restaurant seoul

Bună, sunt Andra și sunt foodie. În caz că nu știați. Dar să revenim la motivul pentru care ne-am adunat astăzi aici. Dulciurile la care poftesc cel mai des. Sunt sigură că toți avem piticii noștri dulci.

Trebuie să recunosc că nu am avut o relație de lungă durată cu dulciurile. Faza interesantă este că eu până pe la 30 de ani nu am poftit la dulciuri. În copilărie adoram pandișpanul cu vișine și crema de zahăr ars făcute de mama (pofte ce au rămas cu mine până în prezent) și cam atât. Preferam mai degrabă să rod ceva sărat decât ceva dulce. Fără bomboane, fără ciocolată, fără nimic. Nici în ziua de azi nu sunt fan ciocolată.

Ei bine, după 30 sau 32, nu mai știu exact, ceva s-a schimbat în organismul meu (haștag bătrânețe) și am început să poftesc la dulciuri. Dar rău. Chiar am avut o perioadă acum vreo 3 ani când eram ca un ceas. La ora 16.00 venea pofta de dulce, altfel simțeam că leșin acolo. În continuare nu mănânc bomboane, nu ciocolată, nu ronțăieli dulci, nu dulciuri ambalate din magazine.

Am, în schimb, diverse pasiuni dulci și 90% din ele sunt pentru produse făcute “în casă”, nu industrial. Chiar dacă încerc diverse deserturi prin restaurantele prin care ajung, sunt câteva care au rămas în gândurile mele. Și când spun gânduri, mă refer la momentul ăla în care spui “aș mânca niște …. de la …..”.

Câteva dintre ele mai jos. În ordine aleatorie. Nu fac topuri.

Pasteis de Nata de la Cofetăria Vanilla.  Și în ziua de azi mă oftic că am fost foarte cuminte la Lisabona și nu am mâncat pastel de nata până să mi se facă rău. Și au trecut ceva ani de atunci. Unul din regretele din viața asta. Între timp, i-am descoperit pe oamenii ăștia și de fiecare dată când îmi vine gândul de Portugalia, trec și pe la ei după câteva cutii.

pasteis de nata vanilla

Cheesecake-ul de la Marriott.  După părerea mea – cel mai bun cheesecake din București. Textura aia este fix curcubeu pe cerul gurii. Unde mai pui și că are 600 de grame. Deci mai mănânci și a doua zi dacă nu vrei să împarți cu alții.

cheesecake marriott

Hotteok de la Seoul. După cum spuneam și pe fb, am descoperit restaurantul destul de târziu. Adică acum vreun an jumate-doi. Dar este unul din locurile la care poftesc. Hotteok este desertul meu preferat de la ei. Sunt niște turte umplute cu alune de pădure și miere (cred). Musai și la pachet ca să fie și pentru a doua zi la cafea.

hotteok seoul

Gogoșile de la La Pravălescu. Cele simple. Grase și pufoase. Problema e că în ultimele dăți când am trecut pe acolo nu erau. Pesemne am vorbit prea mult despre ele și s-au dat toate. Urât! Nu se face! Dar da, gogoșile alea grase, pufoase și pudrate sunt destul de des în gândurile mele. Și găluștele cu prune. Și, de sărbători, pasca de la ei. Cu aluat sau fără. Dumnezeul păștilor! De abia aștept sărbătorile.

gogosi la pravalescu

Tortul Krantz de la Oala cu Bunătăți. Am luat acum câteva luni de la ei și mi s-a părut cel mai bun tort krantz pe care l-am mâncat vreodată. Motiv pentru care nu a rezistat foarte mult. Ba chiar l-am dus cadou cu o bucată lipsă. Dacă și astea mai sunt glume…

tort krantz oala cu bunatati
Când l-am cumpărat.
tort krantz oala cu bunatati
Când l-am dus cadou.

Gelato de la Gelateria Velutto și Saint Gelato descoperite anul acesta. Cred că a fost anul în care am mâncat cea mai multă gelato din ultimii 10 ani. Ambele gelaterii fac gelato și sorbet mega minunate. Simți fructul, simți semințele din fructe de pădure, simți aroma și, cel mai important, sunt mega naturale și fără prostii în ele.

galteria velutto
Gelateria Velutto.

Dulciurile de la Amoom. Pentru că luna trecută am fost în Turcia pentru prima dată și mi-am dat seama că dulciurile lor nu au nicio legătură cu ce găsești la noi, am fost super uimită când am ajuns la Amoom prima dată (i-am găsit, de fapt, când m-am dus după pasteis de nata la Vanilla pentru că sunt la parterul aceleiași clădiri în Pipera). Deserturile lor orientale sunt to die for!!! Știu că aduc foarte multe ingrediente din diverse țări din Orient și îmbină rețetele tradiționale cu bucătăria fusion, așa că așteptați-vă la baklavale și osmalieh cu mouse de lavandă și alte arome. Neapărat cu cafea cu cardamom lângă!

amoom
amoom

Ah, și pentru că am zis că nu mănânc dulciuri ambalate și ciocolată, trebuie să spună că există totuși o excepție la care poftesc. Smochinele în ciocolată de la Delicatessen. Se cumpără cu baxul și se pun bine, foarte departe de canapea. Se mănâncă câte două pe seară. Hai trei. Hai patru. De aia e important să le ascundeți departe de canapeaua în care stați tolăniți. Dau dependență!

delicatessen

Încă nu am găsit cel mai bun cozonac din lume. Și credeți-mă că am făcut destul de multe încercări. Bine, face prietena B (pe care o bat la cap de un an să își facă blog de dulciuri), dar nu pot să o stresez de fiecare dată când am eu pofte. Fix ieri am comandat unul de la o tipă de pe fb. Vedem dacă e ce trebuie. Și, bineînțeles, că atunci când nu fac fripturi, intru în bucătărie și fac cremă de zahăr ars (care, din păcate, nu-mi iese ca a mamei) și clafoutis cu vișine sau zmeură și clătite.

Și da, am mai mâncat deserturi mișto de-a lungul timpului, dar acum am vrut să scriu doar despre cele la care poftesc des. Have a sweet Monday!

Tu ce ai mânca? Și de la cine?

2 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *