Intalnesc, din pacate, tot mai multi oameni care se plang.
Stiu, si eu fac asta, cu totii facem asta, ca o metoda de evadare, de descarcare sau poate de relaxare. As vrea sa ma opresc in schimb la oamenii care si-au facut un scop in viata din a se purta astfel.Oamenii cauta atentie si daca nu o pot obtine printr-o atitudine frumoasa, apeleaza la tertipuri – cauta mila, cauta compasiune, cauta un asa zis ajutor, cauta orice si oricum atata timp cat pot fi in centrul atentiei.
Partea proasta este ca, adoptand o atitudine de genul acesta, ajung sa traiasca prin ea ca si mod de viata. Ajung sa isi traiasca viata prin frustrari, prin scenarii apoteotice, prin pesimism, prin negativism, prin ura, prin minciuna, prin neajunsuri si lipsuri.
Hai sa ne oprim putin din scenariul asta de groaza. Chiar crezi ca tu ai toate problemele din lume? Stii ca sunt oameni care nu au un acoperis deasupra capului? Stiu, stai cu chirie. Dar nu te ploua si nu te ninge. Stiu ca poate ai gastrita sau probleme cu glanda tiroida, dar altii poate au ceva netratabil sau nu au doua maini si doua picioare ca tine. Stiu ca poate ti-ai dori o croaziera sau o luna de miere in Maldive dar altii poate ca dintr-o paine pe masa hranesc sase copii. Stiu ca poate compania nu te plateste pe cat ti-ai dori, dar oare bunicii nostri cum reusesc sa supravietuiasca cu 400 lei pe luna?
Asa cum cascatul te trage la cascat si pe tine, cred ca zambetul atrage zambet, bucuria atrage bucurie si gandurile bune atrag alte ganduri bune. Astazi ma gandesc ca singuri ne-am putea face lumea mai buna si mai frumoasa. Daca ai reusi sa vezi si sa apreciezi cate ai, ai fi din ce in ce mai bogat. Daca ai putea sa te bucuri de un lucru oricat de marunt, ai vedea ca poate ziua de azi nu a fost asa rea. Nu cred ca vom trai vreodata intr-o lume perfecta, dar cred ca traim in lumea in care ne-o cream singuri. Nu cred ca lucrurile merg struna zilnic dar cred ca daca am reusi sa apreciem mai mult lucrurile frumoase decat sa ne axam pe lucrurile urate, am fi mai linistiti, mai sanatosi si cu siguranta mai frumosi.
Astazi nu vreau sa ma gandesc la ce imi lipseste. Astazi vreau sa ma gandesc la ce am. Si vreau sa invat sa apreciez mai mult. Sa apreciez mai mult zilele cu soare pentru ca a fost prea innorat in ultimul timp; sa apreciez oamenii frumosi de langa mine; sa apreciez teancul de haine puse pe fotoliu de patru zile pentru ca asta inseamna ca am facut destul shopping; sa apreciez casa plina de frunze aduse de Frank de afara (chiar daca ma lupt prea mult si prea des cu aspiratorul) pentru ca asta inseamna un sufletel jucaus care da viata casei; sa apreciez oamenii cu care vorbesc toate balivernele la telefon si ma iradiez cu orele (pentru ca sunt departe sau pentru ca ii vad rar); sa apreciez oamenii din jurul meu care ma fac sa rad chiar daca eu vreau sa urlu in mijlocul biroului. Sa apreciez un bol de iaurt cu banane si smochine impartit la birou cu colegii, sa apreciez prajiturile minunate facute de mamele altora, sa ma bucur de retelele de prajituri pe care mi le trimite mama pe wassup si de felicitarile cu trandafiri pe care mi le trimite tata pe facebook, sa apreciez toate pastele facute de masterchef-ul italian, sa apreciez o imbratisare atat de stransa incat ma dor coastele si un sarut pe frunte.
Intr-o zi se intampla atat de multe lucruri frumoase incat nici nu le poti urmari. Tocmai pentru ca trec repede sau poate pentru ca avem ochiul format pentru cele mai putin placute. Daca am deschide ochii si am vedea ceea ce ignoram atat de usor, cred ca ne-am face fiecare zi mai frumoasa. Cred ca nu stim de fapt cat de multe avem. Tu ce mici bucurii ai avut astazi?
Foto : Joe Gud