La mulți ani, femeie!

De 13 ani am o blondă și nu mi-e frică să o folosesc. E pure adrenaline, zăpăcită, zâmbăreață și foarte bitchy (văd că s-a mai domolit de la un timp) dar câteodatăăăăă scoate niște cuvinte de ne…ne…ne… nu știu cum să zic. Vă las mai jos dedicația ce ne-a făcut-o ieri, de ziua femeii.

Azi e ziua mea, a mamei, a bunică-mii, a femeilor mele, a femelelor tuturor, a fost și ieri și va fi și mâine, ca în fiecare zi. Însă azi să zicem că e specială, atât de specială încât mama m-a deocheat de dimineață când ne-am întâlnit iar Alphonse s-a abținut de a claxona șoferițe ne…atente. 

 Așa că, dragele mele, hai să vă urez și eu de bine

La mulți ani femeilor care umblă în soare cu capul sus. Care știu să pregătească un quiche la fel de bine ca niște sarmale cu mămăliguță. Care iubesc fotbalul la fel de mult cum iubesc patinajul și tangoul, care urlă orgasmic la concerte rock și se moleșesc la salon sub casca de coafat pe muzica lui Verdi. Care cresc pui vii din orice specie sau rasă și-i hrănesc cu lapte și toate prostiile interzise din frigider. Care plâng la Godzilla la fel ca la Serendipity. Care citesc la fel de pasionat o carte de rețete ca și o carte SF. Care merg pe role, biciclete, snowboard și cai reali sau motorizați la fel de grațios ca pe tocuri de 7. Care arată la fel de femei în rochie pastelata ca și în blugi, geacă de piele sau halat de baie.

Care știu să schimbe un bec la mașină sau să dezasambleze un motor de rachetă intercontinentală cu o șurubelniță în cruce. Cărora nu le e frică să bocească în baie când le copleșesc stări elucubrante pe care le înțeleg numai ele și după aia ies înapoi în lume zâmbind cu ruj roșu și dinți albi. Cărora le place deopotrivă să se tăvălească prin iarbă cu câinii și copiii și să se înfășoare în cearceafuri de satin noaptea. Care poartă pe sub blugii boyfriend rupți lenjerie de mătase neagră ca expresso pe care vor să li-l aduci la pat dimineața după morning sex. Care hrănesc minți, suflete și florile din curte. Care învață din mers și dau mailuri la volan, pentru că ziua de muncă nu se termină niciodată. Care știu mai multe bancuri decât tine și ce înseamnă relativitatea restrânsă.

Care adună, de la șosete aruncate sub canapea și pui de pisică până la frustrări în piață, zâmbete la metrou și priviri pe sub fustă. Care râd ca apucatele din senin și se minunează de versurile unei melodii, că cică le povestește viața. Femeilor care dansează la orice oră din zi și din noapte și oriunde s-ar afla doar că așa li s-a năzărit, ca și când nu le-ar vedea nimeni deși știu că le vede tot universul (și le place). Femeilor bipolare, tripolare, multipolare pe care nici dracu’ nu le mai înțelege dar sunt atât de drăgălașe cu mintea lor întortocheată. Cărora nu le e jenă de vergeturi, celulită și riduri, deoarece toate sunt semne că au trăit până acum frumos și care știu că bărbații le-au iubit pentru cu totul altceva.

Care vorbesc fără teama că vor fi îngenuncheate, care conduc mașini, motoare, cărucioare și ședințe pe skype cu birourile din juma de lume, care-și iubesc oamenii lor cu intensitate, care se uită la funduri sexy de bărbați pe stradă cu admirație, care mănâncă platouașe cu slăninuțe, brânzici și alte “porcarii”   și după aceea ling pe nerăsuflate un rose de clasă, care știu că șampania, lumânările și spuma de baie sunt bune în orice clipă, nu doar pentru ocazii speciale, care poartă doar un parfum discret în pat, care-ți scot ochii cu cicăleala însă te oblojesc speriate când suferi de ipohondrie, care-ți poartă copiii, ai voștri sau doar ai tăi, cu aceeași dragoste, care înjură fără jenă la volan ca imediat după aia să lălăie fericite o melodie drăguță zâmbind semaforului, pentru care tăcerile înseamnă ceva atât de adânc încât ți-e frică să le asculți, care cară douaj’ de kile de ceva din hypermarket la fel cum își căra rimelul pe gene.

Celor care râd, dansează, fac crize, ascultă, mângâie, protejează, scot ochii, cedează, te toacă mărunt, vorbesc cu orele la telefon, conduc, dau ordine, se lasă, mârâie, pocnesc, sărută, fac dragoste și iau dragoste, împacă, renunță, iubesc și trăiesc, celor ca mine, ca tine, ca ea, ca ele, ca voi, ca noi, celor care se minunează cât de frumoasă este viața, celor de la care am învățat să fiu eu însămi femeie, vă urez la mulți ani, la multe vise, la multă dragoste. La multe “voi” 

 Iar voi, dragii noștri care vă întrebați cu degetele teatral strânse la tâmplă, oare ce vor femeile, păi e simplu. Să ajungem să vă susuram în ureche ca în piesa de mai jos: