Travel

Enigma unui homosexual

Written by: 4 Comments

Așa-i că v-ați gândit la ceva de porc? Urât! Foarte urât! Și eu care voiam să vă povestesc despre un film.

Recunosc, eu sunt cam în urmă cu văzutul de filme pentru că….timp lipsă. Dar într-un final am reușit să văd “The Imitation Game”, un film minunat pe care îl încadrez în categoria mea de filme “istorice cu suspans și lucruri bune de știut”. N-o să fac o recenzie pentru că nu sunt niciun pui de critic, vreau doar să spun niște chestii cu care am rămas eu de aici.

Deci, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Alan Turing, un genial matematician, s-a dus cu o minunată atitudine să aplice pentru un post “inexistent”. Un post care, dacă ar fi existat, ar fi avut în job description “căutăm oameni supercalifragilistici și mega dotați intelectual care să facă parte din proiectul de descifrare al mașinăriei cu care Hitler codează mesajele de razboi”.

Noroc cu Churchill că i-a dat o șansă și a crezut în el. Paranteză- Doamne ce bun e un om din ăsta care crede în tine la casa omului. Fără oameni din ăștia n-am mai face niciunul nimic, n-am avea nicio șansă la nimic, n-am învăța nimic, n-am reuși nimic – am închis paranteza.

Așa, deci nenea Turing, calculând el că în principiu Enigma nu poate fi spartă, însă, dacă s-ar putea, ar fi 159 de milioane de milioane (nu, nu am scris de două ori aiurea) de posibilități de încercare a codurilor, care de altfel se resetau zilnic, ceea ce probabil le-ar lua vreo 20 de milioane de ani, ceea ce …ghici ce…nimeni n-ar trăi atât și până atunci s-ar termina și mama războiului. Și omul, care pe lângă faptul că era geniu matematician era și om cu viziune (avem nevoie de oameni din ăștia, oameni care să vadă the bigger picture, oameni care să creadă, oameni cu idei și oameni care să creadă în ideile lor) cu o idée de – hai să lăsăm o mașinărie să gândească ca o mașinărie, că noi oamenii clar nu avem cum.

Ce voiam să subliniez aici:

Că avem nevoie de oameni că Churchill care a crezut în Turing și în ideea lui vizionară, care a riscat și s-a pus apărător între Turing și alte divizii guvernamentale.

Că avem nevoie de oameni ca șeful diviziei MI6 (nu mai știu cum îl cheamă și oricum divizia nu există) care inițial a fost sceptic însă, pe măsură ce i s-au arătat argumente, rezultate, sinceritate, etc…a făcut totul să-l ajute pe Turing în tot ce avea nevoie. Și tot de aici e bine să învățam să cunoaștem oamenii. Adică keep your friends close and your enemies closer (pentru că…spion infiltrat).

Că avem nevoie de oameni ca Turing, care pe lângă faptul că a fost geniu matematician, ditamai vizionarul, încrezător în visele, planurile și creațiile lui, a fost și un extraordinar strateg. Pentru că, hai să fim serioși, dacă vezi jucăria gata să combată Enigma, te bucuri și sări la treabă fără să te gândești la consecințe, cum de altfel de poartă foartă des. Te entuziasmezi sau te enervezi sau te pornești la atac și răzbunare fără să îți pui creierașul să se gândească și la consecințe. Iar omul ăsta, tocmai de asta mi se pare că a fost un extraordinar strateg. Pentru că odată finalizată mașinăria de combatut Enigma, n-a folosit-o aiurea. A folosit-o targetat și calculat astfel încât naziștii puși pe scandal să nu se prindă naibii că ăștia au antidotul și să schimbe placa. Și a mers pe principiul – să mai pierdem controlat câte o bătălie ca să putem câștigăm războiul. Frumos, elegant, făcut cu cap. Așa gândire nu vezi pe toate drumurile.

Din punctul meu de vedere, lovitura de grație a filmului ăstuia nu e toată strategia, tot geniul matematic, toate ororitatile războiului. Nu. Lovitura de grație a filmului este că, la 10 ani după ce Turing a inventat ditamai mașinăria care a reușit să spargă codul lui Hitler, ajutând astfel Aliații să câștige războiul cu naziștii, la 10 ani după treaba asta, a fost judecat și acuzat pentru că era gay. Și deh… în Londra anilor ’50 asta era ditamai ilegalitatea. Băbăiatuleeeee!! Ești nebun? Nu, Gogu. Asta e. Merci de faza cu războiul dar acum la mititica cu tine. În fine… până la urmă au găsit altă variantă minunată care n-a făcut altceva decât să-l facă pe om să se otrăvească 2 ani mai târziu/ sau să fie otrăvit (încă nu s-a aflat).

Dar asta mi-a adus aminte de un banc. E așa : Bătăi nebune în ușă. Deschide un nene. La ușă, o tanti foarte furioasă spune : Dumneata ai salvat ieri un copil e la înec? Nenea zice DA. Și răspunsul tanticii este : Și unde îi e fesuuullll????

Deci da mă. Fix așa. Există acești oameni. Există printre noi, vorba aia. Pentru care niciodată nu vei fi bun, niciodată nu vei fi făcut destul, niciodată nu îți vor spune un mulțumesc, niciodată nu vor aprecia nimic și alte bălării despre care am mai scris AICI.

Închei cu 2 chestii interesante:

  1.  Acum vreo 3 ani, regina Angliei l-a grațiat pe Turing post mortem. Deci bre, omul a murit acum 63 de ani. Pe bune? Mereu ne dăm seama că trebuie să facem ceva bun după ce moare omul? Facem și noi ceva bun cât e în viață?
  2.  Practic asta a fost începutul calculatoarelor. Turing este omul care a reușit să pună bazele informaticii moderne și să definească criteriile inteligenței artificiale