andra nistor

Dacă în luna iulie am decis că am nevoie de o vacanță la soare, unde să stau că o șopârlă și să nu fac absolut nimic o săptămână, acum am simțit nevoia să îmi reiau vechiul obicei de cutreierat străduțe până nu-mi mai simt tălpile.

Adevărul e că nu credeam că un an jumate de necălătorit se va simți așa nasol. Așa că am profitat de faptul că mai aveam o grămadă de zile de concediu și am fugit un pic. În cazul în care o să par extrem de încântată de plimbarea asta, trebuie să menționez că este primul meu road trip și este prima dată când reușesc să ajung în aceste capitale.

Mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase concedii. Poate din cauză că eram neplimbată, poate datorită faptului că au fost mai multe orașe noi, poate datorită mâncării, poate datorită măreției muzeelor vizitate, poate toate astea combinate.

Am început cu Viena și nu a fost deloc ușor. Cam 13 ore cu mașina de când am plecat de acasă. Cu vreo două opriri pentru cafea și o pauză de masă la granița Ungariei. Fix înainte să termini autostrada ungurilor este Paprika Csarda, unde vă recomand tare să opriți dacă sunteți în drum. Din ce am înțeles, acum ceva timp era un popas unde mâncau tiriștii. Între timp a ajuns ditamai hanul, cu un restaurant super mare, hotel, parcări, tot ce trebuie. Pesemne faptul că au mâncare super bună i-a ajutat să se dezvolte. Am poftit la un aperitiv cu ficat rece de gâscă (înțeleg că ungurii nu spun foie gras) cu pâine prăjită, untură de gâscă și ceapă roșie. Apoi musai o ciorbă de văcuță mi-nu-na-tăăă! Arată mai mult ca un poke bowl decât ca ciorba noastră, dar gustul este superb, probabil datorită faptului că ciorba este făcută cu oase cu tot, nu doar din carne.

paprika csarda
Poză de pe site-ul lor, că îmi era prea foame și am uitat.
paprika csarda
Tot poză de pe site-ul lor.

Hai că am scris deja o grămadă despre mâncare și nici nu am ajuns la Viena. Prima seară a fost compromisă, așa că check in, o bere și nani direct. Ca să nu iasă capitol de carte acest text, am să încerc să sumarizez. Dar știți deja că vorbesc mult. Și scriu la fel de mult.

Fiind prima dată în Viena, m-am minunat de absolut orice. De la civilizația și bunul simt al șoferilor pe autostradă, la faptul că hotelul și fiecare restaurant au cerut certificatul de vaccinare, la tavanul palatului și al bibliotecii până la descoperirea istoriei împăratului și arhitectura senzațională de la fiecare pas.

Ce am vizitat în cele două zile?

Palatul Schonbrunn – reședința de vară a prințesei Sissi, o minunăție pentru ochii pasionați de artă și frumos. Imperial, breath-taking (romgleză, da!), cu o istorie fascinantă și povești mai puțin știute (apropos, au ghidul acela de ascultat și în limba română). De aici am urcat ceva până la Gloriette, unde am băut o bere și am admirat palatul din depărtare.

Schonnbrunn
Schonbrunn
Gloriette
Gloriette
Gloriette
Gloriette

Catedrala St. Stephens – nici dacă vrei nu ai cum să o ratezi pentru că este în mijlocul tuturor cafenelelor. Impozantă, frumoasă, calmă. Mi-a părut că aduce cu domnul din Koln. E ceva cu bisericile catolice ce mie îmi inspiră o serenitate cum la noi nu am găsit. Dar despre asta într-un alt subiect.

Biblioteca Națională (mulțumesc, Todo, pentru pont!) – nici nu mai contează pasiunea mea pentru cărți și biblioteci; locul ăsta este din altă lume. 12 milioane de cărți și picturi datând din 1300. Doar pentru așa ceva mi-aș dori să fi trăit în perioada aceea. Am încercat să cuprind cu privirea, dar și cu aparatul, fiecare cmp din locul ăsta. Sper să înțelegeți despre ce vorbesc din pozele de mai jos. Este Dumnezeiesc!

Biblioteca Nationala
Biblioteca Nationala
Biblioteca Nationala
Biblioteca Nationala
Biblioteca Nationala
Biblioteca Natională

Palatul Imperial Hofburg – reședința principală a dinastiei Habsburgilor și actuala reședință a președintelui. Da,da, aici mâncau oamenii ăia 9-13 feluri de mâncare atunci când îi invita împăratul la masă.

Hofburg
La masă, oștenii mei!
Hofburg
Vesela regală
Hofburg
Argintăria regală

Parndorf – nu se puteam să nu dăm o fugă și până acolo, nu? Mai ales că sunt fan outlet-uri și aici nu ajunsesem. Sincer, nu m-a impresionat. Adică da, e frumos, e mare, e un orășel întreg cu arhitectură superbă și el, dar na, prețurile sunt de Austria, nu de outlet. Motiv pentru care am fost cuminte și am plecat cu o singură pungă de la Tommy, pentru că, față de alte outlet-uri din Europa și din SUA în care am fost, aici mi s-a părut că prețurile sunt cel puțin duble, dacă nu și mai mari.

Unde și ce am mâncat?

Café Mozart – una dintre cele mai vechi cafenele din Viena (1794) și locul de întâlnire al jurnaliștilor, scriitorilor și artiștilor în 1840. Nu e chiar ieftin pentru un mic dejun (vreo 20e) pentru ce oferă, dar mergi pentru vibe și pentru istorie.  

Viena
Vienna vibe.
Viena
Vienna vibe.
Vienna vibe
Vienna vibe

Figlmuller – locul unde a început povestea snitzelului vienez în 1905. Am mers pe tradiționalul șnițel de vițel, absolut perfect (iar eu nu mă omor după șnițel!). Musai salată de cartofi care, după părerea mea, a fost cea mai bună salată de cartofi pe care am mâncat-o eu vreodată. Au trei locații, noi am încercat două dintre ele. Calitate de excepție în ambele locuri. Preferabil cu rezervare. Noi am avut mega noroc și am așteptat vreo 5 minute de fiecare dată până ne-au găsit o masă. Dar coada de după noi era de vreo 30 de persoane și mă gândesc că au stat ceva.

Viena snitzel
Snitzel vienez

Kaiserschmarrn – adică desertul împăratului – superb și la Mozart și la Figlmuller. Că m-ați întrebat pe fb ce este aia, ei bine, este o combinație între pancakes cu pandișpan și friganele, că nu știu exact cum să descriu gustul. Pe deasupra cu zahăr tos și dulceață de prune și caise. Doamne ajută la toată lumea! Musai mers la sală după!

Kaiserschmarrn
Kaiserschmarrn

În ultima seară mi-am dat seama că am uitat de apfelstrudel, adică ștrudel cu mere, așa că am făcut un efort suplimentar și am găsit o masă prin centru unde ne-am sacrificat și am bifat și asta. Neapărat cu cremă de vanilie ca localnicii, nu cu înghețată ca turiștii!

apfelstrudel
Apfelstrudel

Și bere! Nu știu cum să spun, dar orașul ăsta te îndeamnă la bere în orice moment! Întotdeauna merg pe berea locală, că doar de aia merg. Mi-a plăcut.

Concluzia? Viena este absolut măreață. Mi-au plăcut clădirile lor vechi senzațional luminate noaptea, mi-a plăcut arhitectura, mi-a plăcut vibe-ul. Viena este o încântare pentru pasionații de artă, istorie și arhitectură.

Am plecat de la Viena și, după un drum de o oră jumate, am ajuns la Bratislava. Aici aș ține să menționez că la vamă nu ne-au cerut actele ci certificatul de vaccinare pe care l-au și scanat (singurii, de altfel, care au vrut să il scaneze, nu doar să îl vadă). Ah, da, și cu o zi înainte am completat un formular de intrare în țară, formular care se găsește aici și este valabil 6 luni, în caz că mai ai drum pe la ei.

Bratislava a fost o supriză pentru mine. O frumusețe din aia liniștită, rurală, de văzut în tihnă. Dacă citiți peste tot veți vedea că într-o zi termini de vizitat toate obiectivele. Eu spun că mi-ar fi plăcut 3 zile în care să bântui pe străzi, fără nicio direcție, doar pentru oameni, vibe și pierdut timpul cu oprire la câte un prosecco bar. Bratislava aduce a Sighișoara – culoare multă, străzi pavate, oameni relaxați, clădiri cu iz medieval, fortificații și chiar și un castel.

Bratislava vibe
Bratislava vibe

Aici nu am să fac nicio listă cu ce e de vizitat, vă descurcați voi dacă aveți nevoie. Am să las doar poze ca să vă faceți o idee.

Bratislava vibe
Bratislava vibe
Bratislava vibe
Acolo sus era un restaurant. N-am mai ajuns.
Bratislava vibe
Biserica Albastră e ca un lego pus în oraș, ca o jucărie care vrea să iasă în evidență.

Ah, era să uit. Locul ăsta trebuie musai menționat. Konditorei Kormuth – cofetăria de poveste unde vrei – nu vrei, trebuie să intri și mănânci o prăjitură. Pe lângă faptul că prăjiturile sunt făcute de ei cu foarte mare atenție la ingrediente, locul te teleportează într-o lume de basm.

Konditorei Kormuth
Konditorei Kormuth
Konditorei Kormuth
Konditorei Kormuth

Doar nu credeați că nu scriu și despre mâncare! Așa cum scriam mai sus legat de Viena, îmi place ca oriunde mă aflu să mănânc ceva local. Știu că sunt mulți care merg pe partea safe cu mâncare cunoscută, dar pentru mine farmecul nu ar fi întreg dacă nu aș mânca mâncarea tradițională din fiecare țară vizitată. Așa că m-am documentat puțin pe drum și am vrut neapărat să încerc kapustnica so klobáșou (supă de varză acră cu cârnați) și bryndzové halušky (găluște din cartofi cu brânză de oaie, peste care erau presărate jumări). Știu, am pus un kil pe noi numai cât am citit cele două feluri, dar da, mâncarea lor este mega consistentă și destul de grasă. După masa asta nu am mai mâncat nimic toată ziua. Așa e cu tradiționalul. Te sacrifici la cântar!

supă de varză acră cu cârnați
supă de varză acră cu cârnați
găluște din cartofi cu brânză de oaie
găluște din cartofi cu brânză de oaie

Și ultima, dar nu cea din urmă. Bună dimineața, Budapest! Sau Bucharest! Cum ar spune cei care ne confundă. Înainte să încep să mă minunez și de superbitatea asta de oraș, trebuie să spun că s-a văzut imediat că am intrat la frații noștri. Haos total, nema certificate de vaccinare, nema mască, nema trafic normal. Cam ca acasă.

Așa, să revenim. Budapesta mi s-a părut absolut superbă!! Pe timp de zi, pe timp de noapte, pe liniște, pe gălăgie, pe ceva de mâncare sau pe ceva cocktail. Am mers de m-au durut tălpile (mai ales că Podul cu Lanțuri era în renovare așa că am avut ceva de ocolit de la un pod la altul). Bine, foarte multe locuri erau în renovare, semn că oamenii au grijă să meargă bine turismul.

Iubesc clădirile, palatele, arhitectura. Am trecut pe la Palatul Parlamentului (una dintre cele mai vechi clădiri și a treia că mărime din Europa) – bineînțeles, ca să-l prinzi pe tot în poză trebuie să traversezi Dunărea. Ai pe unde, nu-i băi. Budapesta este cunoscută ca și Capitala celor 9 Poduri. Noi am traversat două. Erau în plan trei, dar, cum scriam mai sus, Podul cu Lanțuri era închis pentru renovare.

Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta

Am urcat la Castelul Buda, castelul regilor, finalizat în 1265 și monument istoric inclus în Patrimoniul UNESCO. Și el era parțial în renovare. Și funicularul era închis. Deci chiar am urcat de s-a mirat și ceasul de atâta activitate în săptămâna asta. Am ajuns apoi la Bastionul Pescarilor pentru o super priveliște a orașului însoțită de, bineînțeles, un kurtos (între noi fie vorba, am mâncat mai bun la noi) și apoi am stat vreo jumătate de oră în Biserica Matyas. Iar eu nu merg la biserică. Dar, așa cum scriam mai sus, e ceva cu bisericile catolice. Nu doar frumusețe. Ci liniște. Respect. Regăsire. Și bucurie. Cam asta îmi inspiră. Am stat acolo pe o bancă și m-am uitat în jur. Cred că vreo 30 de minute și nu prea îmi venea să plec.

Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta
Budapesta

Am mâncat la Cirkusz. Foarte bun brunch-ul. Sau breakfastul. Doar că se cam stă. Adică minim 10 minute la intrare și cred că încă 30 de minute până a venit mâncarea. Ne învățasem cu binele în Viena când veneau oamenii aia în 5 minute cu șnițelul.

Budapesta
Egg royale cu hashbrown.

Am mai mâncat la Karavan, pe hipstereală așa, o grădină cu multe food truck-uri. Bun gulașul, dar m-am ofticat că aveau doar în pâine. Așa că până am ajuns eu la masă ajunsese mâncare, nu ciorbă. O chestie mișto pe care am văzut-o aici – reciclau paharele de plastic. Înainte să pleci, duceai paharele la ei și îți recuperai o parte din bani. Ieșea de un draft mic din două pahare goale.

Bomboana de pe colivă (că îmi place coliva, nu de alta) sau cireașa de pe tort a fost seara în care am ajuns în Galeriile Gojdu. Nu mai scriu istoria galeriilor, o citiți voi pe fb dacă nu ați apucat. Loved the vibe. Cred că dacă luăm centrul nostru vechi și înmulțim cu 100 nu ajungem la nivelul lor. Și mă oftic de fiecare dată când ne dau alții (ca să nu zic toți) clasă.

Galeriile Gojdu
Galeriile Gojdu

Concluzia? Doamne ce bine mi-a prins concediul ăsta. După ce am stat cu burta la soare în iulie fără să fac nimic, acum îmi ardea piciorul de ducă. Și zilele astea au fost mai mult decât mi-aș fi dorit. 

Budapesta
Until next time!

 

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *