Cars&Roads by Michelin: Două restaurante cu stele Michelin din Croația.

Săptămâna aceasta Michelin a publicat Ghidul pentru 2025 și se pare că restaurantele din Croația se întrec pe ele însele. Anul acesta, inspectorii Michelin au adăugat încă două restaurante noi pe lista de top, croații ajungând astfel la un total de 13 restaurante (unul cu două stele și 12 cu o stea Michelin).

În plimbările noastre de luna trecută prin nordul Croației am reușit să ajungem la două dintre ele: pe cât de asemănătoare la stele, pe atât de diferite la atmosferă, preparate și decor.

Pentru cei care nu știu, Michelin este partenerul principal al celui mai frumos tur auto care se desfășoară la noi în țară și, de trei ani, și în afara țării. Este partenerul principal de cinci ani, deci de la începuturi, de unde și numele de Cars&Roads by Michelin. Și nu ai greși cu nimic dacă te-ai gândi că este o alegere firească și naturală această asociere cu binecunoscutul producător de anvelope.

Michelin face anvelope de peste 130 de ani, cu producție în Florești (Prahova) și Zalău. Și promite anvelope Long Lasting Performance – adică anvelopele pe care le produce sunt făcute să își păstreze proprietățile până la finalul duratei de exploatare. Deci, capacitățile dinamice rămân intacte pe uscat, umed, gheață sau zăpadă. În tur am avut mașini echipate cu majoritatea anvelopelor din portofoliul Michelin – e-Primacy, Pilot Sport 4, Primacy 4 și 5. Despre mașinile din tur am scris AICI.

Treaba e că Michelin este mai mult decât o companie producătoare de anvelope; este o companie prezentă și în turism și gastronomie prin Ghidul Verde și Ghidul Roșu.

Ghidul Verde este un ghid turistic produs în toate țările în care activează compania, deci și în România. În Ghidul Verde găsești hărți și itinerarii pentru a-ți putea planifica vacanțele, găsești informații despre cultura și tradițiile locale, obiective turistice, atracții și destinații. Ghidul făcut pentru România are 508 pagini și include 26 de hărți, 92 de fotografii, peste 300 de recomandări de hoteluri și restaurante și peste 500 de locuri de vizitat.

Iar Ghidul Roșu este cel mai cunoscut ghid gastronomic al lumii, în care inspectorii Michelin acordă stele celor mai bune restaurante din lume. Dacă în turul de anul trecut am avut un restaurant din Ghidul Greciei doar pentru noi, în turul acesta am avut ocazia să mâncăm la două restaurante din Ghidul Roșu – Noel Zagreb (o stea Michelin) și Korak (o stea Michelin plus o stea verde pentru sustenabilitate). De fiecare dată, experiența a fost unică și deosebită, fiecare restaurant având o particularitate.

Aș mai vrea să menționez că mersul la un restaurant din Ghidul Roșu Michelin este pentru o experiență culinară de excepție nu pentru a umfla stomacul. În ultimii ani am auzit deja toate glumele făcute despre mărimea porțiilor. Sper ca, la un moment dat, să învățăm să mâncăm calitativ și nu cantitativ, cu toate că după un meniu de degustare de 8-11 feluri nu pleacă nimeni înfometat. Mi-ar plăcea să învățăm să trăim pentru a mânca (bine) și nu să mâncăm (orice și oricât) pentru a trăi și a bifa stomacul. Să mâncăm pentru gust, pentru experiență, pentru uimire, pentru creație și inovația unui bucătar în farfurie, pentru artă și pasiune. Orice altceva putem găti și acasă.

Acum că am închis și paranteza asta, vă las mai jos câteva rânduri despre cele două restaurante care își păstrează stelele obținute ca cel mai înalt simbol al calității. Și dacă sunteți în plimbări prin Croația, aveți drum prin zonă și sunteți pasionați de astfel de experiențe, vă recomand cu tărie să faceți o rezervare la unul dintre ele sau, de ce nu, la ambele.

Noel (Zagreb, Croația)

Noel este primul restaurant din Zagreb care a obținut o stea Michelin în 2019 și a reușit să o mențină în fiecare an de atunci, semn al consistenței și calității unei bucătării desăvârșite. Noel este cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a bucătăriei croate și internaționale. Nu este un restaurant tradițional, ci unul care interpretează ingredientele locale și de sezon într-un mod modern, cu tehnici sofisticate și o prezentare artistică. Oamenii de acolo folosesc și interpretează ingredientele de sezon într-un stil modern, cu tehnici sofisticate și cu asocieri care pe mine m-au făcut să-mi pun tot felul de întrebări despre conexiunile care se fac în mintea unui Chef de asemenea nivel.

Și, adevărul este că, pe măsură ce încercam meniul de degustare, ba mă minunam de îmbinarea gusturilor, ba de ideile creative, ba de punerea în practică a chimiei ingredientelor. Și când spun chimia ingredientelor mă refer strict la „rain drop” care a fost o surpriză neașteptată și care m-a luat pe nepregătite.

La prima vedere ai impresia că ai un miez de lychee într-o scoică. Cam pe acolo era culoarea și, am crezut eu, consistența. Ei bine, „rain drop” a fost o membrană de pară, un balon dacă vreți, umplută cu rom alb și sirop de salvie. Recunosc că oricât de atentă aș fi fost la explicațiile domnului care ne servea, nu eram pregătită pentru „balonul” acesta care urma să se spargă și să-mi invadeze papilele gustative, lăsându-mă câteva minute să asimilez și să înțeleg implementarea unei asemenea idei.

Mi s-a mai părut interesantă asocierea sparanghelului cu sosul de alune de pădure și păstrăvul în sos de Vin Jaune, despre care puteam să jur că are în compoziție mango și apio, nicidecum soc și castravete. Foarte aromați, chiar umami, aș putea spune, mi s-a părut „Noel štrukli”, despre care înțeleg că este o specialitate protejată ca bun cultural imaterial al Croației. Štrukli este un preparat dintr-un aluat umplut cu o brânză de vaci similară cu urda, cu o consistență moale și delicată. Da, am zis bine, umami. Superbă a fost și mini tarta cu ciuperci, crocantă și cu un gust care te trimitea imediat cu gândul la pădurea de după ploaie, iar porumbelul cu prune a fost de o delicatețe cum nu știam că există.

În meniu am avut și un „amuse-bouche„, pâine de casă și unt infuzat în lămâie (am înțeles că au și o brutărie fix lângă restaurant de unde poți cumpăra pâine pentru acasă), o înghețată de cartof dulce cu polen și pralinele casei.

Korak Winery (Plešivica, Croația)

Am să vă spun direct. Dacă oamenii ăștia de la Korak ar fi avut nevoie de cineva care să le aranjeze mesele și să spele vasele, eu aș fi rămas acolo încă o săptămână. Dacă Noel a fost un restaurant sofisticat din centrul Zagreb-ului, Korak este un punct pe un deal, înconjurat de viță de vie, într-un sat liniștit cu mai puțin de 300 de locuitori. Deci tot ce mă fericește pe mine în viață – pustiu, verde, natură, mâncare bună și lucruri de suflet făcute în familie. Pentru că aici este și o poveste și știți că mie poveștile de iubire îmi intră repede la suflet.

Korak Winery, pentru că înainte de toate a fost crama, este deținută de familia Korak, o familie de viticultori și producători de vin pe dealurile din Plešivica (la doar 50 km de Zagreb), o zonă adesea numită „Champagne-ul croat” datorită terroir-ului său excelent pentru vinurile spumante și albe, minerale. Ce este cu adevărat special la familia Korak este modul în care au integrat cele două pasiuni: vinul și mâncarea. Ambele în familie. De-a lungul anilor, au dezvoltat conceptul de „farm-to-table” (sau „vine-to-table”) într-un mod foarte autentic. Restaurantul lor, care a obținut o Stea Michelin în 2023 (și au menținut-o în 2024 și 2025) dar și o Stea Verde pentru sustenabilitate, este o extensie naturală a cramei și a filozofiei lor de viață.

Restaurantul „Korak” este condus de talentatul Chef Bernard Korak. El a crescut în mediul viticol al familiei și a dezvoltat o înțelegere profundă a ingredientelor locale și a modului în care acestea pot fi transformate în preparate culinare excepționale. Restaurantul este situat chiar la cramă, și oferă oaspeților o experiență imersivă. Meniul său se bazează pe ingrediente de sezon, provenite în mare parte din grădina proprie a familiei sau de la producători locali atent selecționați. Este o bucătărie modernă, creativă, care respectă tradiția, dar o reinterpretează într-un stil contemporan. Vinurile proprii ale familiei Korak sunt, desigur, vedete în selecția restaurantului și sunt perfect asortate cu preparatele culinare. Wine maker-ul este tatăl Chef-ului, iar surorile sunt ajutoarele sale în restaurant și ghizii sau, mai bine spus, povestitoarele preparatelor. Noi am avut pairing cu băuturi non-alcoolice, toate făcute acolo, pentru că am mers la prânz. Și fiecare a avut o poveste.

Pentru că acolo nu există un meniu fix de degustare, totul depinde de ingredientele disponibile în fiecare zi, fiecare fel de mâncare a fost o surpriză (de senzație, dacă mă întrebați pe mine), iar meniul l-am primit pe mail pentru că eram cu toții curioși de fiecare fel avut în farfurie.

Aici nu o să vă povestesc despre fiecare preparat în parte pentru că nu am cuvinte pentru atâta perfecțiune și culoare. O să vă spun doar ce am avut în farfurii și apoi vă las cu poze. Pot doar să menționez că mi-am lăsat o parte din inimă acolo, în Raiul acela făcut de oamenii de la Korak pe pământ. În special de Chef Bernard Korak, care acum 15 ani lucra în construcții, iar acum are, de trei ani consecutiv, o stea Michelin, pentru că a decis să facă ceea ce iubește.

Am început cu unt de casă maturat timp de două săptămâni și pâine cu maia sălbatică. Am rămas uimiți când am aflat că nu se aruncă nimic, iar din pâinea rămasă se fac chipsuri care se servesc cu alte preparate. Bineînțeles că de la noi nu a rămas nicio felie. Cine ar putea lăsa în urmă vreodată pâinea și untul? Pe farfurii au mai apărut și brânză proaspătă de casă care era o combinație între burrata, fior di latte și un pic de ricotta și o șuncă uscată pe care am poziționat-o între două dintre preferatele mele, speck și jamon Pata Negra.

Am continuat cu păstrăv în sos de zer de iaurt și infuzie de pătrunjel; flori de dovleac umplute cu cremă de crab și caviar și migdale; melci sălbatici de grădină cu tot felul de frunze verzi; stridii cu bacon și fasole verde; carne de căprior maturată timp de o lună cu alune, afine sălbatice și sfeclă roșie (ceva atât de sublim, cum nu am mai mâncat decât la un alt restaurant cu stea Michelin din Spania, și acolo pe bază de vânat) și clătitele bunicii cu nuci, miere, tonka și polen.

Pe partea de pairing, și iarăși nu am cuvinte pentru băuturile preparate la Korak. Mă uimește și acum, când scriu, imaginația, pasiunea și creativitatea modului de implementare a cocktailurile non-alcoolice.

“O reinterpretare fără alcool a whiskey-ului” făcut sous vide, cu sirop concentrat de portocale, miere, coajă infuzată de portocale, toate afumate în fața noastră. „Povestea Esenței de Soare și Pământ” a fost un cocktail care imita tequila cu portocală amară, cordial de lime (sirop concentrat), coajă proaspătă de tei, plus un strop de cordial de grapefruit și rozmarin. „Lămâie Sărată – Armonia Mării și a Citricelor” – un cocktail care leagă pământul și coasta mării, în care s-au folosit lămâi din Konavle, sărate și conservate timp de un an, peste care s-a adăugat sare de Nin. „Negroni” – tot un cocktail non-alcoolic care surprinde esența de gin, vermouth și note amare prin macerarea fructelor de ienupăr uscate alături de mirodenii din aceeași grădină din care au fost culeși melcii. S-au adăugat cardamom, smochine și portocale uscate, mușețel. O poveste a ierburilor, mirodeniilor și fructelor, desăvârșită prin tehnica „gastrique”. „Povestea Sălbăticiei în Pahar” – o reinterpretare non-alcoolică a cocktailului Moscow Mule, creat din cătină, cordial de ghimbir și lime. După cum au spus și ei – sălbăticia nu cere permisiunea de a crește, se răspândește acolo unde dorește, împingând printre crăpături, sfidând vântul și timpul. Și ultimul, dar nu cel din urmă, „Esența de Rose” – făcut din struguri Syrah necopți, verzi și acrișori, care ajung un suc verde peste care se vine cu o infuzie de aronia și petale de trandafiri, iar atingerea finală este carbonatarea ce o transformă într-o băutură spumantă, elegantă și fără alcool.

Și acum, spuneți-mi voi, cum să nu vrei să te bucuri de asemenea gusturi și povești în viață?

Fotografii de Ciprian Mihai & Radu Chindriș .

Jurnalul pe toate zilele și filmări de la restaurante în highlights AICI.