Iaca, dragii moşului, că veni Moş Nicolae şi mi-a lăsat în ghetuţe o agenţie de influenceri. Una nouă. Că “ie” mai multe. Acum, să nu fie cu supărare, eu n-am nimic nici cu agenţiile şi nici cu influencerii, că doar toţi din mediul ăsta mai facem câte un contract de promovare.
Îmi aduc aminte o discuţie recentă când m-a sunat o agenţie să mă întrebe dacă aş vreau să lucrez la un proiect. Tipa de acolo mi-a spus din ce listă m-au ales şi apoi am început să o toc mărunt cu chestii de genul – stai puţin, că acolo sunt nume mari, veterani, dau followerii pe afară şi eu nu am nici măcar 2000, etc… Mi-a plăcut când mi-a spus că acel client nu vrea să lucreze cu nume mari, de 10-15k followeri, că acolo este mai mult imagine şi like din obişnuinţă, că cei mari nu îşi mai dau silinţa să livreze content de calitate, să facă o poveste şi că lucrurile au început să meargă mecanic.
Şi, să-mi fie cu iertare că îmi exprim părerea pe blogul meu şi pe muzica mea, fix asta este și problema mea. Termenul ăsta de influencer este atât de dezbătut şi luat la mişto, de jur că nici măcar nu mai ştiu ce înseamnă. Mă gândeam că ar fi totuşi frumos să mai apară nişte extrapolări şi definiţii, ca să nu ne încurcăm între noi – să fie la influenceri ăștia care influenţează pe cineva, pe un anumit domeniu. Că, dacă ne luăm după audiență şi domnu’ Gâdea e influencer nu? Dar şi Dalai Lama cred eu că a fost influencer. Alţii să fie bloggeri, vloggeri, persoane publice, vedete, artişti, good at personal branding, comunicatori, speakeri etc.
Ce am mai văzut eu pe noua listă cu influenceri? Băi, am văzut nişte oameni frumoşi. Da, da, ştiu că nu vă place termenul. Dar eu nu vorbeam de suflet. Vorbeam de fizic. Băi, ce frumoşi sunt şi băieţii şi fetele alea!! M-am simţit ca atunci când eram mică şi mă uitam la modelele din reviste şi rupeam paginile şi le lipeam pe uşa de la dormitor. Eu cred că selecţia s-a făcut după frumuseţe, că în rest am văzut că oamenii variază de la 1k followeri la 150/200k followeri.
Am văzut şi influenceri pe lista nouă cu 13k followeri şi 30 de like-uri la postare. Ce voiam să zic e că tata, când pune pe fb poze și mesaje cu pisici/cafea/bună dimineaţa, strânge cam tot atâtea. Şi dacă fac un calcul la numărul de prieteni din listă, vă spun că rata de conversie e genială. Prin comparaţie. Dacă vă vine vreo idee şi vă gândiţi că şi rata de conversie e bună la ceva, îmi scrieţi mie şi discut eu cu el.
Ştiu, deja începe să mi se ducă vorba că sunt hateriţă, dar vă jur că niciodată nu m-am legat de cineva care munceşte pentru content de calitate. Asta ca să nu mai spun ce am şi scris mai devreme pe fb – că sunt mulţi care ar trebui să aibă pozele împărţite în : pozele mele, content luat de pe net fără permisiunea nimănui, poze făcute de client şi cu produsul clientului. Aşa sunt eu. Am alergie la chestii superficiale. Mă scuzaţi. O să se mai întâmple. Şi chit că o să rămân fără followeri, rude sau prieteni, mai am de gând să hateresc mult timp lipsa de substanţă, superficialitatea, plasticul, ipocrizia şi umplutura.
Spun “ipocrizia” pentru că mi-am adus aminte că, acum câţiva ani, o fată dintr-o gaşcă în care ajunsesem (dar am ieşit), şi-a făcut credit să îşi ia un rolex să dea bine. Jur cu mâna pe inimă. Credit!
Deci, ca să zic aşa, eu nu pot să mă uit la campanii din astea cu poze frumoase şi conţinut mecanic din 2 motive – 1. Pentru că dacă promovezi cu influenceri yahturi, rolexuri şi hermes-uri, eu n-am bani de aşa ceva şi nici nu am nevoie să îmi compensez diverse lucruri cu chestii în halul ăsta de materiale şi opulente şi 2- pentru că nici influencerii ăştia nu au bani de yahturi, rolexuri şi hermes-uri. Ca să vezi!
Din nou, simt nevoia să fac nişte precizări, ca să nu credeţi că îi bag pe toţi în aceeaşi oală. Sunt multe conturi de insta/fb/etc cu content super relevant – de health, de travel, de fashion, de design şi altele, care îţi dau informaţii de calitate şi pe care eu le urmăresc cu plăcere, mă inspir, îmi vin o grămadă de idei, mă fac să scotocesc în garderobă să combin diverse chestii (ca să evedeţi influencer – din cauza lui Vlad Eftenie şi a fotografiilor lui, mi-am luat vacanţă la Veneţia). Dar de aici până la a promova opulenţa aia în care ai impresia că toate divele mănâncă zilnic croissant cu căpşune, pe lejeria albă a unui pat de hotel de 7 stele, e drum lung. Şi pavat cu râsete multe.
Nici noi, ăştialalţi, nu mâncăm pateu cu pâine. Şi la mine e masa îmbelşugată cu platouaşe şi croissante şi căpşune, doar că noi mâncăm în pat cu Netflixul pornit şi eu mă trezesc ciufulită şi nemachiată. Da, da, I didn’t wake up like this. Şoc şi groază!
Şi mi-e ciudă că acum, termenul de influencer simbolizează ceva fals, o imagine proiectată aiurea şi alte lucruri de bling bling care iau faţa unor oameni care, pe lângă faptul că sunt super talentaţi în ale fotografiei, scrisului, content ajutător, mai muncesc o grămadă pentru postari. Ştiu oameni care nu dorm nopţile, care se documentează, care editează într-o veselie, care îşi bat capul în draci pentru un video de câteva minute. Băi, jos pălăria pentru voi. Pentru răbdarea, pentru tenacitatea şi pentru consecvenţa cu care o faceţi. Poate la un moment dat o să iau exemplu de la voi şi o să fac şi eu chestii mai complexe.
Da, noi suntem poporul ăla agramat, cu restanţe la întreţinere, care stă în garsonieră şi se uită la “nora pentru mama” sau “bravo ai stil” dar ne place să mâncăm somon fumé, să conducem jeep-uri şi să ne facem credite pentru ceasuri. Asta ca să nu mai zic de duduile care nu ştiu tabla înmulţirii, dar s-au umplut de plastic şi s-au tunat bine ca să pună mâna pe un bogat şmecher, să le cumpere chestii frumoase şi să le ducă la Paris, ca, bineînţeles, să ajungă să fie în targetul campaniilor cu influenceri de produse de lux.
Ce ne mai plac hainele de blană, hermes-urile şi somnul fumé!
p.s. poza este de anul anul trecut de Moş Nicolae, de când eram în vacanţă la vila mea, de pe insula mea şi imi beam cafeaua dimineaţa uitându-mă la yahturile mele. Asta ca nu cumva să credeţi că am găsit vreun last minute la super preţ si am dat 50 euro pe avion până în Malta.
Wow. Deci mai există și oameni așa în țara asta. E bine de știut! 🙂