horeca andra nistor

Știu că Horeca este unul dintre cuvintele folosite și răsfolosite și e normal. Mai ales după perioada asta care le-a venit ca un satâr după ceafă.

Lucrez cu Horeca, îmi place Horeca, susțin Horeca. Dacă mă întreabă cineva pe ce se duce o parte importantă din salariul meu am să spun că pe mâncare. Bine, nu prea mă întreabă nimeni că se vede pe Facebook.

Apropo, știti că românii cheltuie 23% din venituri pe mâncare și băuturi non alcoolice față de nemți care cheltuie 14%? Te gândeșți că sectorul ar putea lua aminte și maximiza oportunitatea asta…

Dar textul ăsta nu este despre Horeca. Este despre oameni. Scriam ieri că iar mi-am luat mâncare la pachet (live, la fața locului, nu prin aplicație) și IAR m-am trezit acasă că NU aveam în pungă ce am comandat. Nu e prima dată când se întâmplă. Și nu e primul restaurant. Pe mine treaba asta mă enervează foarte, foarte rău! Dacă am avut poftă de două – trei lucruri și ai uitat să îmi pui unul din ele și mi-ai greșit altul, fac ca trenul. Fix voiam să mănânc ceva, mă gândeam la felurile alea și mă trezesc că nu sunt! După ce am stat în trafic, am venit până la tine, te-am ales pe tine din toate restaurantele! Și te-a durut în popou. Și te-am mai și rugat să verifici dacă sunt toate produsele acolo și m-ai luat de sus că ăsta e jobul tău și știi tu mai bine. Well, you had one job!

Recunosc cu mâna pe suflet că am oroare de oamenii care se iau în serios mai mult decât își iau munca.

Acum doi ani de ziua mea am fost la un restaurant specializat pe vită. Defect profesional, am verificat dacă aveau vită americană, dacă avea toate etichetele și ambalajul intacte, ce cut-uri aveau. Totul bine și frumos. Am ales să schimb un pic friptura și să merg pe una japoneză. Am lăsat-o jumate în farfurie. Era făcută oribil. Jumate zgârciuri. Practic, cineva și-a bătut joc de cea mai scumpă carne din lume. Ce m-a deranjat aici? Pe lângă banii aruncați, m-a deranjat că ți-ai băgat picioarele într-un produs premium. Iar oamenii care vin la tine vor da vina pe produs, nu pe faptul că “chef” nu știe să fasoneze o carne. M-am întâlnit ulterior cu cineva din managementul restaurantului și i-am povestit. M-a întrebat de ce nu i-am zis că vin. I-am spus că vita aia (care nici măcar nu era în portofoliul meu), sau absolut orice vită, trebuie gătită impecabil pentru oricine le calcă pragul, nu doar pentru cunoscători.

Ca o paranteză, anul trecut înainte să ne prindă pandemia începusem un proiect prin care aduceam chefi din State să trainuiască chefii de la noi pe tot ce înseamnă vită. L-am invitat și pe chef-ul care îmi făcuse vita varză, dar a fost prea ocupat ca să învețe meserie de la cineva specializat. Again, exemplu de oameni care se iau mai mult în serios decât își iau jobul. Și ar trebui să fie invers!! Așa merge Horeca! Oamenii plătesc pentru ceva ce ar trebui să primească – produs, calitate, servicii! Altfel nu se mai întorc. Nu suntem obligați să susținem pe nimeni pe banii noștri dacă primim semințe când plătim wagyu.

Altă întâmplare? Am avut un eveniment la un moment dat, care m-a costat ceva. Pentru că așa merge treaba. Clientul plătește, furnizorul oferă. Cu jumătate de oră înainte să vină invitații i-am rugat să pună aspiratorul că erau o grămadă de chestii pe jos după aranjarea spațiului. Mi-au zis că pusul aspiratorului nu figurează în contract. Iar m-am certat cu ei, iar mi-am auzit vorbe că sunt dificilă. Adevărul e că e dificil să ai bun simț. Am dat eu cu mătura și nu mi-au picat nici mâinile și nici gradele. Nu am mai lucrat cu ei de atunci. Și mă sună în fiecare an să mă întrebe dacă mai facem ceva împreună. Nu, nu mai facem!

De aia am rămas șocată de serviciile din Turcia. Când mă așezam la masă și în mai puțin de două minute venea cineva să întrebe ce ne aduce, dacă mai avem nevoie de ceva, dacă e totul în regulă. Pe lângă faptul că oamenii ăia roboteau că niște furnici într-un resort cu peste 500 de oameni, aveau bun simț și servicii pentru consumator. Și nu spuneau “haideți, doamnă, că știm noi mai bine!”

La fel și în vacanța de la Viena de acum câteva săptămâni. Oamenii ăia își făceau treaba pentru care erau plățiți. Și ceva în plus. O vorbă bună, un zâmbet, o recomandare. Oamenii ăia știau că Horeca înseamnă produs plus servicii.

Tristă cultură avem cu gândirea pe termen scurt. Cu lasă că merge și așa. Lasă că dacă pleacă ăsta vin alții. Ca apoi să scriem pe interneți “ajutați Horeca!” Ca să ajutăm Horeca și orice alt sector trebuie ca oamenii ăia să își facă treaba. Trebuie ca oamenii ăia să își ia munca mai în serios și mai puțin pe ei, care s-au urcat singuri pe un piedestal. Trebuie ca oamenii ăia să fie oameni atâta timp cât lucrează în servicii (și am văzut scârba față de clienți și la medic, și la mall, și la restaurant și la administrația financiară).

Există multe locuri unde oamenii sunt absolut impecabili, atât din punct de vedere servicii cât și produse. Oamenii sunt asumați. Oamenii sunt bucuroși de feedback, atât pozitiv cât și constructiv. Ăștia sunt cei care vor rezista și vor crește. Pentru că trebuie să și dai, nu doar să ceri cu pretenții. Ăștia sunt oamenii care trebuie susținuți. Nu toți. Doar cei care merită. Ăștia sunt oamenii care se fac remarcați. Cei care își fac treaba cu zâmbetul pe buze plecând de la femeia de la curățenie și până la directorul companiei.

Și mi-ar plăcea tare mult să învățăm să îi apreciem pe cei de genul acesta și să le spunem un NU ferm celorlalți. Poate așa reușim să schimbăm puțin mentalitatea asta de neam prost de la noi. 

   
29 replies
  1. Adina Lisovschi
    Adina Lisovschi says:

    Fix de asta este vorba. De oameni. Acum două săptămâni am fost la o nuntă de corporatiști la un hotel dintr-un lanț cunoscut. Mare tam tam s-a făcut pe tema nunții. Că se voia de fițe. Dar mă rog, să revenim. Meniu banal. Asta ca să fiu drăguță. Eternul șalău cu sos meuniere și legume congelate făcute la abur. Dar doamna care ne-a servit la masa noastră de opt persoane, a făcut să pot trece totul cu vederea. A fost atât de atentă la noi, atât de amabilă, am glumit împreună, s-a dus la bar să ne aducă băuturi. Am felicitat-o pentru bucuria cu care-și făcea treaba. Și chiar dacă tipsul a fost inclus în meniu, soțul meu a simțit nevoie să o recompenseze cu o sumă ‘drăguță’. Să vezi ce ochi mari a căscat peste masca de pe față. Și ce mult ne-a mulțumit. A făcut ca nunta aia să ni se pară agreabilă.

    Reply
  2. CATALIN SCHAER
    CATALIN SCHAER says:

    După 7-8 ani de muncă în industria asta (sunt bucătar), am ajuns la concluzia că treaba merge prost atunci când oamenii nu se iau în serios: începând cu patronii, trecând pe la angajați și terminând cu clienții. Am văzut zeci de patroni de cârciumi care azi deschideau prăvălia și deja se vedeau milionari peste 3 luni => mâncare de cantină la preț de Ithaa Undersea sau Aragawa. Am văzut angajați (și încă văd) care dau rasoale pe principiul good enough. Pe unii îi mai întreb dacă ei ar mânca ce gătesc pentru alții… Și am văzut și clienți care măsoară calitatea mâncării primite strict prin prisma prețului.

    Reply
    • andra nistor
      andra nistor says:

      mega trist ce se intampla. mega, mega trist! si ce e mai nasol ca sunt prea multi care merg pe ideea de “lasa ca merge si asa”. poate sunt rea, dar oamenii astia nu ar trebui sa existe. mai bine mai putine variante, dar impecabile, decat toata lumea patroana si servicii proaste. lasa ca isi pot gati oamenii si acasa. si fix asta s-a vazut in pandemie cand a crescut retailul. cred ca romanii au inceput sa mai ia atitudine pe partea asta. si e ok. o sa se vada cine merita sa ramana in business si cine nu. sa ramana pe merit!

      Reply
  3. Ana-Maria
    Ana-Maria says:

    Sau brand romanesc cu produse nu tocmai ieftine: comand o pereche de sandale, ma suna sa-mi spuna ca nu au pe stoc( desi pe site am putut alege) numarul pe care eu il port si va dura putin mai mult pana sa vina comanda. Ok, vine comanda, probez si constant faptul ca numarul nu se potriveste cu calapodul de pe aceapereche de sandale. Sun, fac retur ( d-soara de la telefon imi spune ca au fost special facute pt mine…haha, good joke) dar va trimite curierul. Curierul a venit dupa 2 saptamani si inca un telefon dat, iar banii dupa 2 luni (si 3 telefoane date la ei)…….
    Mentionez, un brand destul de cunoscut cu produse pe care eu una le ador, sunt foarte frumoase insa comunicarea este jalnica( tonul folosit la telefon si “in fine, va bag banii”…..not cool).

    Reply
    • andra nistor
      andra nistor says:

      omg!!! oribil. tocmai din cauza asta mie mi-e foarte frica sa comand haine sau incaltaminte online. sigurii de la care mai iau sunt cei de la answear pentru ca stiu ca se misca repede cu returul si cu banii inapoiati. dar cam 90% din situatii vreau musai sa iau din magazine.

      Reply
  4. SanDell
    SanDell says:

    Vara asta am apucat să merg de câteva ori la mare la noi, cu fii-mea. Un sfert din timp l-am petrecut în România, restul în Bulgaria. Și am observat o chestie, legat de restaurante/cârciumi/locuri unde poți mânca: în România, deși încercam să alegem cu grijă, rar am avut norocul ca unul dintre noi să nimerească un fel bun de mâncare. În schimb, în Bulgaria, deși am experimentat și încercat locuri și mâncăruri noi, nu am avut ghinion nici măcar o dată. Și când un copil de 12 ani observă asta…înseamnă că este o problemă.
    Și am mai pățit o chestie: am găsit un loc cu mâncare bună în România, unde am mâncat ok. În ultima seară când am mâncat acolo, am încercat să o las pe cea mică ”in charge”, de la început până la final. După ce am plecat, am realizat că au păcălit-o la bani.

    Reply
    • andra nistor
      andra nistor says:

      omg!!! oribili oameni! fix ce comentase cineva mai devreme, ca viseaza sa se imbogateasca peste noapte. si da, ai dreptate. sor’mea a iesit cu bebe de 2 ani, prima data anul asta din tara. la bulgari a fost totul perfect. apoi au mai mers o zi la vama si si-au batut joc de mancare si taxat dublu. eu am minim 10 ani de cand nu-mi mai fac vacantele in tara, tocmai pentru ca muncesc pentru salariu si nu e normal ca cineva sa isi bata joc de tine pe banii tai.

      Reply
      • Savu Carmen
        Savu Carmen says:

        Buna . Andra. Ai aruncat manusa . Doamne . Sunt atatea de spus . Saptamana trecuta am fost la conferinta invitata de un furnizor. La un mare hotel din bucuresti . JALNIC . Sa indraznesc sa spun ceva ?? NUUUU ca nu mai cumparacmarfa de la noi. Gresesc cumva o livrare … cateva mailuri d ela ei ca serviciile noaste logistice sunt jalnice . Pai e corect ?? Sa mai zic de mancarea din restaurante … nu mi permit

        Reply
  5. Cristian
    Cristian says:

    Daca consideram X = venitul unui german, atunci X/3 va fi venitul unui roman. in aceste conditii, 0.23*X/3=0.08X.
    Concluzia : romanul consuma 8% din venitul unui german. ai naibii nemti, germanii astia.

    Reply
      • adi
        adi says:

        Pai… nu e chiar asa. Comparatia asta procentuala merge atat timp cat cheltuileli si veniturile sunt proportionale ori aici nu e cazul. Ca tot vorbim de nemti, am luat random, datele de pe numbeo pentru Berlin. Salariul mediu, ~2900eur, after tax, o masa in oras 50eur (Meal for 2 People, Mid-range Restaurant, Three-course) sau 1.72% din venit. Acelasi Numbeo pentru Bucuresti, salariul mediu ~3700 ron, 150ron masa pentru 2 persoane sau 4% . Asa ca diferenta procentuala e mai mica. Intradevar, un bucurestean ia mai multe mese in oras dar nu cu o diferenta asa de mare cum sugereaza procentajul din articol. In rest, total de acord cu ce spui tu si din pacate nu e doar Horeca asa (desi acolo e cel mai vizibil).

        Reply
        • andra nistor
          andra nistor says:

          da, din pacate nu doar in horeca e asa. cifrele, in schimb, sunt reale. cu asta ma ocup la job. cu cifre pe tot ce inseamna food and drinks in romania. si da, normal ca procentul e mai mare din cauza salariilor mici. insa noi suntem si mai “cheltuitori” fata de alte tari mai “strangatoare”.

          Reply
      • Mihai
        Mihai says:

        Complet greșit. Romanii cheltuie mult mai mult din salariu decât locuitorii țărilor vestice fiindcă au salarii de cel puțin 3-4 ori mai mici. Iar preturile in vest la alimente și băuturi sunt la fel sau cu maxim 50% mai mari. Locuiesc in Scotia, deci știu ce zic. Lucrez in domeniul energiei, fac peste 6k lire pe lună net, ce procent din salariul meu crezi că pot cheltui pe mâncare și bautura? Mănânc cu 10 guri?
        E matematică simplă.

        Reply
  6. stefanb
    stefanb says:

    Trist dar totusi mai exista sanse. Treaba cu review-urile pe google sau pe alte site-uri mai ajuta sa mai elimini din tepe.

    Am fost in vacanta prin tara vara asta (zona Ardeal) si am testat mai multe restaurante luate de pe google, de genul cel mai aproape de locatia curenta, in oras sau pe langa drum. Peste tot am intalnit oameni faini, unii mai glumeti altti mai seriosi, se miscau rapid. Ne-au adus un scaun din spate, ne-au unit mese, ne-au recomandat chestii din meniu. Cu restaurantul plin ne-a servit in timp util.
    In plus n-am auzit deloc “nu avem asta” la ce era in meniu. Mancare buna, chiar daca n-a fost nimic deosebit.
    Dar detaliile conteaza, painea a fost proaspata, crutoanele au fost “de casa”, au sters masa inainte, fata de masa a fost curata, pizza n-a fost uscata, burger-ul a fost cu vita Angus.

    A ramas in schimb uneori teapa cu umflat nota, am fost 8 la panz si a profitat sa mai bage o ciorba in plus. Alta data a uitat sa aduca o ciorba desi isi notase si recapitulase cu noi lista.

    Ideea e ca cu o atitudine corecta poti sa mai acoperi din eventualele greseli.

    Noi am evitat restaurantele de fite, zonele turistice aglomerata si am ales numai locatii cu peste 4.5 pe google si n-am fost dezamagiti.

    Reply
    • andra nistor
      andra nistor says:

      nice!! de aia ziceam ca sunt multe (dar nu destule) locuri cu servicii si personal bun. nasol cu teapa. cateodata ma gandesc ca romanul se naste cu mentalistatea asta de a fura/tepui pe cine poate.

      Reply
  7. Cata
    Cata says:

    Noi stăm doar la pensiuni în vacanțe, nu ne plac hotelurile și aglomerațiile și bineînțeles, nu avem așteptări ireale.
    Cam 2 din 10 pensiuni sunt în regulă, rar faci un duș și nu te trezești că iese apă peste tot, mâncarea e la noroc șamd dar ce mă șochează mereu: în momentul în care spui (civilizat) că te deranjează ceva, instant devii dușman! Zâmbetele dispar, tonul devine “de cartier”, privirile asemenea. Este o boală cruntă, în țara asta, disprețul față de client, este incredibil…

    Reply
    • andra nistor
      andra nistor says:

      mda. fix asa. daca ar fi in stare sa asculte problema si sa o rezolve ar fi toata lumea fericita. si vorba aia, rezolvi problema o data, nu stai sa asculti acelasi lucru de la fiecare client. fix pentru ca e mai important ego-ul persoanei decat business-ul.

      Reply

Trackbacks & Pingbacks

  1. […] Andra Nistor despre experiențele nasoale cu breasla. O înțeleg și îmi asum o mică parte din vină. După 4 […]

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply to Gigi Floyd Cancel reply

Your email address will not be published.