Opinie

Cercetătorii spun că sufletul cântărește 21 grame.

Written by:

21 de grame, cam atat se spune ca are sufletul. Au facut unii niste studii (si nu, nu erau cercetatorii britanici) si au aflat ca atunci cand mori esti mai usor cu 21 de grame. De aici si deductia.

Stau si ma intreb daca fiecare suflet cantareste la fel. Inteleg, matematic vorbind, ca plecam din lumea asta cu sufletul intreg. Tu ce zici? Al tau crezi ca acum are 21 de grame? Ai sufletul intreg? Nu ti-a luat nimeni din el nici macar un gram pana acum? Si daca ti-a luat, ai reusit sa il pui la loc? Sa-l ingrasi putin? Oare exista o “cura de ingrasare” pentru suflet?

Ia o farfurie. Fa-o bucati pe gresie. Acum spune ca iti pare rau. E intreaga din nou? Pai…. nu e. Cand spargi ceva, scuzele nu repara nimic. In cazul asta n-ai foarte multe variante :

  1. O arunci si cumperi alta
  2. O pastrezi intr-un sertar asa, bucati cum e, pentru ca nu e o farfurie obisnuita
  3. Lipesti cu grija bucatile pana incepe sa semene a ceva ce a fost odata si ai grija cine mananca din ea de acum incolo.

Cred cu tarie ca atata timp cat ai suflet, risti. Risti sa pierzi o parte din el, putin cate putin, din cauza celor care nu au si il folosesc pe al tau ca substitut. Tare mi-ar placea sa existe o limita, o masura pentru astia care iau din sufletul altora. Sa existe 1-2 grame alocate pentru fiecare hoț de suflete. Sa fie un operator care gestioneaza traficul sufletului si sa anunte – “Ati atins limita de grame pe care o puteti lua de la acest suflet. Doriti sa continuati si poate sa oferiti ceva in schimb? Sau renuntati si cautati un suflet intreg din care sa va infruptati?”

Sunt oameni care iau bucati din tine si pleaca. Sunt altii care iau bucati din tine si raman; raman sa te descompuna; si tu le dai. Nu cred ca ia nimeni cu forta. Nu in ceea ce priveste sufletul. Sufletul ti-l pui pe tava si nu poti decat sa speri si sa crezi ca va ramane intreg dupa minunatul ospat.

Cred ca toti facem asta mai devreme sau mai tarziu. Cu buna stiinta sau inconstient. Cred ca toti plecam cu bucati din alti oameni – bucati din suflet, din viata, din mandrie, din orgoliu, doar ca bucatile lipsa din suflet se inlocuiesc/refac/regenereaza cel mai greu. Pentru ca ai nevoie de tine inainte sa ai nevoie de altcineva.Si lupta cu tine e cea mai apriga. In plus de asta, nu e nimeni obligat sa lipeasca farfuria sparta de altcineva. O poate face doar daca isi doreste cu adevarat si daca este lasat.

Si o iei de la capat. Risti din nou. Sau nu? Ghici ce? Pe oamenii care iau bucati din suflet cu buna stiinta n-ai cum sa ii vezi venind; dar daca simti ca pe parcurs ti se slabeste sufletul, fa cumva sa ii vezi plecand. Al meu are cam 15 grame. M-am cantarit. Eu zic ca e bine totusi. Sunt sigura ca se mai ingrasa el pe parcurs.

 

Foto: Laura Makabresku