De la ce m-am luat? În principiu de la mai multe, dar ieri am văzut o postare Horeca related ce a degenerat ca un bulgăre de zăpadă care crește pe nesimțite.
Pe scurt. Un cont de food (foarte frumos și folositor, dacă e să mă întrebați pe mine) întreabă diverși oameni care au legătură cu industria Horeca (jurnaliști, bucătari, bloggeri etc) unde le place să mănânce, care sunt topurile lor de restaurante pe diverse criterii șamd. Ați înțeles idea. Un mini interviu în care omul întrebat răspunde cu ce îi place să mănânce și unde.
Și omul ăla zice unde îi place lui să mănânce burger, sau pizza, sau turcesc, sau românesc, sau ethiopian, sau senviș, sau fine dining, sau shaorma, sau ciorbă. Eh, și printre întrebările alea, mai e o întrebare care sună așa “care ți se pare cel mai overrated restaurant” și omul răspunde. Deci întrebarea nu e care restaurant e mai insalubru, sau care are mâncarea cea mai proastă, sau care te fură la bani și la porții. Ci care ți se pare ție, personal și pe peroană fizică cel mai overrated. Unde overrated înseamnă că este catalogat (exagerat) de către oameni mai important sau mai bun decât este de fapt. Și omul răspunde cu părerea lui proprie și personală.
Nu o să dau nume nici de-o parte și nici de alta. Faza e că cineva de la un restaurant a făcut o postare (aproape) funny legat de răspunsul omului intervievat care pusese locul la overrated. Spun “aproape” pentru că, cu toate că textul era simpatic scris, era însoțit și de o captură de ecran cu persoana respondentă căreia, așa cum bine intuiți, i s-a umplut frigiderul instant în comentarii. Iar textul, nu numai că era simpatic scris, dar era și despre altceva. Era despre faptul că într-adevăr niciun restaurant nu trebuie urcat pe un piedestal pentru că nimeni nu e perfect.
Ei, și de aici jihadul. Că e gras omul, că de ce nu îi place acolo, că să dea explicații de ce nu îi place, că ce se bagă în seamă, că să se ducă să mănânce la cantină dacă nu se pricepe, că sigur dacă primea bani zicea de bine, că să se ducă la muncă nu la restaurant, că vrea să iasă în evidență pe seama restaurantului și în principiu să se mai ducă naibii și să îi placă!
N-am avut ce face și am stat și am citit toate comentariile, ba m-a mâncat în aripioara dorsală și am comentat și eu. Mi-a răspuns o doamnă care ar putea fi lejer bunica mea cu atâta înverșunare și hate de dacă aș fi pus la pariuri legat de răpuns, sigur aș fi scos de un fine dining. Am intrat pe profilul dânsei. Face ceva cu mindset și wellbeing. Foarte potrivit pentru câtă ură avea de scos!
Nu cred că sunt singura care a remarcat valul de ură care a venit peste specia noastră de la ieșirea din pandemie. Nu zic că oamenii erau pâinea lui Dumnezeu înainte, zic doar că acum mi se pare că sunt mânați de sentimentul ăsta oricând, oriunde, oricum. Citeam siderată comentariile pline de hate ale unor oameni care jigneau pe cineva care a zis că nu e pe același vibe cu restaurantul respectiv. Repet – nu că e mâncarea proastă, nu că e scump, nu că e murdar, nu că altceva. Doar că nu e i-a plăcut atmosfera.
Și mi-am adus aminte de ce comentarii am mai primit și eu la postările mele în ultimul timp. Păi avem așa – de ce m-am dus în Sicilia în septembrie când puteam să mă duc în altă lună? Un nene de-o vârstă cu tata mi-a comentat la o postare cu mâncare făcută de mine că el nu vrea să mănânce că știe el în ce condiții sunt făcute astea. De parcă îl chemăm eu la masă și mi-a văzut condițiile din bucătărie. M-a certat cineva că am folosit cuvinte prea puternice când am scris despre un spectacol de teatru. Sau când nu mi-a plăcut altul. M-au certat niște doamne pensionare (pe care nu le cunosc) că de ce am folosit două cuvinte în engleză într-un text că pe ele le deranjează. Le-am zis să nu mai citească că nu le obligă nimeni. Mi-a comentat un individ la o postare de luna trecută din Filipine că pe el nu îl interesează și că de ce vede el postările mele. I-am dat block că știa el că sunt interese mari la mijloc. Măcar așa sigur nu mai vede ce postez. Dar cel mai și cel mai și cel mai superb și mirobolant mi s-a părut când m-au certat niște oameni când am implinit 40 de ani că de ce mă simt eu așa bine, fericită și zâmbăreață, că ei la 40 de ani nu se simțeau așa și oricum că e mai bine să fii cât mai tânăr că la 40 trebuie să fii bolnav și să te pregăteșți de bătrânețe nu să te bucuri așa de viață!
Voi vă dați seama la ce nivel a ajuns ura față de capra vecinului? Voi vă dați seama că există oameni care nu au efectiv nimic mai bun de făcut cu viețile sau cu zilele lor? Că nu au treburi mai importante sau alte bucurii în viață decât să stea și să urască în scris oameni necunoscuți de pe internet?
Ați văzut “The Purge”? Fix filmul ăsta îmi vine în cap. Oameni cu măști (aka ascunși în spatele ecranului) care ies să omoare alți oameni pentru că nu le plac aceleași lucruri. Că aia au case mai mari, sau vacanțe mai multe, sau vorba aia, poate nu le place să mănânce ce le place și lor.
Pentru că Doamne ferește să ai IQ și EQ, să citeșți ce scrie cineva și să înțelegi, să alegi să îi dai unfollow sau unfriend dacă nu te interesează ce scrie, să te inspiri și să te lași motivat de postările omului, să descoperi restaurante, muzee sau destinații de vacanță, să vezi ce cărți mai citește și ce filme îi plac. Să iei, dracului, ce îți place și ți se potrivește din ce face Xulescu și să îți îmbunătățești viața!
Îmi spunea cineva că în ultimul an am scris foarte puțin și mă întreba care a fost motivul. Și i-am spus, chit că sună urat, că nu am vrut să mai împart lucruri frumoase cu oamenii de pe internet. Chit că am o bulă mișto, deșteaptă și cu simțul umorului, am diverse postări care se propagă mai mult decât aș vrea. Și asta vine și cu oameni urâți. Și când spun urâți nu mă refer la oameni cu păreri diferite. Ci fix la oamenii despre care am scris și mai sus. Oameni agresivi și plini de ură care nu au unde să refuleze și se agață de orice pe internet.
Un lucru pe care l-am învățat în ultimii ani, e că atunci când ai o comunitate de mii de oameni trebuie să te gândești că nu toți vor înțelege textele, comentariile, ironiile sau sarcasmul. Că trebuie să mă gândesc de două ori înainte să postez ceva, mai ales când am profilul public. Că dacă vreau să scriu ceva cu subînțeles sau să bag bățul prin gard unii vor mușca momeala sau alții vor profita de ocazie să-și verse năduful care s-a acumulat din cu totul alte motive.
Mi-ar plăcea tare mult să fim puțin mai responsabili cu ceea ce aruncăm în online și să ne gândim înainte dacă există potențial de scandal sau nu. Pentru că sunt mulți care asta așteaptă. Și ar fi mai simplu să nu le dăm apă la moară. Nu de alta, dar din ce văd, foarte puțini oameni știu să citească, să înțeleagă ce citesc, să treacă prin filtrul gândirii (critice), să nu o ia personal sau să nu ucidă capra vecinului dintr-o pornire neanderthaliană. Mi-ar plăcea să nu ne transformăm în televiziuni care fac circ pentru audiență. Mi-ar plăcea să punem puțin umărul și să facem ce ține de noi pentru bun simt și decență în online, pe lângă sfaturi și glumițe pe wall. Și mi-ar plăcea să taxăm mai cu cojones indivizii care întrec măsura.
Da, știu că într-o lume ideală nu ar trebui să ne facem griji pentru asta, dar guess what? Asta este lumea în care trăim acum. Și nu e deloc ideală. IQ și EQ mici, lipsă de răbdare, lipsă de empatie, probleme nerezolvate, frustrări multe, invidie, chef de circ, scandal și omorât capra vecinului. Așa că vă rog eu, preveniți în loc să tratați orice aruncați în online (și offline), nu mai puneți poze cu oameni (fără acordul lor) nici dacă spuneți de bine, nici dacă spuneți de rău și încercați să opriți bulgărele de zăpadă pe care agresivitatea unora își dorește cu tot dinadinsul să îl rostogolească.
Știu că nu trăim într-o lume ideală pentru că într-o lume ideală nu ne-ar da oamenii în cap pe stradă sau în online dacă nu ne plac aceleași mâncăruri, restaurante, vacanțe, locuri de muncă. Nu ne-ar jigni și înjura necunoscuți dacă ne plac adidașii roz în loc de verzi, dacă ne-am lua electrice/ termice/ bicliclete/ avioane sau orice altceva ne place și ne permitem, dacă am fi vegani/ vegetarieni/ carnivori, dacă am fi hetero sau nu, și dacă am pune mărar în omletă.
Pentru că faza e că haosul și circul se propagă mai repede și mai veninos decât binele. Sincer, mi-ar plăcea să respirăm un minut înainte să ne apucăm să urlăm la oameni în comentarii, să înțelegem că e ok ca altcineva să aibă alte preferințe la bărbați, la femei, la adidași, la restaurante, la filme. Mi-ar plăcea să alegem să nu fim oamenii ăia de pe maidan chiar dacă sărim în apărarea cuiva. Mi-ar plăcea să înțelegem că fiecare are dreptul să aibă preferințe dacă nu încalcă libertățile altora, mi-ar plăcea să rămânem decenți chiar dacă avem un ecran între noi, mi-ar plăcea să nu dăm foc în jurul nostru, mi-ar plăcea să luăm ce avem nevoie și ce e frumos de pe internet și să ne facem viața mai bună, nu mai rea, nu mai nervoasă, nu mai agresivă. Mi-ar plăcea, dacă tot avem înverșunarea asta să o folosim pentru a face mai bine, a vota mai bine, a-i trage pe conducători la răspundere, sau pe cei care aruncă gunoaie pe jos.
Mi-ar plăcea multe mie…
Photo by Glenn Carstens-Peters on Unsplash
