Știți vorba aia „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să traiești”? Ei bine…despre mine este. O știți și pe aia „omul bun e luat de prost”? Ei bine…tot despre mine e.
Eu sunt încă genul puțin (cam mult) naiv și optimist care încă mai crede în oameni, în suflet, în bunătate, în faptul că oamenii poate nu sunt făcuți din piatră (mai mult…)
Vorbesc mult pentru că lucrez în comunicare. Sau lucrez în comunicare pentru că vorbesc mult. Și asta cu zâmbetul pe bune, pe buze. Dacă nu mă vezi cu zâmbetul pe bune pe buze, nici n-o să mă auzi stând la taclale. Am argumente pentru orice și în 97% din cazuri am dreptate. Asta pentru că atunci când știu că n-am dreptate sau nu stăpanesc subiectul, n-o să încerc să demonstrez contrariul. Pot să stau și în banca mea dacă nu mă pricep la ceva și să admit asta. E important să ne mai ținem și gura dacă nu ne pricepem.
