Nu era despre trening!!

Făcusem postarea asta aseară după ce am dat peste un el și o ea la, cel mai probabil, first or second date. Am râs și am glumit pe marele internet, dar m-au mai și apostrofat vreo doi domni că vezi tu ce superficială sunt eu că poate domnul era antrenor și venise direct de la ore unde făcuse voluntariat sau plantase copaci sau naibii, era jucător la Națională și venise direct de pe teren doar că să nu rateze întâlnirea cu fată îmbrăcată în rochie.

Partea mișto în comunitatea mea este că fix toată lumea a înțeles despre ce este vorba. Mai puțin lumea rătăcită din afara comunității. Dar vorba aia, oameni suntem, liberi pe internet și fiecare poate să creadă ce dorește și ce poate.

Să ne înțelegem. Nu am nicio problemă cu treningul. Chiar sunt în trening în momentul în care scriu textul acesta. De asemenea, șifonierul meu este plin de blugi rupți, tricouri, maiouri, mai mult decât de rochii de gală. Dacă stau bine să mă gândesc rochii de gală nu am deloc, motiv pentru care am refuzat mereu invitațiile la lansări de colecții pe podium. Pentru că nu aveam nimic de îmbrăcat care să se potrivească cu dress code-ul și nici nu intenționez să-mi achiziționez doar ca să ajung la niște evenimente.

Și aici vine una din ideile principale pe care anumite persoane le-au ratat. Dress code-ul. Dacă vorbim de un eveniment, o conferință, un cocktail party, o nuntă, o prezentare de modă sau un bal mascat trebuie să te supui dress code-ului. Este o chestiune de respect și bun simț față de oamenii ăia care organizează ceva de categoria asta, care și-au imaginat evenimentul într-un fel anume, care vor să facă un basm din ziua aia și care te-au invitat acolo. Iar dacă intenționezi să le accepți invitația este de bun simț să le respecți dorința. Este foarte ok și să refuzi participarea dacă nu e genul tău. Dar nu e ok să te duci în trening, pijama sau pantaloni scurți doar pentru că tu ești un spirit liber și ai impresia că nu ți se aplică. La fel cum dacă dress code-ul e all white, e de porc să mergi în fucsia. Sau poate dress code-ul e trening și tu atunci ai chef să-ți iei costumul. Dacă pe invitația aia primită scrie un dress code, ar fi frumos să învățăm să-l respectăm. Sau să refuzăm invitația. Nu există om mai liber, mai îndreptățit, mai bogat, mai excentric, mai whatever. Există om care are bun simț și respect sau nu. Asta cu “lăsăți oamenii să facă ce vor” e doar o scuză pentru lipsa bunului simt.

Este ok să porți trening în parc, la piață, la magazin, la sală, la tăierea porcului. Nu este ok să porți tocuri și rochie pe pârtie sau la plantat de copaci. Că nu vorbim doar de bărbați aici. Vorbim și de femei. Basically, vorbim despre respect și bun simț în raport cu ceilalți și cu mediul în care ne aflăm.

Și acum să ne întoarcem la sectorul dating. Care și așa este pe cale de dispariție. Dacă vorbeșți cu fată și o inviți în parc sau la o shaorma e ok să-i zici “ia-ți, fată, un trening pe tine și hai să mâncăm ceva la colțul străzii”. În schimb, dacă o inviți la un restaurant fancy și ea e în rochie și pe tocuri (bine, ați putea discuta asta înainte), iar tu vii în trening în timp ce la o conferință îți pui o cămășă sau un costum, nu face decât să arate că nu ești interesat să depui minimul de efort și pentru ea. E la fel de normal că ea să nu vină în paiete dacă mergeți la tenis, cum e că tu să nu te duci în trening la operă.

Văzusem zilele trecute un podcast video din afară în care s-a adus în discuție tema asta. Despre cum în relațiile de cuplu nu se mai depune efort. Și este trist. Dacă poți să depui efort la job, la voluntariat, la cursuri, în relațiile cu prietenii, cu colaboratorii, cu proiectele, dacă vrei să fii prezentabil la un eveniment sau la o conferință de business, dacă poți să-ți pui tricoul echipei preferate când mergi la meci de ce nu poți face asta și pentru cea/cel de lângă ține. De ce nu poți sau vrei să îi dai partea aia bună și frumoasă a ta?

Again, nu este despre îmbrăcăminte. Este despre efortul depus pentru a fi cea mai bună variantă a ta pentru celălalt. Mai ales dacă o faci în alte medii. Flirtul și pasiunea nu se țin cu, mă scuzați, chiloți și șosete găurite. Nici cu bărbați care nu au făcut duș sau femei neepilate (chit că am văzut tot felul de trenduri dubioase în ultimii ani). Iubirea aia și pasiunea nu pică din cer și nu le ține Dumnezeu. Tot ce nu se întreține dispare mai devreme sau mai târziu.  Relațiile sunt un schimb de energie. Trebuie să dai și primeșți. Altfel nu funcționează. Nu poate da doar unul. Nu poate iubi doar unul. Nu îi poate păsa doar unuia. N-am înțeles niciodată de ce e atât de mare efortul pentru unii. Nu se presupune că vrei să fii cu omul ăla? Nu de aia ești acolo? Nu vrei să vezi ce face? Nu vrei să-i auzi vocea? Să-i spui un banc? Să îți dai cu rujul ăla care îl amețește? Să-ți pui fusta aia scurtă ca să te mângâie pe picior când stați în taxi?

Cred că de asta zic ăștia că dragostea durează trei ani. Că oamenii nu-și mai dau interesul. Vorba aia, dacă poți să-ți iubești echipa de fotbal 20 de ani și să fii acolo pentru ea, trăind momentul și să te bucuri sau să te întristezi la fiecare gol, nu poți face asta și pentru omul de lângă tine? Da, de aia nu mai fac oamenii sex după un timp. Și nu vorbesc de ăla mecanic, pentru că trebuie. Vorbesc de ăla cu feeling. Ăla în care o vezi ieșită de la duș într-un prosop scurt, epilată și miroase a levănțică și eșți fericit că e cu tine. Ăla în care el nu stă în mijlocul canapelei cu șosete găurite și se caută de scame în buric pentru că cine mă iubește, mă iubește și așa. Și apoi auzi cuplurile – ne-am îndepărtat, nu știm ce s-a întâmplat, n-am mai făcut sex de juma de an, nu se mai uită la mine, e nervoasă, etc. Well, e cam simplu. A dispărut pasiunea. Pentru că ai lăsat-o să dispară.

Da, nu e obligatoriu nimic pe lumea asta. Nici să porți trening, nici să nu porți trening. Zic doar că ar fi frumos să mai depunem niște eforturi dacă vrem să ne menținem relațiile vii. Dacă vrem.

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash