Nu stiu cum sa incep articolul. Stiu doar ca azi in masina imi canta Nirvana – Come as you are, si gandul mi-a zburat imediat la o continuare. Una destul de neplacuta, dar reala.
Mi-am dus gandurile la inceputuri. La fiecare inceput. Totul era perfect, asa cum ar trebui sa fie orice, te bucurai de toate prostiile, de toate lucrurile mici, vedeai numai roz de jur imprejur si in stomacel nu aveai doar fluturi, aveai o intreaga gradina zoologica.
L-ai cunoscut pe el si a fost fix ce trebuia. Te-a luat prin surprindere si te-a facut sa razi, te-a luat de mana incert si timid sau ti-a prins mana cu putere. Nu stiai ce sa faci asa ca nu te-ai desprins. A vrut sa te sarute si te-ai dat doi pasi in spate pentru ca…nu stiai cum sa reactionezi. Era o tensiune si o emotie de parca erai in clasa I si nu stiai ce va urma si la ce sa te astepti asa ca ai lasat totul sa vina de la sine. V-ati plimbat prin parcuri, v-ati dat mesaje, ati vorbit nopti in sir la telefon despre voi, despre vreme, despre toate prostiile din lume.
El era inalt si frumos, cu degete de pianist si buze care ar face geloasa orice femeie. Cei mai frumosi ochi, cei mai rotunzi, cei mai plini de lumina. Cand iti zambea parca venea primavara cu tot cu ghiocei si stoluri de cocori, chiar daca afara erau -20 grade si erati la Miercurea Ciuc.
Ea era era cea mai sensibila femeie pe care ai intalnit-o. O frumusete naturala cu parul lung si ochi albastri. Si ochii astia ii avea doar pentru tine. Te sorbea din priviri si te asculta, se fastacea putin, se inrosea in obraji si iti zambea timid cu buzele dar din tot sufletul.
Erati ceea ce trebuia. V-ati asteptat, v-ati gasit si v-ati inceput povestea de dragoste. Cu planuri de iesit la film, de fugit un weekend departe de lume,de cunoscut parintii, de mutat impreuna, de cumparat mobila de la ikea. Cine a vazut/citit “Dragostea dureaza 3 ani” stie ca in primul an cumperi mobila, in al doilea an muti mobila, iar in al treilea an imparti mobila.
“Cand imi place o fata, vreau sa ma indragostesc de ea, vreau s-o sarut. Dupa ce o sarut, vreau sa ma culc cu ea, iar cand ma culc cu ea, vreau sa traim impreuna intr-un apartament mobilat. Daca traim impreuna intr-un apartament mobilat, vreau sa ma insor cu ea. Dar, dupa ce ma insor cu ea…., intalnesc o alta fata care imi place”!!!
Si la un moment dat, pe nesimtite incep sa nu iti convina lucrurile pe care la inceput nu le sesizai. Pentru ca deh…dragostea de oarba. Sau mioapa cel putin. Cred ca e in firea omului sa vrei mai mult, sa incerci sa schimbi, sa il aduci pe celalalt unde vrei tu sau unde ai tu nevoie sa fie. Uitam prea des ca nu ne-am nascut sa fim perfecti ci sa fim reali.
Parca esti sau tii un interviu de angajare. Il vezi pe cel cu cv-ul si te gandesti la potentialul lui. Si te gandesti ca daca are cateva kilograme in plus sigur il trimiti tu la sala sa mai slabeasca putin, sa se tonifieze, poate in cativa ani o sa arate ca Brad Pitt. Si da, nu prea iti place cum se imbraca, dar e atat de bun cu tine si atent ca nu mai conteaza. Cel putin la inceput. Tu femeie cu abilitati de shopping , sigur o sa ii schimbi garderoba cat de curand, fara sa isi dea seama, pentru ca…nu-i asa…uite iubitule ce bine iti vine puloverul asta. Si stii zilele alea de poker rezervate cu baietii o data la doua saptamani? Ar trebui sa le mai raresti putin – chiar nu va saturati de jocuri de copii si de baut atata bere?
Si ea te-a atras tocmai prin firea ei glumeata, zambareata, faptul ca era inconjurata de multi prieteni si ti-a placut ca era o fata deschisa, de viata. Asta pana cand lucrurile au devenit mai serioase. Dupa care i-ai spus ca ai vrea sa o lase mai moale cu prietenii, cu cafelele cu fetele, ca doar aveti o relatie. Tu esti scopul ei principal si nu prietenii pe care ii cunoaste de cand lumea. Si ii propui eventual sa stea mai mult la cratita pentru ca gateste extraordinar si chiar nu are rost sa o mai scoti la o masa in oras din cand in cand. Si daca vorbim de relatii serioase, iubita ar trebui sa te lasi si de fumat, pentru ca vreau sa imi faci copii sanatosi.
In facultate mi-am “primit papucii” de la un tip fara sa stiu de ce. Pur si simplu nu m-a mai sunat. Si chiar nu am inteles de ce. Asa ca dupa 2 saptamana de asteptare langa telefon mi-am luat inima in dinti. I-am spus doar ca vreau sa stiu de ce. Mi-a spus ca suntem diferiti, ca avem personalitati diferite, ca fac anumite lucruri care pe el il deranjeaza. Si atunci l-am intrebat de ce nu mi-a spus sa schimb ceva. Raspunsul a fost foarte clar si il am si acum intiparit in minte : “Pentru ca nu trebuie sa te schimbi pentru mine , pentru ca asa esti tu, pentru ca asta te defineste. Daca o sa te schimbi pentru cineva o sa devii alta persoana de dragul celuilalt , nu si pentru binele tau”.
Si stau sa ma intreb daca e bine sa facem sau nu compromisuri? Si mai mult de atat ce inseamna un compromis? Sa ii aduni sosetele de pe jos cand stii ca e dezordonat si sa nu te mai iei de el sau sa renunti la pasiunile tale, la prieteni, la ce te face fericita de dragul altuia? Poate ar trebui sa asteptam acea persoana la care nu vrem sa schimbam nimic si nu ma refer aici la Angelina Jolie ( poarta 42 la picior), sau poate ar trebui sa avem mai multa intelepciune incat atunci cand gasim pe cineva sa il acceptam cu bune si rele, frumos si imperfect, cineva-ul care sa te completeze nu pe care sa il modelezi ca pe un experiment.
Foto : Laura Makabresku
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!