Fiat 500 şi comunicarea din viaţa de zi cu zi

Acum câţiva ani după ce nu am mai avut maşină de muncă, am zis că e cazul să îmi iau şi eu maşina mea. Nu ştiu alte femei cum şi-au ales maşina, dar pe mine nu m-a interesat nimic altceva decât să fie nouă. Partea bună la maşinile de muncă (ce oricum erau second) e că se ocupă firma de carburant, revizii şi orice rezolvare în caz că pică ceva.

Deci logica mea, de atunci, în achiziţionarea unui autoturism a fost “nu contează ce maşină e, atâta timp cât e nouă. Că dacă e second şi păţeşte ceva, o încui şi o las în stradă.” Zis şi făcut, mi-am luat maşină nouă. A fost să fie un Fiat 500 pentru că era super ofertă. M-au certat prietenii ca nu apreciez maşina la adevărata ei valoare, că nu mă bucur de istoria Italiei, şi că nu e normal ca ei să fie mai încântaţi de maşina mea decât mine. Între timp, bubulina s-a dovedit a fi cea mai potrivită maşină pentru Bucureşti pentru că se strecoară peste tot şi se parchează oriunde. Unde mai pui că e şi simpatică şi foarte retro.

Dar nu recenzii la maşini voiam eu să scriu. Ci despre agenţia care face spoturile pentru Fiat 500 la care eu mă distrez de fiecare dată. De ce? Pentru că sunt atât de amuzante, adevărate şi inspirate din fapte reale (gândite sau înfăptuite) încât nu ai cum să nu exclami la un momentat dat “băi, să ştii că aşa e”, sau “da, cunoaştem”, sau “da, aşa am făcut şi eu”.

O să încep cu ultimul spot pentru 500S. Ce a vrut să spună poetul? Că fetele s-au cam săturat de băieţii răi şi se orientează către băieţi mai cuminţi. Şi cum 500S a început să comunice pentru bad boys, a ieşit asta:

Spotul de sus a venit în continuarea primului spot Fiat 500S la care am râs bine de tot anul trecut. De ce? Pentru că l-au făcut rezistent pentru băieţi. Cum au comunicat asta? Cum nu putea niciun alt brand să comunice treaba asta şi să se muleze atât de bine pe imaginea produsului. Da, am râs.

La fel de tare m-am distrat şi cu spoturile pentru Fiat 500X. Ca să nu mai zic că mi-au plăcut atât de tare încât am vrut să schimb bubulina cu suv-uleţul. Doar că ăştia de la AutoItalia m-au tot amânat cu test drive-ul până mi-am băgat picioarele. Că dacă răspundem la fiecare mail după o lună de zile, apare altă maşină până atunci. În fine, mi-a plăcut foarte tare cum “a apărut” suv-ul. Adică aşa:

Şi continuarea a fost pe măsură. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, şi femeile gândesc câteodată la fel ca bărbaţii. Wink. Wink.

Bonus, două spoturi de la Abarth. Care au fost puţin banate. Pentru că prezintă maşina ca pe o femeie sexy şi rea.