Plecând de la Articolul “Arta pierdută a masculinității, atunci cînd bărbatul se ascunde sub fustă femeii” și continuând cu “fiecare poveste are două variante”, zic să exprim una din cele două variante – cea din postura femeii. A femeii independente care aude destul de des întrebarea “Tu știi că sperii bărbații?”

Inițial am luat asta sub formă de glumă, după care, am început să mă gândesc dacă asta chiar semnifică ceva. Stau într-un birou în care 80% din colegii mei sunt bărbați. Macho (ca să nu spun misogini pentru că nu sunt, doar vor să pară, iar despre misogini nu aș vrea să vorbesc). E distractiv să stai și să îi asculți vorbind despre jucăriile lor : mașini, jocuri, dar mai ales despre femei. Pe bune, e infinit mai funny decât să asculți femeile vorbind. În plus de asta, dacă îi ascult mult timp, îmi dau seama că se contrazic singuri și parcă mă uit la un film de desene animate.

Într-adevăr trăim vremuri în care femeile au fost nevoite să se emancipeze. Probabil că era bine și călduț să aibă grijă de casă, de copii și de bărbat. Dar adevărul este că femeile sunt din ce în ce mai puternice, mai independente – pentru că vor, pentru că pot sau pentru că n-au altă variantă.

Dex-ul spune că o persoană independentă este cineva care nu depinde de altcineva, care se bizuie pe propriile puteri, cu inițiativă personală. Deci, o femeie independentă sigur are un job stabil/ un business, o poziție care îi permite să ia decizii, se întreține singură, se descurcă singură, își poate face singură un cadou, își permite un lucru pe care și-l dorește fără să îl aștepte din altă parte, sigur știe să schimbe un bec sau…să cheme instalatorul, nu știu dacă poate să își schimbe roata la mașină (eu nici n-am încercat și nici nu vreau sa încerc) dar sigur poate plăti o persoană specializată, și multe de genul acesta.

Din ce aud în jurul meu, bărbații își doresc femei independente. Adică, se pare că bărbații își doresc femei deștepte. Întrebarea mea este dacă știu ce să facă cu ele? Câteodată mi se pare că se îndrăgostesc de patroana restaurantului (pentru că puterea atrage) doar ca să sfârșească prin a se căsători cu una din chelnerițe (pentru că e mai safe).

Cred și repet, este strict părerea mea, că aici apare problema asta cu pierderea masculinității. Nu e tocmai ușor să ții pasul. Implică să te străduiești, să fii mai bun decât ești în fiecare zi (mai bun decât tine sau mai bun decât ea), implică să lași orgoliul ăla de bărbat care câștigă mai puțin decât femeia (până la urmă, zi merci că nu are nevoie de cardul tău). E mult mai ușor și mai confortabil să fii mai leneș, să nu te arunci în diverse discuții, să găsești o mâncărică în fiecare seară iar ea să îți facă pe plac și să nu aibă prea multe pretenții de la tine doar pentru că….ești bărbat. Cui nu i-ar plăcea să fie cocoloșit în fiecare seară, pupat pe botic ca pe un ursuleț de jucărie , răsfățat și cu toate dorințele împlinite? Partea proastă e că…după ceva timp, o să te saturi de atâta confort și o să vrei ceva palpitant, ceva care să te aprindă puțin, să te facă să vibrezi. Și atunci să vezi ce înseamnă un puseu de adrenalină!

Ei bine, dacă femeile ar trebui (și chiar pot fi) – doamne în societate, bucătărese în bucătărie și…cum trebuie în pat, bărbații de ce nu pot face mai multe lucruri ?

Da, femeile când își pun ambiția (aia productivă) pot face toate lucrurile de mai sus și încă multe altele : pot zugrăvi o casă, pot căra gresie de la magazin, pot schimba un bec sau pot căra un bax de apa de 12litri chiar dacă ele au 45kg. Dar ar fi mai frumos să vină el să le ia greutatea din brațe doar pentru a-i menaja mâinile fine cu care îl va mângâia mai târziu. Până la urmă toți putem, dacă ne dorim, să facem absolut totul. Dar ar fi frumos ca el să te facă să te simți femeie (pentru că asta ești) iar tu să îl faci să se simtă bărbat.

Și apropos, femeile independente nu sunt roboți! Sunt femei cu sentimente (trebuie doar să vezi care sunt ale ei), sunt femei care se descurcă singure dacă au nevoie, dar apreciază când văd un bărbat dornic să ia inițiativa, mai ales dacă le ușurează munca.

Nu s-a demodat faptul că îi poți deschide ușa la mașină (știu, poate și singură, dar e un gest frumos). Nu s-a demodat nici să îi aduci flori de câmp (pentru că nu contează marimea buchetului), nu s-a demodat nici îi ascunzi un bilețel frumos și sincer într-un sertar și să-l găsească după două săptămâni. Nu o să se demodeze niciodată nici faptul că o faci să radă – de ea, de tine, de orice, la fel cum nu o să se demodeze niciodată jocul de-a vânătorul și vânatul.

Da și femeile independente vor să fie “vânate” pentru că, cu cât e mai independentă, cu atât e mai palpitantă vânătoarea – deci se exclude din start plictiseala și monotonia (trebuie doar ca bărbatul să indrăznească să fie vânător- și nu vorbim aici de un agațament într-o noapte în club).

Femeile nu au nevoie de bărbați pentru că ei pot face lucruri (pe care repet, le putem face și noi). Cred că femeile au nevoie de bărbați pentru sentimente. Și, doar un bărbat te poate face să te simți femeie (în relația femeie-femeie nu mă pronunț). Da, ai nevoie să fii sedusă, ai nevoie să fii apreciată, ai nevoie să știi că tu ești cea care îi face ochii să lucească și își muște buzele, ai nevoie să știi ca îți apreciază omleta de dimineață doar pentru că e făcută cu dragoste, ai nevoie să știi că doar tu îl liniștești atunci când vine epuizat de la birou, ai nevoie să știi că doar tu îi ridici părul de pe mână când îți treci mâna pe șira spinării lui, ai nevoie să știi că tu îl faci să vină acasă.

Da, femeile au nevoie de bărbați pentru sentimentele lor și pentru sentimentele pe care ei le provoacă în ele. Faptul că știe să repare un televizor e bonus. Mie mi-a “vânat” o prună din curte. Și a fost suficient. Pentru m-a făcut să râd.

Foto : Laura Makabresku