Acum 4 zile o femeie a murit. Era medic la un spital din Galați și a făcut stop cardiorespirator după o gardă de 12 ore. A șasea gardă de 12 ore din luna mai. Pentru că asta este România. Pentru că nu avem suficienți oameni și îi muncim pe ăștia puțini.
Nu o să intru în discuția “de ce nu avem destui doctori în Romania” pentru că, documentat, ar ieși un roman de câteva volume. Nu o să intru nici în discuția “cine a obligat-o la 6 gărzi de 12 ore pe lună”, pentru că atunci când ești medic vrei să faci gărzile alea pentru că știi că viețile altora depind de tine, de aia ai făcut un jurământ.
Ce vreau să spun de fapt? Că generațiile născute din ’80 încoace sunt generații de workoholici. Suntem super orientați pe carieră, pe realizări, pe funcție, pe bani, pe creștere, pe inovație, pe creație, pe antreprenoriat, pe multi-tasking, pe demonstrat nouă și altora, pe a fi cei mai buni. Nu că asta ar fi ceva rău. Că de aia cei mai mulți sunt unde sunt. Cred în schimb că problema este atunci când toată viața se învârte în jurul muncii/ job-ului/ business-ului propriu. Cred că după foarte multe “gărzi” de 12 ore pe zi s-ar putea să clacăm. Și o să clacăm fără să ne dăm seama. Pentru că ne place ce facem, suntem buni la ceea ce facem, facem totul pe pilot automat, simțim adrenalină și vrem să facem și mai mult.
Anul asta fac 13 ani de muncă. Vorba colegului “mai am 34 de ani cu executare”. Mă cam sperie gândul. Sincer. Că ar fi tare frumos să ies la pensie de acum și să mă plimb în jurul lumii. Dar n-am primit nicio moștenire, așa ca…back to work. 13 ani în care am muncit pe rupte, am învățat pe rupte, am făcut școli peste școli, cursuri peste cursuri, trecut prin multe departamente pentru că voiam să știu tot ce se poate ști, stat peste program pentru că “eu le fac cel mai bine” sau “daca nu le fac eu, nu le face nimeni” sau “astea sunt urgente”, mâncat prânzul pe laptop la ora 16.00 pentru că “n-am timp să mananc”.
Asta până când, acum câteva luni m-a lovit. Cum cine? Oboseala. Extenuarea. Stresul. Toate adunate. Am dat vina pe astenia de primăvară, pe lipsa vitaminei D, pe “am o perioadă mai grea”, pe vremea schimbătoare și prea multe ploi și am zis “lasa că trece.” După care am auzit tot felul de povești de la prieteni care au început, încet, încet să mă sperie și să mă pună puțin pe gânduri. În ultimele 6 luni, 5 prieteni mi-au povestit despre rude/cunoștințe/colegi care…s-au îmbolnăvit foarte nasol. Iar 3 dintre ei au făcut stop cardiac. Oameni care aveau între 31 și 40 de ani. Și am zis wtf!? Și am zis că poate e cazul să mă controlez mai amănunțit decât o fac anual. Și ce-mi zice madam doctor?
“Vin foarte mulți corporatiști (cred că se referea în general la workoholici). Toți munciți până la epuizare, să faceți, să demonstrați, nimeni nu învață să delege nimic, toți faceți totul și dacă se poate și mai mult singuri, alergați după funcții din ce în ce mai mari, munciți 12 ore pe zi pentru mai mulți bani, ba chiar unii au mai multe joburi, sau alte treburi part-time după muncă, sunteți nervoși, stresați, răbufniți sau faceți implozie, vă slăbiți organismul și sistemul imunitar, sunteți obosiți fizic dar mai ales mental și nu vă dați seama și vă treziți în al 12lea ceas să vă tratați sănătatea cu banii munciți peste program. Și știi ce? în momentul în care o să clacați o să vă ia altul locul, altul care o să facă fix același lucru până o să clacheze. Și apoi altul. Și apoi altul. ”
Eu aș vrea să știu câți dintre workoholici au statuie. Eu încă n-am aflat de a mea, deci bănuiesc că n-am. Nici ai mei prieteni n-au. Și muncesc pe rupte nene. Și unii au și un copil sau doi. Și muncesc și în concediul de maternitate. Pentru că nici ei, ca și mine, n-au înțeles expresia “it’s just a job”.
Așa că, începând din luna mai sunt la cură. Detox de workoholism. Nu știu exact care sunt pașii dar déjà am început cu următoarele
- Nu mai am mail pe telefon.
- Plec la 6 de la birou.
- La prânz ies și mănânc o oră (măcar 4 zile din 5).
- Nu mă mai enervez și nu mai încerc să schimb lucruri care nu țin de mine.
- Încet, încet am început să tai lucruri sau oameni sau obiceiuri care nu îmi fac bine.
Am început să fac chestii care îmi plac. Vorbind de chestiile care îmi plac, am realizat că uitasem cum e să faci multe lucruri dupa birou. Uitasem cum e să pleci pe lumină de la muncă. Uitasem ce mișto e să stai. Să stai așa…în parc să vezi un apus, să te plimbi de nebun doar ca să respiri, să stai la o terasă cu o limonadă și o carte în cursul săptămânii, să ieși cu oamenii dragi pentru care nu ai niciodată timp, să mergi la festivaluri, să joci un bowling în cursul săptămânii sau să vezi un film de desene animate. După care mi-am dat seama că eu nu știu să fac multe lucruri în afara muncii. Cum ar fi să merg pe bicicletă. Așa că, nu știu cum, s-au aliniat planetele și am aflat că săptămâna viitoare primesc în dar o bicicletăăăăăăă (aaaaaaaaaaaa me happy and me me scared!!) ca să nu mai am nicio scuză. O sa fie distractiv. Bine…pentru ăștia care se vor chinui să mă invețe. Pentru mine o să fie greu că mi-e tare frică să cad de la 1.80m.
Mi-am dat seama că eu nu-mi cunosc țara. Pentru că am preferat să vad alte țări inainte să o vad pe a mea. De aia mi-am programat 6 zile luna asta in care o să merg in locuri pe care nu le-am vazut de mult sau nu le-am văzut deloc. Și o sa revăd după 13 ani și Târgul Jiu cu tot ce inseamnă Brâncuși. Pentru că Brâncuși e al meu, acolo, nu in articolul de săptămâna trecută. Mi-am dat seama că nu cunosc nici măcar Bucureștiul așa cum mi-aș dori. Oraș care mi-este casă tot de 13 ani (p.s. 13 mi-a purtat noroc întotdeauna). Așa ca mi-am făcut o lista de “to visit” cu orașul și imprejurimile lui mai putin frecventate. De abia aștept să le vad și să “încerc” să le fotografiez cu noua mea jucarie de la Nikon care, recunosc, e mai deșteaptă decât mine.
Doamne câte am de invățat despre hobby-uri. Câte locuri am de văzut. Cu câte persoane am de gând să râd face to face și nu la telefon. Și toate astea după muncă și în weekend. Că in rest muncim nene, 8 ore. Că nu ne-am născut milionari.
Cred că asta voiam sa vă zic.
p.s. ăstora care déjà știu să echilibreze munca cu personal time, toată stima și respectul!
p.s.2 poza e de miercuri seara, când am ieșit DOAR ca să văd cum apune soarele pe Lacul Morii.
Sinteti in Romania? Nu prea am inteles daca da pentru ca folositi foarte multe expresii in engleza. In strainatate sa stiti ca se lucreaza si 15-16 ore pe zi, si asta zi de zi, luni in sir. Cir despre generatiile din anii 80 incoace sa lucreze pe brinci, nu stiu daca este chiar adevarat. In Bucuresti vad tinerii pe la companii care stau mai mereu la cafele si tigari.
eu da. sunt in romania. posibil ca oriunde sa se lucreze 15-16 ore pe zi. sau 24. asta nu inseamna ca este normal. si da, statul la cafele si tigari si pierdut timpul aiurea se poate face la orice varsta. insa nu ma refeream la acele persoane. nu vorbeam in general despre toti oamenii, acum am spus strict de cei care se invart doar in jurul muncii fara sa aiba grija de viata si sanatatea lor
Muncitul 12-14 ore pe z8 se practica in America, si noi doar pe ei stim sa-i luam drept exemplu. Cred ca e din cauza ca nu ne stabilim nivele foarte inalte de valori. Nordicii europeni nu dorm la serviciu. Dimpotriva, au un mare respect pentru timpul liber, pentru familie si in general au un mare respect pentru celalalt. Si nu stiu cum se face, dar sunt mai productivi asa!
Epoca sclavagismului e demult trecuta; de noi depinde acum daca acceptam sa fim tratati ca negrii pe plantatie sau vrem sa fim oameni liberi si demni.
Nu, in strainatate nu se lucreaza 15-16 ore pe zi. Doar daca esti expat si vrei sa demonstrezi. Cei din vest isi pretuiesc foarte bine timpul si il impart cu ei, cu prietenii sau cu familia. Daca esti in USA, atunci scuze, imi pare rau.
Cred ca nu sti ce vb ca in occident in nici un caz nu se munceste 14_15 ore pe zi ba chiar au cultul pauzelor in care se relaxeaza la bar sau la cafenea apoi cred ca trebuie sa fi nebun sa lucrezi atat de mult si cred ca nu ai inteles deloc ce a vrut sa spuna Andra Nistor in acest caz.
Esti cretina Alina?
Si in Romania se lucreaza atat ,eu am lucrat si 24 (cu program de 8 in acte )si neplatita pentru surplusul de ore si nu luni in sir ,ani. Se munceste mult si ieftin scumpa doamna si cand se sta la cafele se discuta de afaceri si dosare nu de bunica si de capra lu vecinu. Banii de cafele sunt munciti si cafelele se platesc tot pentru a face contracte. Daca va referiti la cafelele copiilor de bani gata …..sunt platite tot de catre noi.
Nu este numărul de ore muncite motivul deceselor sau a bolilor. Si nici mâncatul pe laptop pentru ca nu e timp de o masa „sănătoasa” întinsa pe o ora. Este o proasta educație cu privire la alimentație, lipsa de sport/ mișcare (ala se face dimineața de la 7-8 maxim)
Sigur, e ok sa muncim cat ne dorim, dar sa ne plângem ca suntem o tara bananiera in care nu are lumea bani este o blasfemie in condițiile in care vrem sa scurtăm munca pe toate părțile. In țările la care aspiram sau pe care mereu le dam de exemplu se muncește mult, mult mai mult decat o facem noi aici – dar deh, daca nu trăiești o experiența de genul pe pielea ta o sa rămâi cu impresia ca schimburile de 12 ore te omoară. nimic mai fals…
Enjoy the lemonade, si ca sa fie o binecuvântare si nu un blestem încearcă sa o servești fara zahăr 🙂
Robert, eu chiar spuneam din lucruri personale. Nu faceam generalizari cum sa unora nu le place sa munceasca. Eu aici vorbesc depre mine. Si nu ma plang din lipsa de bani. Ba din contra. Chiar asta am scris. Ca alergam sa facem teancuri de bani si ne distrugem sanatatea. Nu vine boala in doua zile si nici moartea imediat. Vine in schimb dupa ani de acumulare de diverse, dupa slăbirea organismului si a sistemului imunitar care accentuează si o simpla raceala, si multe alte lucruri. Eu sunt genul care mănâncă sanatos. Sport cam rar pt ca,ghici ce, am muncit cu drag si spor si cand am ajuns acasa mi-am dorit sa dorm. Dar limonada clar e fara zahar. La mine toate sunt fara zahar 🙂
Robert draga, ma voi lega doar de afirmatia cu sportul la „max 7-8” dimineata…s-a demonstrat ca dimineata se intampla atacurile de cord, trecerea brusc de la starea de veghe in modul cardio fiind o greseala. Cat despre restul textului tau, ma abtin sa comentez, mi-e teama ca printre randuri citesc mult cuvantul „frustrare”. Succes..
Robert, pe ce te bazezi cand spui „schimburile de 12 ore te omoară. nimic mai fals…” , „Nu este numărul de ore muncite motivul deceselor sau a bolilor.”?
Sunt de acord cu tine ca este vorba de educatia unui stil de viata sanatos, care la noi, cat si in alte parti, nu este promovat si integrat in asa fel incat sa fie asimilat de cat mai multi oameni.
Citeste studii din psihologie ocupationala legat de programul de lucru si schimbul in ture si o sa vezi ca lucrurile nu sunt atat de transparente pe cat ai vrea sa transmiti. 🙂
Bravo! Te inteleg perfect ! Si oriunde ai fii in lumea asta, daca te lasi muncit, te muncesc si mai mult. Eu nu lucrez in Europa si pana sa arat ce pot am facut acesta. Am facut pana mi-am dat seama ca si munca este o psihologie. Daca muncesti mult vor si Mai mult de la tine! Daca te respecti te vor respecta si ei si ca sa le arati ca poti nu este nevoie de 15-16 ore sa le fii sluga, acesta nici in Romania, Europa sau unde sunt eu. Legat de limbaj: Alina, eu sunt 1974 nascuta si mai toate persoanele din jurul meu si in Ro si aici vorbim in acest mod. Nu inteleg ce este gresit in te a exprima in mai multe limbi mai ales daca iti este uzual, mai usor. Nu sunt de origine Romana dar sunt nascuta impreuna cu familia in Romania.(ca si info) In Romania sunt persoane care se si respecta , munca munca dar cand e timpul relax relax, poate de aia sunt la cafele si tigari. Mariana, am stat in mijlocul NewYork ului doua saptamani aproape si pot spune ca viata celor de acolo este exact ca in filme: la maxim 6.30 barurile sunt pline cu oameni care ies de la servici. Da, sunt care si lucreaza 15 ore pe zi, prietena mea Romanca:) , in schimb restul distranduse si acesta fiind orice zi din saptamana.
Minunat! 🙂
Bravo Sybel,bravo!!!
Nu sunt condiții decente de lucru si nici în străinătate unde lucrătorii români cu studii superioare sunt izolati de restul colectivului si pusi sa lucreze cu ochii în calculator sau la un perete alb de zici că ești în camere de tortură, vezi Anglia. Apoi la 40 de ani nu mai e nimeni ca la 30.
Asa este. Condiitile sunt mai proaste pentru romani oriunde s-ar duce, pentru ca noi stam cu capul plecat si ne lasam slugariti si am fost invatati sa spunem saru’mana pentru orice biscuite. Chit ca am muncit pe rupte si l-am meritat.
Respect, Andra daca ti ai dat seama despre acest lucru. Ma regăsesc printre ceea ce ai afirmat mai sus si asta am facut si eu de aproape un an si ma simt foarte bine. Multi dintre noi ar trebui sa realizeze ca nu banii , functiile ne aduc fericirea. Trebuie sa invatam sa ne bucurăm de noi, de ceea ce este in jurul nostru si cam atat. Cred ca pana la urma problema vine de la faptul ca nu mai avem respectul de sine…
Merci :). Asa este. Ai dreptate, cred ca tine de respectul de sine
Nu as putea sa imi dau cu parerea decat strict din perspectiva cuiva care chiar activeaza in domeniul sanitar. Pentru un medic, 12 ore de munca nu reprezinta nicidecum o „garda”, acestea fiind intre 18-24 ore. Iar ca sa vorbim despre faptul ca s-a murit de epuizare dupa ce s-au lucrat 6 ture de 12 ore intr-o luna intreaga, mi se pare de-a dreptul hilar. O asistenta medicala, spre exemplu, lucreaza undeva intre 15-17 ture de cate 12 ore in decursul unei luni. In fine, ideea este ca respectiva persoana avea cel mai probabil afectiuni nestiute sau preexistente. Daca vrem sa dezbatem ce mult muncim unii dintre noi si vai de mine cat de epuizati suntem, macar hai sa nu mai dam exemple aberante pe situatia unei femei, care din nefericire, nu mai este printre noi. Cat despre cei 13 ani de munca, bine a spus cine a spus ca mai sunt muuulti inainte, deci..pardon ne vaitam de pe acum?!
Carmen, nu pot sa dau explicatii legate de doamna de la Galati pentru ca, asa cum ai spus si tu, probabil avea si alte cauze. Dar cu siguranta, toate cumulate ajung sa provoace stop cardiorespirator. Cat despre sistemul medical, sa zicem ca stiu si eu cateva lucruri. Mama si sora mea lucreaza in sistem si stiu cat de mult muncesc amandoua. In plus de asta, atunci cand „lucrezi” cu vietile oamenilor nu e vorba de faptul ca ne plangem. Poate fi vorba ca, la un moment dat, oboseala medicului si extenuarea fizica si mentala poate duce la greseli care constau in viata altora. La asta se gandeste cineva? In plus de asta, repet, poate nu s-a inteles. Nu ma plang ca muncesc. Ma plang de mine ca nu stiu sa echilibrez viata personala cu munca. Muncesc de la 18 ani. Daca nu imi placea munca probabil ca imi gaseam un batranel bogat cum fac multe domnisoare 🙂
Am adunat peste 20 de ani de munca..lucrez si traiesc in UE de 5 ani..tocmai pentru ca m-am fost saturat de workhoolismul romanesc..aici..in Paris se lucreaza 6-7 ore..daca oamenii pleaca seara dupa 6 e pentru ca iau pauze lungi si dese..nu va mai plangeti..va faceti singuri viata in Romania alergand dupa functii si onoruri fara bani..si va impuneti stilul..din pacate…get over it sweety!
si asa se lucreaza cu drag si spor si de placere. in romania inca nu s-a inteles ca un angajat fericit e un angajat profitabil. inca domina sclavia.
http://dezvaluitorul.ro/harta-energetica-a-romaniei-locurile-misterioase-care-par-desprinse-dintr-o-alta-lume/
Pentru un plus de energie! Spor in toate, mai ales la odihnă și liniște!
multam. deja am pe lista niste locuri de acolo de vazut 🙂
La lista de detox adauga celor 5 puncte si renuntarea la “eu le fac cel mai bine” si “daca nu le fac eu, nu le face nimeni” . Succes si reusite !
da,da, asa este. incerc. sper sa-mi iasa. sar’naa la fel 🙂
Mai adauga si „sper” si „incerc” pe lista magica. Hai Andra ca se poate. Am incredere in tine 🙂
wooww. asa motivational? bine. adaug. multam 🙂
nice!
+1!
șeful meu zice ca a lucra 15 ore pe zi e normal. posibil, de-aia are afaceri de succes, dar nu are prieteni și nici viață personala. când i-am spus ca vreau programul schimbat pentru ca munceam peste 240 de ore pe luna și vreau sa îmi investesc timpul în relația mea și familie mi-a zis ca el nu este așa și nu investește în familie. asta mă face sa mă gândesc serios dacă mai vreau sa continui sa muncesc cu un om care nu își prețuiește familia de dragul banilor.
inteleg foarte bine ceea ce spui. sincer, nu este gresit nici sa fii workoholic, nu este gresit nici sa fii invers. poate cel mai bine e la mijloc. oricum, cea mai buna varianta este cea care te face sa te simti implinit si fericit. inteleg perfect ceea ce spui. am avut un job in care primeam mailuri si la 11 noaptea sau in weekend, daca nu raspundeam in 5 minune iesea scandal, ba chiar acum cativa ani imi luasem 3 zile libere sa merg la mare si in ultima zi am fost sunata de la birou sa ma intorc pt ca trebuia sa fac un proiect la care nu se pricepea nimeni (nu spun cine m-a chemat de la mare inapoi ca a tocmai ce iesit primarita :P)
zoso ma adus aici dar nu ma supar ! ma bucur ca am gasit ceva de citit ( de calitate ) dimineata la cafea .
Hehe. Ce drăguț. Mulțam. Te aștept dar nu promit cafele zilnice că n-am atâta material 🙂
tot de la zoso am ajuns si eu. merita sa-i dai o cafea! ….dar cum spuneam si ieri, +1 pentru ce faci tu aici. mai trec! succes!
hehe. ce tare. multam de incurajari si de mesaj. pe zoso inca nu-l cunosc personal dar promit ca atunci cand ne vom cunoaste sa-i dau o cafea 🙂
„…atunci când ești medic vrei să faci gărzile alea pentru că știi că viețile altora depind de tine, de aia ai făcut un jurământ.” Sau pentru bani !
Da. E un materal superb. Si adevarat. Merita meditat la asta. Multumesc !
[…] ce am scris articolul legat de epuizarea prin muncă, mi-am dat seama că suntem, din păcate, foarte mulți care nu știm să facem altceva în afară […]
Suntem, intr adevar, o generatie de workoholici, muncim de dimineata pana seara si roadele nu se ridica deloc la nivelul efortului depus zilnic. Nu ne autoapreciem deloc. Avem nevoie de mai mult timp liber, avem nevoie sa nu suprasolicitam mai putin.
[…] puțin timp înainte să mă apuc de #workdetox am ajuns la urâta concluzie că, după 13 ani de București, nu-l cunosc. Voiam să scriu că nu […]
[…] prea multă și nu aș vrea să stau să dezgheț chestii în timpul meu liber. Ăla e pentru #workdetox. V-am mai spus eu că dacă aș avea o baghetă magică, la curățenie aș folosi-o :). În […]
[…] să strângi banii pentru pensia liniştită de la punctul 4, iar la pensie, când vei vedea că nu ţi-a ridicat nimeni statuie, te vei interna la un azil frumos pentru că nu vei mai avea sănătatea necesară să pleci în […]