Lucrez de la 18 ani. Când am venit în București la facultate, nu prea aveam stare. Și nici nu prea mă mulțumeam cu alocația primită de la ai mei, așa că am zis că trebuie să mă apuc de ceva. Cu puțin ajutor din partea rudelor, m-am angajat secretară part time la o firmă. (mai mult…)
Întâi gramatica și apoi replica
Voiam de ceva timp să scriu asta. Voiam, da? Nu vroiam.
M-a mobilizat acum jurnalista mâncătoare de copii, Oana Stancu. (mai mult…)
Jurnalism și coloană vertebrală
Ieri mi-a atras atenția ceva ce rar se întâmplă să vezi. La prima vedere am zis că e ceva de la Academia Cațavencu sau TNR sau poate vreun gif funny ajuns viral. Dar nu. Era fix coperta 1 a Financial Times care avea scris un mare “fuck yourself” cu majuscule. Cu dedicație către HP. (mai mult…)
Ilegitim. În loc de interviu, o poveste.
Era să spun că vuiește online-ul despre Ilegitim. Dar nu. Vuiesc și radiourile și televiziunile și presa scrisă. Și mă mănâncă. Vreau să aflu ce e cu nebunia asta. Așa că îi rog pe protagoniști – Alina Grigore și Robi Urs – să strecoare o limonadă în programul ăsta încărcat al lor. Și printre interviuri, declarații, cursuri la școala de actorie Inlight și făcut bagaje pentru Berlin, ne-am așezat la o limonadă, două, trei…și-un ceai.
Îndrăgostește-te de o faptă bună
Am cunoscut-o pe Alexandra în toamna anului trecut. Mi-am dorit să o cunosc pentru că auzisem ce face. Face ceea ce mi-aș dori și eu să fac la un moment dat. Ne-am văzut la un caffe latte și nu știam de unde să încep să o trag de limbă și să înțeleg cum reușește să facă toate astea – fizic, financiar și mai ales emoțional.
Să vă spun ce face. Alexandra a înființat acum 1 an și ceva Asociația “Spitale curate” ce are ca obiectiv (mai mult…)
Da, recunosc, am mai și renunțat
După ce am scris „Câteodată renunțăm prea ușor” mi-au sărit mai mulți prieteni în cap. Că nu sunt de acord, că nu poți să încerci la infinit, că unii au pierdut ani din viață încercând.
Le-am spus că nu era despre asta. Era despre altceva. Dar știu la ce se referă. Și le-am promis și reversul. (mai mult…)
Câteodată renunțăm prea usor
Deunăzi, am citit ceva care spunea cam așa “bunicii noștri sunt împreună pentru că au trăit într-o epocă în care, dacă ceva se strica, îl reparau și nu îl inlocuiau”. (mai mult…)
De la corporație la familie și înapoi. Când știi că e timpul?
Recunosc, textul este scris în vâltoarea emoțiilor de după schimbarea prefixului.
Data viitoare când va trebui să completez un formular de sondaj voi bifa căsuța cu 30 plus. (mai mult…)
De ce cred că unii oameni ar trebui să rămână singuri
Știți vorba aia „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să traiești”? Ei bine…despre mine este. O știți și pe aia „omul bun e luat de prost”? Ei bine…tot despre mine e.
Eu sunt încă genul puțin (cam mult) naiv și optimist care încă mai crede în oameni, în suflet, în bunătate, în faptul că oamenii poate nu sunt făcuți din piatră (mai mult…)
