ar fi frumos și benefic să stați puțin cu voi înșivă. Să vă mai întrebați ce mai faceți. Ce mai vreți. Ce mai simțiți și cum vă mai merge. Apoi să faceți același lucru cu oamenii pe care îi iubiți, sau de care vă e drag. Cred că e cel mai bun moment pentru conectare sau reconectare. Moment din acela simplu, sincer și frumos. Înainte să avem nevoie de orice, avem nevoie de noi.
Rugăminte 1. Unde puteţi dona, încercaţi să o faceţi. Teatrele, instructorii de fitness sau alte categorii care oferă servicii, nu se vor putea susţine în ritmul acesta pentru mult timp.
Rugăminte 2. Dacă aveţi alte recomandări, sugestii sau idei lăsaţi un comment. Aici, pe blog, nu pe fb. E mai simplu de stocat, de updatat şi de împărtăşit cu toată lumea. Suntem cu toţii în asta şi am face bine să fim inspiraţie unul pentru celălalt.
#stămacasă
