După cum bine a remarcat cineva pe fb la mine, anul ăsta au cam tras electricele la mine. Sau eu la ele. Știu despre mine ca sunt (very) late adopter și nu mi-e rușine să o recunosc. Da, am vrut să văd ce tot apare pe piață, să mai citesc una alta, dar nu să aprofundez și în niciun caz să mă urc într-o mașină electrică. Vorba aia, cu toții suntem sceptici în fața necunoscutului. Asta până anul acesta. Nu știu cum s-a făcut, dar anul acesta am zis că nu vreau să mai înot împotriva curentului și să go with the flow. Așa că de fiecare dată când mi-a ieșit o electrică în cale am zis DA. Și am plecat la plimbare. Asta și pentru că mă măcina curiozitatea să văd de ce toată lumea e disperată după electrice.
Industria de comunicare si campaniile de imagine.
Înainte să încep aş vrea să spun că, din punctul meu de vedere, acesta este un subiect început de câţiva ani şi care cred că nu este încă tratat atât de serios pe cât ar trebui. În practică, nu în teorie. Nu este un text pentru că nişte oameni se plictiseau, ci este încă un text care se vrea a fi un semnal de alarmă. De obicei textele astea fac tamtam pe moment şi apoi uităm şi ne întoarcem la ale noastre, fără să schimbăm mare lucru. (mai mult…)
