mauritius

M-a sunat aseară prietenul V, cel mai hater, Grinch și certăreț prieten pe care îl am. Nu mai stătusem de ceva timp la poveșți așa că am ajuns la o discuție de aproape patru ore. L-am prins nevorbit. Ei, și când ne-am apucat de povești, am trecut prin filme, muzică, nu știu ce fetișuri de dictatori aflate din diverse cărți, anatomie, bărbați și femei, NASA, posibilitatea vieții pe alte planete, măsurile covid și civicitatea oamenilor după ce s-a întâmplat la Piatră Neamț.

Și după aia, mi-a scris bff, cu care am 21 de ani de prietenie, și mi-a zis că ar vrea să-mi trimită ceva care ar putea schimba total relația noastră stabilă și că nu știe dacă să trimită sau nu. I-am zis că nu o presez, dar mi-ar plăcea totuși să știu despre ce e vorba. Și uite cum m-am trezit eu cu o filmare din ’99 la care am râs amandouă cu spume și am comentat tot ce puteam comenta pe marginea înregistrării. După care am început să discutăm despre diverse lucruri din liceu.

Și apoi m-a lovit așa ideea asta de recunoștință pentru ăștia ai mei care sunt cam de senzație. Dacă stai să te gândeșți serios, câți sunt oamenii cu care poți să vorbești orice, oricât, în orice moment din viață? Oameni din asta cu care să fii compatibil textual și oratoric. Oameni din ăștia cu care să pornești de la “ai văzut ultimul serial?” și să te trezești după o ora că ajungi la “știi că omizile fericite produc mai multă mătase?”.

Chiar am stat să mă gândesc și mi se pare senzațională conexiunea și compatibilitatea de genul ăsta. Și după ce am cunoscut tone de oameni, pentru că na, mediul de lucru a fost de așa natură, am ajuns la concluzia că nu ține nici de IQ, nici de EQ, nici de cultură generală, nici de vârstă. Mi se pare că ține strict de curiozitate, dorință și compatibilitate. E jocul ăla de leapșa în care dai informația de la unul la altul, e plăcerea aia de a împărtăși o memă sau ceva mai complex cu anumită/anumite persoane, e curiozitatea pe care o ai referitor la o persoană, la ce spune persoana respectivă, la informația oferită, la interesul pe care îl manifeșți.

Nici nu îmi dau seama dacă sunt coerentă în ce vreau eu să spun aici. În capul meu sună ok. E curiozitatea aia mișto pe care au copiii când întreabă “de ce?” la absolut orice. Mi se pare cea mai mișto întrebare. Și te trezessti, ca adult, de multe ori că nu știi răspunsul, că este un răspuns destul de greu de verbalizat, sau că o simplă întrebare de copil te pune pe gândurile vieții mult mai profund decât s-a vrut inițial.

Mi se pare că oamenilor le-a dispărut curiozitatea. Și mi se pare groaznic de trist asta. Să nu fii curios de nimeni și nimic pare o temniță. Și pentru tine și pentru cei din jur. E apatie. E ca și cum ai mânca aceeași mâncare toată viață, când ai la dispoziție absolut orice, doar pentru ți-e lene sau nu te interesează să întinzi mâna și să iei ceva din tot ce ți se oferă.

Bine că acum mai contribuie și pandemia vieții la treaba asta. Nu suna, scrie! Nu sun că am văzut deja ce faci pe fb. Nici nu ne vedem. Nici nu avem chef să vorbim. Nici nu mai facem eforturi. Nici nu mai vrem. Ne complacem. Displacem. Mergem pe bandă rulantă.

Vorbeam acum ceva timp cu un prieten despre ai lui. Și îmi spunea că ai lui au lucrat toată viața împreună în același birou și acum dacă o sună pe maică-să o să audă “uite îi povesteam lui taică-tu niște chestii”. Și el era puțin exasperat de genul “ce poate să îi mai spună după 22 de ani?!?!”. Mi s-a părut senzațional. Să vrei și să poți să vorbeșți la infinit cu cineva. Prieteni, iubit, soț. Chiar cred că e vorba de chimie și compatibilitate în orice fel de relație dintre oameni. Pentru că vorba aia, degeaba ești tu cel/cea mai piersicuță, dacă nu ai și cu cine.

În concluzie, nu știu ce voiam să zic. Cred doar că simțeam să scriu cât de recunoscătoare sunt pentru oamenii ăștia din viața mea cu care am compatibilitatea asta textuală și oratorică. Fără voi aș fi scris mai mult și aș fi vorbit mai puțîn. Îmi place că e invers.

p.s. poză din vacanță că oricum am dor de ducă și nu găseam niciuna potrivită.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *