Despre pişcotari. Doar o părere personală.

Băi, ce nebunie e cu termenul ăsta. Nu ştiu cine şi când l-a pornit, dar e funny şi enervant în acelaşi timp. Nu detaliez, că probabil toată lumea se gândeşte la acelaşi lucru.

Ei bine, mă tot ţin să scriu părerea mea despre pişcotari. Pentru mine, pişcotarii nu sunt cei invitaţi la lansări, evenimente şi alte chestii unde NU se dau pişcoturi. Pişcotarii sunt nişte “chestii” mai mari de atât. Pişcotarii sunt oameni de seamă, cu funcţii mari, în companii cunoscute sau business-uri proprii peste medie, care îi seacă pe fraieri (a se citi – angajaţi/colaboratori) de idei, propuneri, relaţii, muncă, fără să dea nimic la schimb mai apoi (a se citi plata serviciilor).

Acum vreo 10 ani, vinerea, trimiteam domnului director raportul săptămânal de activitate. De fiecare dată îmi dădea reply cu “felicitări, super treabă, ţine-o to aşa” şi alte laude. Eu, bineînţeles, mă umflam în pene că domnul director mă stimează şi că fac treabă bună. Şi m-am bucurat, m-am bucurat, m-am bucurat, până am văzut că mă tot ţinea hrănită în orgoliu să uit că trecuseră (doar) 6 luni de la promisiunea de mărire de salariu. Lunar auzeam că “nu e o perioadă bună, dar keep up the good work”. Şi pentru că îmi făceam bine treaba, mi se dădea şi mai multă. Pentru că facerea de bine egal şi mai mult de lucru. Şi lucram în draci, gândindu-mă că o să fiu plătită. Dar e ok. Aveam 1000 lei salariul şi 400 lei chiria. Deh… asta numesc eu pişcotar. Să fii şef şi să îi exploatezi pe săracii ăştia care muncesc să se întreţină.

Pe final de presă, era foarte fun când era vorba de comisioanele din publicitate. Era fascinant să stai să asculţi la o şedinţă rugăminţile alea bazate pe înţelegerea noastră. Eu pot să înţeleg. Serios. Toţi avem nevoie de bani lunar. Eu aveam nevoie de bani să îmi plătesc chiria şi să mănânc, ei aveau nevoie de bani să facă plinul de kerosen la avion. La tăţi ni-i greu. Pe unde am putut am dres-o cu bartere. Pe unde nesimţirea a fost mare ne-am văzut a tribunal (trăiască my dear friend care se pricepe la din astea). A fost fun. Am avut noroc că atunci nu făceau toţi ca acum cu închis/deschis de firme zilnic şi înscrieri la masa credală. Deh… asta numesc eu pişcotar.

Am păţit-o inclusiv pe aia cu depăşirea targetului şi kpi-lor care nu a contat, pentru că programul de contabilitate nu putea să înregistreze depăşirile. A fost mişto. Păi de ce nu zici, nene, de la început să nu mai muncesc ca proasta să rup cifrele în două? Stăteam şi eu aşa… ca funcţionarul să fac norma şi aia era. Uofff… mamă, care m-ai făcut tu muncitoare şi disperată după rezultate.

Vorbeam cu un prieten zilele astea, care e în continuare în presă (eu ţi-am zis, mă, să pleci, dar tu batman-batman!). Pe lângă faptul că nu şi-a luat salariul de jumătate de an (bine, naibii, că mănânci puţin), acum, de abia acum, a ajuns la gândul că s-ar putea să nu şi-i mai ia (că eu mi-am răcit gura de pomană spunându-i). El şi toţi colegii lui care au rămas acolo.

Eh, vedeţi care e treaba cu pişcotarii? Ăştia sunt. Că eu nu am văzut din ăştia cu business-uri mici care să se “ardă” între ei. Nope. Ăştia mari sunt aia care profită de oameni. Pentru că nesimţire crasă, pentru că lipsă de bun simţ şi etică, pentru că trebuie să fie foarte tare să ai fraieri care să îţi muncească pe gratis luni întregi iar tu să îi amâni, amâni, amâni, până ridici din umeri şi zici “N-am. Ce să fac? Nu e o perioadă bună.” Păi normal că nu e prost ăla care cere.

Îmi aduc aminte de cel mai mare contract pe care l-am semnat eu vreodată. A fost de 1.5 mil de euro şi era pe 4 ani. Da. Am primit multe felicitări atunci. Atât. De aia mă menţin eu cu fizicul ăsta slim şi mă invidiază lumea pentru siluetă. M-am hrănit cu ţepe. Noroc că termin creditul la bancă până ies la pensie că alfel era aiurea la bătrâneţe.

Dar e frumos. Lume multă, oameni puţini, contracte, prestări servicii, facturi neîncasate. E frumos să lucrezi cu pişcotari la noi aicişa. Tare frumos. Ar trebui să mulţumim pentru aceste ocazii din care avem atâtea de învăţat. Apropos, nu implementăm şi noi o regulă din aia cu banii înainte? Ca la… pişcotari adevăraţi.