După cum bine a remarcat cineva pe fb la mine, anul ăsta au cam tras electricele la mine. Sau eu la ele. Știu despre mine ca sunt (very) late adopter și nu mi-e rușine să o recunosc. Da, am vrut să văd ce tot apare pe piață, să mai citesc una alta, dar nu să aprofundez și în niciun caz să mă urc într-o mașină electrică. Vorba aia, cu toții suntem sceptici în fața necunoscutului. Asta până anul acesta. Nu știu cum s-a făcut, dar anul acesta am zis că nu vreau să mai înot împotriva curentului și să go with the flow. Așa că de fiecare dată când mi-a ieșit o electrică în cale am zis DA. Și am plecat la plimbare. Asta și pentru că mă măcina curiozitatea să văd de ce toată lumea e disperată după electrice.
Așa a fost și acum când m-a sunat Meșter să mă întrebe dacă vreau să merg în Volvo Electric Tour. Am zis DA. Doar că de data asta nu am zis da doar pentru electric. Am zis da și pentru brand. Treaba e că sediul Volvo e între casă și birou. Și de când am început să ne întoarcem la program, drumul spre birou e plin de ooh-uri cu Volvo. Și mi-am dat seama că m-am plimbat și am testat o grămadă de mașini, numai pe un Volvo n-am pus și eu mâna.
Să revenim la “Am zis da”. Aveam experiența Cars&Roads din primăvară, deci știam, oarecum, la ce să mă aștept. Intuiam să va fi puțin mai dificil pentru că trebuie să organizăm cu încărcarea a șase mașini, dar erau doar trei zile, deci nu prea multă bătaie de cap.
Well, ce a urmat a fost cu totul alt feeling față de cel pentru care îmi făcusem bagajele. Chiar comentasem cuiva la una din postările de pe fb, că n-am avut atâta anxietate în viața mea cum am avut în prima zi de tur.
Adică, așa cum spuneam la început, m-am mai jucat cu câteva electrice anul acesta. Dar m-am jucat prin oraș sau pe lângă, iar când se termina bateria le duceam înapoi. Deci singura mea grijă era să butonez mașina pe care o aveam.
Well, sunt fan tururile lui Meșter. Eram fan de dinainte să mă invite să particip. Iar Autocritica este “revista” care m-a făcut să vreau să știu mai multe despre mașini. Doar că turul de săptămâna trecută, #VolvoElectricExperience m-a scos cu totul din zona de confort. Dar ce zic eu zonă de confort, mi-a dat niște anxietate de n-am mai pățit până acum.
Pentru că, surpriza surprizelor, în prima dimineață, la briefing, am fost anunțați că nu mergem să ne plimbăm așa, aiurea. Mergem să facem test de consum cu două modele electrice – VOLVO XC40 și C40 (trei twin motor si trei single motor). Și nu doar că facem test de consum. Facem concurs de consum. Ceea ce înseamnă reguli bine stabilite și comunicate. Cu puncte de regrupare. Cu cifre de consum. Cu autonomia bateriei. Cu faptul că trebuia să respectăm niște intervale orare. Și, ce a fost super stresant pentru mine, că trebuia să ajungem la cazarea din Târgu Mureș fără să încarcăm pe drum. Altfel venea depunctarea peste noi.
A mai contribuit la anxietatea mea și vremea. Nu pot să zic execrabilă, dar am avut ploaie, temperaturi între 2 și 8 grade, drum de urcat, anvelope de iarnă, trafic frumos. Lipseau niște lucrări la drumurile patriei, în rest am avut de toate.
Am plecat pe la 9 din București și la prânz deja mai aveam 57% baterie. Panică! Panică! Panică! Mai ales că aveam vreo 2-4 puncte de regrupare pentru poze, pentru mâncat de prânz, alte poze de făcut la cetatea Rupea. Știu că la masa de prânz l-am întrebat pe Meșter dacă e sigur că ajung până la hotel, să nu rămân naibii, noaptea, pe vreun deal in pana prostului. Și el tot îmi zicea – ascultă-mă și mergi cum îți zic eu și ajungi la hotel! Dacă vrei neapărat să alimentezi ca să te calmezi, du-te la Sighișoara, dar te depunctez. Posibil să-l fi întrebat de vreo 10 ori în cinci minte dacă ajung. I-am făcut capul calendar.
Again, a fost primul meu drum de genul acesta cu o electrică. Și a trebuit să mă organiz, să mă calculez, să fiu atentă la mașină, la consum, la accelerație, la opriri. Asta în condițiile în care până acum am fost o prințesă, am luat mașini, le-am plimbat și le-am dus să aibă alții grijă de ele.
Ce voiam să zic, în caz că nu ați urmărit peripețiile pe stories, am ajuns la Târgu Mureș și Doamne, ce fericită am fost. Am ajuns cu 14% baterie și pe ultimul loc la consum în ziua respectivă. Am avut Volvo XC40, twin motor, 408 CP și consum mediu WLTP 17.6. Consumul pe care l-am scos eu și Victor, colegul de echipă, a fost de 19.1. Pentru că, după cum am văzut și noi, niciunul dintre noi nu știe să meargă la consum. Nici n-am avut nevoie să facem asta, în viața de zi cu zi având mașini termice, dar acum era un test, un concurs chiar, și am zis să vedem ce pot mașinile și mai ales ce știm noi să facem ca ele să poată. A fost clar că pe drumul de dus nu am făcut ce trebuie.
Pe drumul de întoarcere, însă, altfel a stat situația. Am condus C40 Recharge, single motor extended range, 252 CP. Consumul mediu WTLP pentru modelul acesta este de 16.3 și suntem mândri să spunem că l-am bătut. Puteam să-l scoatem la 15.9, dar am mai dat o talpă pe drumul de întoarcere că altfel nu ajungeam în timpul cerut, așa că am ajuns cu 16.0. Bine, ca să fiu sinceră, am impresia că toate echipele au dat peste cap consumul WLTP, pentru că două dintre mașini au avut 13.2.
Adevărul e că băieții pe lângă faptul că se pricepeau, au fost și foarte serioși cu concursul ăsta. Că știți cum e cu competițiile la ei. Pe viață și pe moarte. Sau în cazul nostru pe consumatori sau pe înghețat în mașină.
All in all, tripul ăsta nu doar că m-a scos din zona de confort și mi-a dat niște range anxiety, dar m-a și învățat lucruri de care aveam nevoie legat de electrice. Ca să nu mai zic că m-a făcut și mai curioasă. Las mai jos și clasamentul oficial al concursului, cu mențiunea că eu chiar sunt happy cu locul 4. Serios, nu visam eu să mă întrec cu băieții din auto.
Ce mai vreau să menționez este că am scos consumul ăsta de la întoarcere cu încălzirea în scaune, clima pe 22 grade și cam toți senzorii luminoși porniți. Bine, nici nu ne-a dus capul să oprim ce nu ne trebuie, dar nici nu am vrut să înghețăm în mașină (ca unii din colegi). Ca să nu mai zic că mi-am mai încărcat și telefonul. Partea bună din turul ăsta e că echipa care a scos consum 13.2 ne-a arătat că se poate, iar noi care am scos 16.0 (ambele consumuri mai mici decât cele declarate de Volvo în fișa tehnică) am arătat un consum real fără să faci rabat de la confortul de zi cu zi. Per total, am scos 4.369 km la 1% baterie (deci o autonomie de 436,9 km). Și am mers cu o viteză medie de 58km/h.
Despre designul interior și exterior nu vă mai zic acum, că deja m-am lungit la scris. Dar i-am rugat pe cei de la Volvo să îmi mai dea o dată mașina, că nu m-am saturat de ea. Și măcar câteva zile nu vreau să o împart. Deci mai scriu atunci. Dar vă prindeți voi din pozele de mai jos că e elegantă și minimalistă. Nordic style.
p.s. Dacă ați ratat panica mea de pe stories, le-am strâns într-un highlight. Aici.
p.s.2 Dacă aveți sfaturi de condus la consum sau alte tips&tricks lăsați un comentariu pe blog. Că ăștia de au câștigat au zis că nu dau din secretele lor.
p.s.3 S-a mâncat bine la Meșendorf 65, Privo și Petry Wine&Grill (Târgu Mureș) și Ma Cocotte Gastro Wine Bar (Brașov).
[av_horizontal_gallery ids=’11319,11323,11299,11322,11311,11313,11300,11324,11317,11308,11301,11307,11302,11296,11303,11316′ height=’25’ size=’large’ links=’active’ lightbox_text=” link_dest=” gap=’large’ active=’enlarge’ initial=” control_layout=’av-control-default’ id=” av_uid=’av-29owws’ custom_class=”][/av_horizontal_gallery]
foto&video: Ciprian Mihai si Marius Dobrescu
