Am fost la cel mai mişto curs evăr! De condus defensiv.

So, în cazul în care cineva nu a fost pe facebook în ultimele zile, voiam să vă spun că am fost (bună, Zoso) şi mai ales cum a fost o zi la şcoală. De fapt, o zi la academie. Academia Titi Aur.

Am lăsat povestea pentru weekend pentru că tare aş vrea să aveţi timp să citiţi tot şi să vă uitaţi la video-uri. Culmea e că am făcut chestii distractive care, în caz de ceva, ne pot salva vieţile (sper să nu fie nevoie în veci).

Ne-am aşezat frumos în bănci şi am început partea teoretică. Chiar mă gândeam, când eram afară la cafea, că nu am mai citit faimoasa carte galbenă de când mi-am luat permisul şi că s-au schimbat foarte multe lucruri de atunci şi că nu ştiu dacă aş mai lua testul scris dacă l-aş da încă o dată.

Supriză. Ne-au dat test. Teste diferite, ca nu cumva să copiem de la colegul de bancă. Partea proastă e că nu l-am luat. Partea şi mai proastă e că, dintr-o grupă de 16 oameni, unul singur a făcut 22 de puncte. Nasol. Cred că e cazul că ne punem pe împrospătat memoria, că una e să copiem la limba română şi alta e să trişăm când e vorba de viaţa şi siguranţa noastră.

Ştii, când eşti în banca aia ţi se demonstrează că vorba aia care ne place nouă “eu n-am nevoie, eu am experienţă de 100 de ani şi un million de km parcurşi, eu le ştiu pe toate” ţi se poate demonta în maxim 2 minute.

Am văzut statistici nasoale. Nasoale rău. Bine, ele sunt acolo, la vedere în fiecare an. Dar adevărul e că nu ne prea interesează. Că doar nu ni se întâmplă nouă. Nu ştiu… zic şi eu că poate ar trebui să ne intereseze nişte cifre alarmante de genul “ în 2016 nr de accidente cu victime a crescut cu 5.8% faţă de anul precedent. Adică, mai exact, 30.756 victime. Dintre care 1912 decedaţi”.

Nu o să povestesc despre partea teoretică pentru că nu e cazul. Încerc să o integrez pe parcurs, dar cert e că am învăţat lucruri care trebuiau învăţate în şcoala de şoferi. Şi totuşi nu ne-a învăţat nimeni.

La partea practică a fost foarte mişto. Şi nasol, în acelaşi timp. Am început cu simulatorul de impact. Adică un crash test. Înainte vedeţi video-ul şi vă spun apoi.

De ce a fost nasol? Pentru că simulatorul e făcut pentru impact la 13km/h. Eu eram într-un mediu controlat, în poziţia indicată – adică picioarele înfipte bine în podea, poziţia corectă în scaun, capul lipit de tetieră, gura închisă, mâini împinse în volan şi abdomen încordat. Cu toate astea, mi-a cam zburat părul şi capul din tetieră. Acum imaginează-ţi că asta de poate întâmpla oricând, oriunde, din vina ta sau din vina altuia. Pe ceilalţi nu ai cum să îi controlezi, dar, într-o mare măsură ai cum să previi. Câteodată e atât de nasol încât nici asta nu se poate.

După testul ăsta am înţeles mai bine de ce am discutat la partea teoretică de poziţia în scaun. De ce scaunul trebuie reglat pe înălţime şi pe distanţă faţă/spate astfel încât picioarele să aibă o anumită poziţie, de ce spătarul nu trebuie să fie nici prea în faţă, să te cocoţi pe volan şi nici prea dat pe spate, de ce tetiera trebuie poziţionată cumva. Şi mai ales de ce trebuie să porţi centură!

Obligatoriu, oricând şi oriunde. Aşa am învăţat că, în cazul unui impact, centura, ţinându-te în scaun, te protejează inclusiv de o lovitură dură a airbag-ului, acesta fiind calculat să te ajute doar în cazul în care ai şi centura pusă. Altfel te izbeşte de nu te vezi.

Al doilea test a fost la simulatorul de răsturnare în care am învăţat cum trebuie să ieşi dintr-o maşină răsturnată parţial sau total. Again, întâi video-uri şi apoi povestea.

După testul ăsta am învăţat să am super încredere în centura de siguranţă. Aţi văzut că tine, da? Voi ştiaţi că centurile sunt făcute să se blocheze la o presiune/greutate mai mare de 20 kile? Uite că eu nu ştiam. De ce am învăţat să ieşim dintr-o maşină răsturnată după ce ne-am asigurat poziţia corespunzătoare?

Pentru că în cazul unui impact de genul ăsta, pe lângă adrenalina care îţi inundă corpul, toate celelalte simţuri ţi-o iau razna – de la fum, de la sunetul de impact, de la orice. Şi e foarte important să îţi menţii calmul şi să acţionezi după ce gândeşti. Am auzit inclusiv o treabă despre cum e să mori ca prostul.

O poveste despre o situaţie de genul ăsta, cu răsturnare, în care centura s-a blocat (aşa cum era normal, ca să ţină victima acolo); ideea e că omul, neştiind treaba asta, s-a crizat pentru că a crezut că e blocat acolo şi a tăiat centura cu un cutter. Moment în care a picat în cap şi şi-a rupt gâtul. Practic, poţi să mori şi ca prostul, pentru că nu te învaţă în şcoala de şoferi chestiile astea.

Senzaţia e foarte nasoală. Chit că eşti în mediu controlat şi ştii că nu ţi poate întâmpla nimic. Bine, eu m-am julit puţin în cot încercând să îmi găsesc variante de ieşit din maşina răsturnată. A fost destul de greu să ies de acolo, chiar dacă mi se spusese exact ce trebuie făcut. Mai ales că era o maşină fără geamuri. Nu vreau să mă gândesc la situaţiile adevărate. E mult de vorbit aici, despre ce geam să spargi (că parbrizul nu ai cum), cu ce îl spargi, în ce parte loveşti ca să se crape, etc… Lucrurile astea, din păcate, nu ţi le spune nimeni la şcoala de şoferi. Ce bine că există oamenii ăştia care o fac.

Am ieşit apoi pe circuit unde, prima dată, am pus mâna pe 2 Meganuri GT. De ce două? Unul cu ABS şi unul fără. Ideea era să vedem ce înseamnă să mergi pe carosabil ud şi cum e cu frânarea de urgenţă asistata de ABS sau nu. În video-urile de mai jos am încercat să surprind cât mai bine situaţia. Mă uitam într-un fel la maşinile care frânau cu scârţ, cu roţile blocate, ce loveau jaloanele pentru că e nasol fără ABS.

Mergeam cu 46km/h pe carosabil ud (l-au udat ei într-o veselie) şi, când a trebuit să pun frâna şi să iau curbă la stânga, volanul ăla nu mă ajuta deloc. Mă uitam în stânga şi vedeam cum maşina cu roţile blocate se duce în faţa spre obstacole. M-am oprit. M-am întrebat dacă cineva este atât de nebun încât să dezactiveze ABS-ul.

Nu puteam să nu mă laud puţin, aşa că i-am spus instructorului că eu sunt cel mai cuminte şofer, că nu am luat nicio amendă şi niciun punct în viaţa asta şi, bineînţeles, că merg cu viteza legală. M-a întrebat ce înseamnă legală. I-am zis că de fapt e aia legală + 10. Şi s-a gândit să mă înveţe minte.

M-a urcat în GT-ul cu ABS cu care făcusem două ture (după cel fără ABS) şi cu care ieşisem bine pe curbe (chiar dacă m-am dus puţin de fund pe carosabil). M-a urcat în maşină, mi-a crescut de la 46km/h la 51km/h şi hai, Andra, mai fă o dată ce ai făcut mai devreme. Adică mergi cu 51km/h, treci prin băltoaca aia şi ia curbă la stânga. Şi după ce nu mi-a mai ieşit, am înţeles de ce contează şi 5 km în plus.

Cum să spun, că nu îmi dau seama dacă explic bine. Cam trebuie să fii acolo. Şi e important să fii acolo. E important să treci prin situaţiile astea în mediu controlat, să înveţi ce trebuie să faci, să fii pus în context şi să te descurci. Altfel nu ai cum să conştientizezi situaţia.

Şi uite aşa mi-a adus eu aminte de o “şmechereala” de-ale mele, într-o iarnă, când am crezut că am timp. Doar că pe zăpadă “timpul” nu e acelaşi ca cel de pe uscat. Şi n-am avut destul timp, astfel că m-am învârtit în mijlocul bulevardului. Norocul meu a fost că restul participanţilor la traffic s-au oprit, că altfel ne vedeam la ştiri. De atunci n-am mai făcut “şmechereli” din astea în care să cred că ştiu eu de toate.

La maşină cu 2 volane a fost un fel de distracţie. E într-un fel anume să faci derapaje controlate pe circuit, într-o maşină care supravirează (adică domnul instructor, cu volanul lui, te pune în dificultate şi te trimite abrupt spre parapeţi, tocmai ca să îţi explice ce faci în situaţia asta şi cu redresezi maşina). Cumva te distrezi, râzi, mai ţipi puţin pentru că, chiar dacă eşti într-un mediu controlat, senzaţia aia aiurea când vezi că mergi oblic pe drum spre parapet, sau ieşi de pe circuit, există.

Nu ştiu ce explicaţii aş putea da aici. Nu se compară cu situaţia de acolo. Vă rog eu tare, vedeţi video-ul. L-am lăsat needitat, tocmai ca să se audă explicaţiile. Bine, şi faptul că mi-a zis că mă descurc mai bine decât mulţi bărbaţi. Aplauze. Mulţumesc. Aaaaa, da, şi după tura asta mi-am dat seama de ce trebuie să porţi centură şi în spate.

Cam asta a fost o zi de şcoală. Teorie şi super practică. Mi se pare genial că oamenii ăştia fac asta. Mi se par oribile statisticile pe care ni le-au arătat. Mai ales că nu ne gândim că AR TREBUI să facem cursurile astea. Mergem la tot felul de cursuri – de cooking, te pictură, de orice, dar la un curs din ăsta nu m-aş fi gândit. Că doar îmi poate salva viaţa. Ce mare lucru.

Surpriza a venit după curs, când cei de la BMW România (mulţumiiiiiiim!!!) ne-au adus vreo 7-8 jucării pe roţi. Eu am făcut vreo 6 ture de circuit cu un X4 M40 Performance şi cu un seria 6. Normal că le-am dat talpă, că de aia eram acolo. Merdiu controlat, da? Şi cu centura pusă, da? Vaiiii, ce au zburat maşinuţele astea. Restul colegilor s-au bătut pe M240i coupe şi, bineînţeles pe I8. Eu n-am fost chiar aşa cutezătoare că nu ştiu ce să fac cu 335 de căluţi. Aaaaa, era să uit să spun că după ce m-am urcat în seria 7, consider că nu există maşină mai SF de atât. Really!

Ce aş vrea să mai spun? Că asta e un curs de o zi pe care ar trebui să îl facem cu toţii. Şi a fost doar nivelul 1. Mai sunt încă două. Că niciodată nu ştim destule, mai ales când e vorba de vieţile noastre. Că trebuie să purtăm centura. Şi în faţă şi în spate. Şi că, oricât de experimentaţi am fi, în trafic sunt prea mulţi neexperimentaţi şi teribilişti. Şi vieţile noastre ar trebui să depindă de noi, nu de alţii!

Intraţi pe pagina lor. O să învăţaţi să aveţi grijă de vieţile voastre. Aici e facebook-ul lor. Şi aici e site-ul cu multe informaţii. Eu sunt tare curioasă şi de nivelul 2 şi 3. Tare curioasă!