O să încep cu începutul. Doamne câtă lume a fost!! Doamne!! Probabil că asta înseamnă să fie o conferinţă de care oamenii sunt interesaţi. Să nu ai loc să stai pe scaun la panelurile de după amiază şi să nu ai loc să te mişti şi să circuli, pe holuri, în pauze. (cu mulţumiri multe celor care au ajuns devreme şi mi-au ţinut şi mie un scaun)
Mi se pare super-mega-minunat că după 10 ani, oamenii vin acolo chit că sunt juniori, seniori sau veterani în toată regula. Bine, nu mai spun că poate sunt şi alte motive. Nu mai spun.
Încercam la un moment dat să înţeleg (dar m-am oprit, că nu avea rost) de unde atât hatereală. Nici acum nu îmi dau seama dacă în aer plutea dragostea sau “dragostea”, dar suntem pe hate, pe sfâşiere, pe bătălii. Poate că dacă s-ar ocupa fiecare să îşi facă treaba cât mai bine, să livreze content de calitate, să o facă pentru public şi nu pentru advertoriale, să vină cu o valoare adăugată, poate, doar poate, nu ar mai avea timp de hatereală gratuită. Ups… asta am scris-o şi trebuia doar să o gândesc. Aia e. Wishfull thinking. Poate în viaţa de apoi, că oameni suntem.
Într-o notă mai pozitivă, mi-a plăcut tare mult formularea lui Alin Preda, şef birou comunicare online MAPN “Pe social media poţi convinge oamenii să te urmărească, dar nu le poţi ordona”. Cred ca fraza asta ar trebui să reflecte ceea ce faci şi ceea ce atragi. Cred că ar trebui să se câştige (followeri, respect, recunoaştere, you name it..) şi nu să se pretindă. Cred că ceea ce scoţi pe gură şi pe scris ar trebui, vorba lui Mândruţă, să fie personal, sincer şi să reflecte felul tău de a fi. Dar mai e mult până departe. Ca pe lângă talent la scris, ar mai trebui şi nişte a-su-ma-re!
Pentru Marius Manole am un feeling aparte de fiecare dată când îl ascult sau îl văd într-un spectacol (e cineva care nu are?) şi nu are cum să nu te facă să îţi pui întrebări legate de tine şi de alegerile pe care le-ai făcut de-a lungul vieţii atunci când îl auzi spunând “M-am apucat de teatru pentru că la mine în familie nu spuneam “te iubesc” şi “mi-e dor”, pentru că riscăm să devenim alintaţi. Şi pe scenă puteam să spun asta. Meseria asta m-a învăţat să mă întorc acasă şi să spun “te iubesc” fără să mă facă să cred că fac ceva straniu şi bizar.”
Pentru prima dată l-am ascultat pe Claudiu Butacu (EFdeN) şi am avut nişte mixed feelings în momentul în care am aflat că nu are nici 30 de ani. Băiatul ăsta a vorbit cu atâta pasiune, optimism şi motivare încât, după genul ăsta de discuţie, vrei să ieşi afară şi să muţi munţii din loc. Atât de tare îmi place genul ăsta de oameni, oamenii ăştia care îţi dau aripi, oameni curajoşi, oameni care sunt în stare să meargă până în pânzele albe pentru ceea ce îşi doresc. Cred că asta înseamnă să crezi în ceva, să iubeşti ceva şi să faci totul pentru a schimba în bine, după ce 15.848 de oameni ţi-au spus NU direct în faţă. Asta, pentru mine, a fost lecţia de motivare şi încredere.
Astea sunt chestiile care mi-au dat energie şi m-au făcut să mă gândesc la nişte lucruri şi îmi pun nişte întrebări. Şi, bineînţeles, oamenii cu care m-am văzut şi am avut sau am reluat poveşti, planuri şi idei mişto. Bine, puteam să scriu şi impresii pe hatereală şi, în cazul ăsta, acest text ar fi fost mult mai mare şi mai structurat. Că ştim că circul atrage, se vede în analytics.
Şi nu în ultimul rând, aş vrea să spun ceva normal (dar care de multe ori lipseşte cu desăvârşire). Este frumos, perfect normal şi de bun simţ ca atunci când sunteţi prieteni pe fb cu oamenii, vă comentaţi, vă scrieţi, vă like-uiţi, să saluţi/ sau să faci cunoştinţă personal. Că suntem mai reali în viaţa de zi cu zi decât în spatele monitorului. Lucru care, acum la Webstock chiar s-a întâmplat. Am reuşim să stau la câteva poveşti live cu persoane cu care interacţionam virtual, ducându-mă eu spre ei sau venind ei spre mine. Şi m-am mirat şi m-am bucurat. Că până la urmă, dacă nu vrem nici măcar să ne salutăm, de ce ne mai dăm like-uri?
Băi, cum am ajuns să ne mirăm de lucrurile normale şi de bun simţ!
(Foto luată de pe pagina Webstock)
Trackbacks & Pingbacks
[…] foarte interesante găsești și la Andra Nistor, […]
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!