E Ajun de Craciun (dar voi veti citi pe 7 ianuarie) si m-am apucat sa scriu. Nu pentru ca n-am altceva mai bun de facut si pentru ca asta am simtit sa fac. Sunt acasă, peste mări, departe de casa mea din București și scriu pe servetele pentru ca astea mi-au fost la indemana. Sper sa reziste pana ma intorc pentru ca nu mi-am luat tehnologia cu mine.

De zece ani aici este celalalt loc numit acasa. Cu mare, cu soare, cu liniste. Un loc total diferit de “acasa” din Bucuresti. Acasa in Bucuresti e nebunie, agitatie, euforie. E lume multa, prieteni, rasete si plansete, certuri si impacari, Frank care ma trezeste cu latrat, pupici si gherute peste urechi la 7 dimineata, muzica tare si pahare cu vin, conferinte pe telefon pana tarziu in noapte, mailuri, discutii, biblioteca mare si un sac de carti de care inca nu m-am apucat dar nu mai aveam pe unde sa le pun. Acasa in Bucuresti sunt oamenii pe care ii iubesc, oameni de care mi-e dor sau oameni de care vreau sa uit.

Acasa pe malul Adriaticii este un singur om care face cat toti oamenii din lume. Un om pe care il iubesc in cel mai diferit mod fata de orice alta iubire. Aici e mama. Mama cea fosta roscata, actuala blonda (motiv in plus sa fac misto de ea), cu cei mai verzi ochi din lume (care vor plange din nou cand va citi ce am scris, la fel cum a plans cand am dus-o la concert la Tudor Gheorghe – macar stiu pe cine am mostenit la sensibilosenie si pe cine sa injur pentru treaba asta  Acasă, aici, e liniste si muzica si soare. Si lamaile si portocalele cresc in pomul din curte. Si ma pot plimba pe strazi pline de flori si palmieri. Si respir mare ape faleza doar eu cu mine, chiar daca e decembrie si sunt in cizme. Pentru ca e cald si soare si parca nu-mi mai trebuie nimic, chiar daca imi lipsesc multe.

Oamenii de aici parca sunt dopati cu zambete si prietenie.“Buongiorno”si “auguri” la tot pasul. Si migdale caramelizate. Si cafea. Sole I caffe.

In 28 de ani am gasit cateva locuri in care am fost acasa. Acasa nu este despre case. Este despre oameni, despre feeling, despre iubire, despre liniste. Acasa nu este despre cadouri; pentru ca vine un moment in viata in care lucrurile de care ai nevoie nu se pot cumpara. Acasa este acolo unde iti este sufletul, chiar daca e impartit. Recunosc, n-am mai multe case, dar am mai multe “acasă”. Si le iubesc pe toate. Acasă este acolo unde sunt eu asa cum sunt.

Foto: Sori Țigăeru