Lista de rezoluţii cu un singur punct.

Pentru că anul trecut am făcut Lista mea de fieca-uri, anul ăsta am zis că sunt destul de mare încât să fac şi o listă de rezoluţii. Cum ar veni, să pun pe foaie, aici în public, ce am eu de gând să fac (şi sper să-mi iasă) anul acesta. Dacă merge bine continui şi anul viitor.

Şi pentru că ştim cu toţii că de la 1 (orice lună din orice an) nu vom face nimic, pentru că dacă nu vrei destul de mult, poate să fie şi 31 februarie o dată la 20 de ani, că nici atunci nu te vei duce la sală, am zis să nu pun pe lista multe lucruri (şi alea adunate din toate listele nebifate în ultimii ani).
Aşa că, anul ăsta, am pe lista un singur punct. EU.

Pe principiul “când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?”, for the first time I am on my list. Şi e nasol, pentru că e un singur punct dar mi se pare că e cam cel mai greu. Mai ales când contravine gândirii, experienţei şi acţiunilor făcute în ultimii 33 de ani (fără 9 zile).

Bineînţeles că I need all the help I can get (da, da, romgleză and proud!) pentru că eu nu prea sunt obişnuită să mă pun pe mine, “că nu e frumos, mai mamă”. Deci, voi ăştia mai precoce în treburile astea, poate aveţi nişte sugestii şi reclamaţii de ajutat un om sărman care nu prea ştie de unde să înceapă. Până una-alta, chestiile la care m-am gândit acuşica la cafea, ar fi:

• Nu mai sunt grammar năzi. Păi ce rost are să corectez eu, fără să mi se ceară, toţi agramaţii? Unde mai pui că se mai şi supără, mă ceartă, iar eu mă bosumflu şi dau o tonă de explicaţii cum că “te învăţăm de bine”.
• Nu mai încerc să repar oameni. Da, recunosc, mereu am încercat să repar sau să ajut pe cineva care se plângea de vreo problemă. De parcă eram mama Omida, mama Dolores, pshiholog sau învăţător. Hasta la vista, baby! Ia, fiecare la scara şi la service-ul lui/ei. Unde mai pui că de multe ori am pierdut timp, nervi şi energie pentru că există un număr infinit de oameni care nu vor să rezolve nimic, vor doar să se plângă. Ca să nu mai zic că am descoperit (phaaaa, ce deşteaptă sunt!!) că dacă nu vrei să rezolvi nişte lucruri, nici dracu’ nu te poate ajuta. Aşa că am făcut un bilanţ şi am ajuns la concluzia că am pierdut foarte mult timp (neplătit şi nerambursabil) pentru facerea de bine şi, după cum e vorba, şi-a luat-o mama.
• Tai de pe listă oameni. De orice natură ar fi ei. Dacă îmi fac rău, dacă nu am nimic de învăţat de la ei, dacă nu aduc nici un pic de plus valoare, dacă mă stresează şi mă obosesc inutil. Şi asta fără să îmi pară rău. Făcut bilanţ şi aici. Mereu am crezut că oamenii se pot schimba, că toţi sunt buni şi mişto la bază, că nu e nevoie să tai pe nimeni, că trebuie să stai să lupţi şi să mori cu arma în mână şi că e frumos să fim mulţi şi frumoşi împreună. Ei, lasă. Ia schimbă-te tu şi caută-mă după aia. Că eu mă şi implic emoţional da-n boulea şi mă obosesc psihic, devin nervoasă şi apoi tot pe mine pică vorba că sunt “rea şi duşmănoasă”. Am avut perioade în care am tăiat de pe lista prieteni vechi şi chiar oameni din familie. Unii s-au schimbat şi s-au întors şi acum ne înţelegem reciproc. Alţii nu s-au mai întors şi am văzut că nici nu le simt lipsa. Deci se poate trăi şi fără. Nu mă aşteptam.
• Învăţ să spun NU. Asta cred că a fost cel mai greu lucru din lume pe care a trebui să învăţ să-l fac. Până acum vreo 3 ani nu eram în stare să spun NU nimănui. Nici colegilor de muncă atunci când mă rugau să le preiau diverse lucruri, nici prietenilor, nici familiei. Şi uite aşa mă trezeam eu că luam tot ce era greu de pe umerii altora şi mă încărcam pe mine. Un fel de măgăruş care putea şi voia să care pentru alţii. Şi apoi mă trezeam cu dureri de spate şi de creier şi nu se obosea nimeni să îmi facă un masaj sau să zică un mulţumesc. Şi la un moment dat m-am trezit obosită şi ciufută. Pentru că aşa îi obişnuisem eu. My bad.
• Gata cu împrieteneala exagerată. M-au învăţat pe mine ai mei când eram mică, că trebuie să fii bun, drăguţ şi prieten cu toată lumea. Între timp am văzut că prea multă împrietenire strică. Pentru că unii sar calul şi nu ştiu când să tragă o linie. Şi confundă bunul simţ, politeţea, buna creştere cu alte chestii. Şi apoi nu-mi mai place (asta o să detaliez mai pe larg într-un alt text). Şi mai ales pentru că atunci când eşti prea bun, prea mulţi nu spun “mulţumesc” ci te iau de prost.
• Principiile mele primează. Anul trecut începusem să îmi pun o grămadă de semne de întrebare cum că – poate nu e bine mereu să fii sincer, poate trebuie să-ţi vezi interesul mai mult, poate trebuie să fiu un pic mai parşivă că aşa e toată lumea, poate trebuie să mai renunţ la anumite chestii pentru a fi în rândul lumii, poate ar trebui să mai tac şi să înghit ca să nu supăr pe cineva şi să pierd anumite avantaje/pile/relaţii/cumetrii. Apoi mi-am dat seama că mie de fapt îmi place calitatea mai mult decât cantitatea.
• Dă ce primeşti. Aici trebuie să mă învăţ eu pe mine cum să fac nişte diferenţe. Întotdeauna am ajutat pe oricine a avut nevoie, dacă am putut şi, mai ales, dezinteresat. Ceea ce e foarte interesant e că, de multe ori am ajutat şi am primit ajutor în diverse lucruri de la persoane cu care nu aveam o relaţie super apropiată. Acolo nu existau aşteptări. Când eşti foarte apropiat de cineva se schimbă treaba pentru că ai impresia că ţi sau li se cuvine. Aici, la treaba cu aşteptările, am mult de lucru (orice sfat e bine primit).

Paranteză. Aici ar trebui să citesc mai mult şi despre principiul analizei tranzacţionale care (în mare) spune că în relaţia cu ceilalţi, trebuie să te poziţionezi şi să le răspunzi de pe aceeaşi poziţie. Mi se pare normal şi de bun simţ. Mă tratezi cu respect, te tratez la fel. Mă înjuri, te înjur (dacă vorbim virtual, nu te înjur dar îţi dau block). Glumeşti, glumesc. Sări calul, îţi pun piedică (asta nu scria nicăieri, e de la mine). Mai puţin la partea cu minţit, înşelat şi alte chestii din astea pe care eu nu le practic şi nici nu le întorc. Aici dau cu erase.

Adevărul e că eu mă prind şi mai greu de nişte lucruri şi lista asta am impresia că trebuia să o fac acum nişte ani. Dar na… tot e bine şi acum. Aaaaaa… Şi încă ceva. Dacă ştie cineva cum să fac să nu mă mai stresez din toate prostiile şi răutăţile generate de oameni, dar o bere. Deci lista de sfaturi şi sugestii e deschisă. Că aşa e frumos să dai sfaturi. Când ţi se cer. Nu când vrei să pari atotştiutor.

Hai, să avem un an cu oameni sinceri, cu bun simţ şi fără interese ascunse!