Ilegitim. În loc de interviu, o poveste.

Era să spun că vuiește online-ul despre Ilegitim. Dar nu. Vuiesc și radiourile și televiziunile și presa scrisă. Și mă mănâncă. Vreau să aflu ce e cu nebunia asta. Așa că îi rog pe protagoniști – Alina Grigore și Robi Urs – să strecoare o limonadă în programul ăsta încărcat al lor. Și printre interviuri, declarații, cursuri la școala de actorie Inlight și făcut bagaje pentru Berlin, ne-am așezat la o limonadă, două, trei…și-un ceai.

Și mă documentasem eu și venisem cu întrebările pregătite și tema făcută de acasă și ne-am văzut și am zis că totuși nu vreau să facem un interviu. Vreau o poveste. Povestea din spatele filmului. Povestea din spatele scenariului. Povestea din spatele personajelor. Povestea aia despre care prea puțini îi întreabă. Pentru că toată lumea îi întreabă de Berlin. Pentru că da, Ilegitim este singurul lung metraj românesc ajuns anul acesta la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Ediția 66.

De unde Doamne iartă-mă era să încep? Că eram atât de amețită și fascinată și wooowww de ceea ce spuneau oamenii ăștia, încât aș fi vrut să transmit live și nu să scriu un articol. Cu toate că ei ar putea scrie o carte. Ar fi ceva. Cartea de după film.

Aflu de la ei că totul a început în toamna lui 2013. Și a început că o piesă de teatru pe care Alina a scris-o și a vrut să o pună în scenă cu elevii ei de la Inlight. După care a urmat o întâlnire cu Adrian Sitaru care a citit piesa și de aici s-a conturat ideea de film. Practic, scenariul nu a existat. Procesul a fost exact invers. Ei aveau create personajele și au fost lăsati liberi să acționeze și să reacționeze.

Ce mi s-a părut incredibil a fost că, după toată discuția cu Alina și Robi, am ajuns la concluzia că Ilegitim nu este „inca un film cu subiect controversat”. Îmi spunea Alina că ea și-ar dori tare mult că oamenii să cunoască și să înțeleagă procesul și că ei își doresc foarte mult ca filmul să fie apreciat pentru felul în care a fost realizat; că ideea principală era despre familie, despre dragoste și despre destrămare, că partea cu incestul a apărut foarte târziu în scenariu, că Adrian Sitaru n-a avut că scop să șocheze ci pur și simplu a exploatat ideea de dragoste profundă și/sau posesivă care există între frați. Că nu a fost creație ci a fost cercetare din partea fiecăruia.

Am întrebat la ce se referă prin „cercetare”. Am aflat că au citit foarte multe studii pe internet și s-au documentat foarte mult legat de relațiile care există între frați, mai ales legătura foarte strânsă dintre gemeni. Au stat de vorba cu diverși oameni (mai ales gemeni) pentru a înțelege exact legătura creată între ei, au citit foarte multe cazuri prezentate de pshihologi. După foarte multă cercetare au ajuns la concluzia că toate aceste cazuri se întâmplau în familii cu anumite probleme unde, frații practic ajungeau să se refugieze unul în celălalt ca măsură de protecție, în cele mai multe cazuri – el, posesiv și protector iar ea – cu o acută nevoie de apărare.

Așa s-a început filmul. Cu studiu și cercetare, având deja personajele. De aici, în loc de un scenariu, au început cu toții să se gândească și să pună pe hârtie situații care ar putea apărea în viața de zi cu zi a personajelor. Și mai important, să acționeze și să reacționeze la situațiile stabilite.

Alina : Sitaru a venit cu o idee minunată. Ne-a zis într-o zi „Cum ar fi ca voi toți (cei 4 frați) să stați 10 zile într-o casă și să vedem direct cum se comportă personajele în situațiile date?” Așa că asta am făcut. Am stat cu toții în aceeași casă ( + cameramanii)  și având deja situațiile date, am reacționat la ce ni s-a dat. Totul a fost filmat din mers și fără duble. Ne trezeam dimineața din somn cu cameramanii pe noi dar noi ne comportam fix ca personajele, având sarcina primită de cu seară. Nu aveam replici pregătite. Spuneam ce gândeam în funcție de situație. Dar pentru asta, pentru a putea intra cu totul în pielea personajelor, ne-am pregătit mai mult de 1 an. Am studiat și cercetat atât de mult subiectul încât ne-am schimbat percepția despre multe lucruri. Ba chiar, dacă am fi în locul personajelor, am avea și argumente pentru ceea ce se întâmplă. Înainte să începem filmările în casă am avut și un psiholog care a făcut ședințe cu noi toți, atât pe personaje cât și pe cupluri. Ne-a pus întrebări despre noi, despre personaje încât am ajuns să ne cunoaștem și mai bine pe noi și să înțelegem și „de ce”-ul din situațiile personajelor astfel încât, la sfârșitul ședințelor cu psihologul, toate situațiile care urmau să fie „jucate”, chiar și cele improvizate, au fost atât de logice, încât pshihologul ajunsese să înțeleagă de ce noi, personajele, am ajuns la incest.

I-am pus să și „dea din casa” și am aflat că la un moment dat, în timpul celor 10 zile de filmare din casă, 2 dintre personaje au făcut un scandal care s-a lăsat cu spart de sticle pentru că….pur și simplu așa ar fi reacționat personajele lor. Dar au scos scena din film până la urmă. Ce e de menționat este că actorii n-au fost puși niciodată să încalce anumite limite.

Alina & Robi :  Farmecul unui proiect independent e că am fost o familie, am trăit fiecare moment, Bogdan ( n.r. Albulescu) gătea mereu pentru toată lumea, ca un frate mai mare ce era. Nu au existat niciodată tensiuni între noi, n-am avut regizori de platou și am filmat non-stop. Nici n-a fost simplu. Dacă ar fi simplu, cu siguranță ar lipsi toată sensibilitatea. Am căutat să abordăm metode de actorie, situații, improvizație, astfel încât să ajungem la adevărul personajelor. Am construit din mers situații pentru personajele noastre. Sitaru este genial. Ne-a dat mână liberă tuturor. El știe să te facă să te modelezi singur și îți da senzația că ești liber în ceva ce el de fapt controlează. Asta înseamnă să fii pedagog. Iar producătoarea, Anamaria Antoci, pe cât de tânără pe atât de talentată. Sperăm să mai lucrăm cu ea și în viitor. Ia decizii foarte bune la urgente 🙂 

Mă mănâncă din nou și îi pun să îmi spună și de bani. Mda….banii…n-au prea fost. Pentru preproductie au venit cu bani de acasă, pe timpul filmărilor au fost ajutați de Domestic Film iar pentru post producție au fost susținuți de Altex și HBO. Dar au crezut cu toții în proiectul asta. N-a fost nimeni care să se gândească să renunțe cu toate că nimeni n-a fost plătit.

La Festivalul Internațional de Film de la Berlin pleacă astăzi oamenii ăștia care aproape 2 ani au făcut muncă de cercetare pe subiecte delicate, au filmat încontinuu 10 zile, au pus în brațele editorului casetele și i-au zis „fa ce trebuie cu ele”. Și a făcut. Ilegitim. Un film în care nu au vrut să trateze partea sexuală a incestului ci partea de iubire, partea psihologică, unde 2 oameni au ajuns să se iubească din cauza unor deficiențe sexuale.

Ilegitim e cercetare și feeling. Ilegitim e despre personaje și întrebări. Ilegitim e introspecție. Ilegitim e „de ce-ul” din spatele poveștii. După cum spune Robi Urs, Ilegitim este un film care se potrivește perfect categoriei în care a fost încadrat la Berlin – film de avangardă.

Sâmbată are premiera la Berlin, iar pe 18 martie la noi. Până atunci vă las trailerul.

Din distribuție fac parte Adrian Titieni, Bogdan Albulescu, Alina Grigore dar și actori neprofesioniști din cadrul școlii de actorie InLight – Robi Urs, Cristina Olteanu, Miruna Dumitrescu, Liviu Vizitiu, Mihaela Perianu.

Scenariul a fost scris de Alina Grigore și Adrian Sitaru, imaginea poartă semnătura lui Adrian Silișteanu și Alexandru Lorian Timoșca, montajul a fost realizat de Mircea Olteanu și Theo Lichtenberger în timp ce de sunet s-au ocupat Ioan Filip și Dan-Ștefan Rucăreanu, producător Anamaria Antoci.

Ilegitim” este cel de-al patrulea lungmetraj al lui Adrian Sitaru după “Pescuit sportiv” (2008), “Din dragoste cu cele mai bune intenții” (2011) și “Domestic” (2012), producții care au câștigat distincții importante la festivaluri prestigioase. Regizorul semnează și câteva dintre cele mai premiate scurtmetraje românești: “Valuri” (2007), “Lord” (2009), “Colivia” (2010), “Chefu'” (2012), “Artă” (2014), “Excursie” (2014).

p.s. știați că Sașa (personajul principal feminin) este numele de alint al Alinei?

p.s.1 – știați și că pe afiș sunt de fapt 3 persoane? pentru că in burtică e chiar un bebe 🙂

Foto : Ilegitim