Cars&Roads by Michelin – Restaurante unde se mănâncă bine în țară.

Am să încep prin a spune că acest tur auto, intitulat Cars&Roads, trebuia să se numească Cars&Roads&LotsofFood. Dar probabil nu dădea bine la hastag. Am să continui cu: la câte mese am avut în cele nouă zile de tur, nu m-am gândit că o să ajung acasă doar cu 1,6 kilograme în plus. Sincer, am crezut că am pus vreo patru kg doar în primele trei zile.

Acestea fiind spune, în caz că nu ați salivat destul pe pagina mea de facebook, am zis să revin cu un articol în care să adun toate locurile astea în care am mâncat. Nu pentru că am mâncat. Ci pentru că am mâncat absolut fabulos, iar aceste locuri trebuie descoperite în caz că nu ați poposit pe la ele deja.

În ordinea numerelor de pe tricou, adică a zilelor de tur, avem așa:

Cherhanaua Tașaul – un restaurant ascuns, lângă lacul Tașaul. Adică pe la Năvodari. Foarte drăguț restaurantul, retras, mare, cu terasă pe malul lacului și interior romantic. Nu cred să fi avut vreo poftă și ea să nu se fi regăsit în meniu. Vorbim în principal din preparate de pește, dar și cei care nu sunt fani pot găsi destule alte variante. Eu am dat năvală la un platouaș cu de toate – adică icre, pește marinat sau afumat, zacuscă de pește și alte salate din… pește. După care am pus întrebarea: storceag de sturion aveți? Că de obicei nu prea găsești și rămâi doar cu speranța când întrebi. Ei bine, aveau! Ideea e că s-a mâncat. Și s-a mai furat și de prin farfuriile altora niște creveți, niște rapane. Vorba aia, de poftă. Observați că am folosit diateza reflexivă pentru că nu am furat eu. S-a furat. Românește, așa.

Taverna Le Gafish – pe care aș fi putut să o ratez lejer dacă nu mi-aș fi văzut colegii (ajunși înaintea mea) făcând un milion de poze. Taverna Le Gafish este în Sarichioi, lângă lacul Razim și are câteva mese “la șosea”. Dar magia se întâmplă în spate. Fanii preparatelor din pește vor înțelege din pozele de mai jos ce vreau să spun exact. Gabi, care a pus ga-ul în Gafish și este one man show, aproape că nu a avut loc de noi când ne-am băgat în sufletul lui să vedem cum scoate calcanii, îi învelește în sare și îi pune pe plită. Adevărat spectacol pentru pofticioși. Aici e ca pe insulele alea care îmi plac mie. Cu catch of the day. Și e foarte bine că e așa!

Casa Filip din Sarichioi – unde e de mers pe zen și chill și stat acolo câteva zile. Nouă nu ne-a ieșit că eram prea mulți, iar la ei se pot caza cam 12 persoane. Ne-am oprit, totuși, să mai mâncăm ceva. Pentru că nu se cade să ratezi un meniu tradițional lipovenesc cu icre minunate și alte multe preparate din peste afumat.

Pește și Vin – la Brăila. Unde, nu știu cum să vă spun, dar, lăsând cuvintele frumoase de-o parte, iar am mâncat ca sparții. De la supă cremă de creveți, la niște platouri imense cu somon, frigărui de creveți, caracatiță, midii, porumb copt (parcă era și niște salată pe acolo, dar e posibil să nu mai fi intrat), la un binevenit desert – kunefe cu înghețată și sos de fructe de pădure. Am zis ca sparții, da?

Domeniile Panciu – care ne-am oprit noi, șoferi fiind, să mâncăm la cramă. Că de băut nu aveam cum. Eu v-am mai povestit ce frumoase sunt weekendurile la crame, când mănânci pe tradițional și deguști tot ce au mai bun oamenii care iubesc via. De data asta am mers pe apă plată și pe meniu tradițional românesc. Platouaș, my love, apoi mix de cărniță și am luat și papanași. Și acum mă gândesc că am lăsat jumătate de porție de papanași în farfuria aia frumoasă. Dar efectiv nu mai intra. Ne-au îndopat ca pe niște gâște înainte de a deveni foie gras.

Șura din Seleuș – măi, cum să vă spun eu? Locul ăsta a fost un vis frumos pentru mine. Un sat retras și cuminte, la vreo 10 km de Sighișoara. Locul destul de ascuns, că știți cum arată casele transilvănene – cam toate la dungă și la fel, doar culoarea gardului diferă. Dar când am nimerit, s-a instalat zenul și viața satului. Șura din Seleuș este o pensiune muzeu pe care nu o să o găsiți pe fb, dar vă las aici site-ul lor să vedeți ce frumos e. Și nu glumesc când spun pensiune muzeu. Oamenii au restaurant o casă săsească veche, mobilierul este de epocă, iar în curte ai diferite lucruri vechi – de la un ARO IMS (care încă funcționează), la o batoză de acum două secole și alte obiecte de istorie. Daaaaar, să vă spun și de mâncare, că despre asta este textul. Musai mâncarea!!! Doamne, cum au fost platouașele tradiționale! Și ciorba de tarhon cu afumătură! Și gulașul cu murături! Și am mâncat lichiu pentru prima dată – ceva minunat care miroasea a vanilie și prune.

Hanul Basa Fogadó – altă oprire superbă, de data asta cu specific unguresc. Ce e foarte important, dar important, dar important aici de reținut, este că trebuie să mergeți flămânzi. Pentru că vai!, ciorba aia de gulaș este o minune! Și ciolanul de porc cu varză murată și mămăliguță! Și am mai ochit câteva feluri pe la colegi, dar riscam să mă nu mai întru în SUV și să plec cu batoza. p.s. să știți că site-ul nu-i face cinste mâncării, dare credeți-mă pe cuvânt. E ce trebuie!

Crama Jelna – încă o cramă unde am băut o minunată apă plata. Deh, n-a zis nimeni că e perfect turul ăsta auto. Dar cum să vă spun, mie dacă-mi dai platouaș cu de toate, uit de greutățile vieții. Așa că am dat iama și aici în platouaș, în fripturica cu cartofi garnisită cu slăninuță prăjită (știți voi, caracatița românească) și un desert foarte pe placul meu (adică nu prea dulce) – o combinație între budincă și cheesecake.

Viscri 32 – unde ne-am oprit în ultima zi, în drum spre casă, pentru niște platouașe cu brânzeturi, pateu de jumări, cartofi batușiți și porc în bere. Vă zic – nici nu m-am atins de desert!

S-a mâncat bine și pe la hotelurile în care am stat, dar despre asta în episodul următor, unde vă povestesc despre cazări.

Also, v-ați dat seama că turul ăsta nu este doar despre mașini, da? Este despre descoperit România aia frumoasă la volanul mașinii.

poze ba de la mine, ba de Bogdan Paraschiv, ba de la Ciprian Mihai.