Da, serios. Mi-am trimis flori la birou. Fix acum a venit curierul. Lalele. Da, îmi plac lalelele și floarea soarelui și zambilele și tuberozele. Așa că azi am primit (mai mult…)
Întâi gramatica și apoi replica
Voiam de ceva timp să scriu asta. Voiam, da? Nu vroiam.
M-a mobilizat acum jurnalista mâncătoare de copii, Oana Stancu. (mai mult…)
Îndrăgostește-te de o faptă bună
Am cunoscut-o pe Alexandra în toamna anului trecut. Mi-am dorit să o cunosc pentru că auzisem ce face. Face ceea ce mi-aș dori și eu să fac la un moment dat. Ne-am văzut la un caffe latte și nu știam de unde să încep să o trag de limbă și să înțeleg cum reușește să facă toate astea – fizic, financiar și mai ales emoțional.
Să vă spun ce face. Alexandra a înființat acum 1 an și ceva Asociația “Spitale curate” ce are ca obiectiv (mai mult…)
Da, recunosc, am mai și renunțat
După ce am scris „Câteodată renunțăm prea ușor” mi-au sărit mai mulți prieteni în cap. Că nu sunt de acord, că nu poți să încerci la infinit, că unii au pierdut ani din viață încercând.
Le-am spus că nu era despre asta. Era despre altceva. Dar știu la ce se referă. Și le-am promis și reversul. (mai mult…)
De la corporație la familie și înapoi. Când știi că e timpul?
Recunosc, textul este scris în vâltoarea emoțiilor de după schimbarea prefixului.
Data viitoare când va trebui să completez un formular de sondaj voi bifa căsuța cu 30 plus. (mai mult…)
Confesiune.
În viața se întâmplă lucruri.
Unele nasoale, foarte nasoale dar totul e relativ, nu? Astăzi mintea mea și-a pus întrebări împotriva voinței mele. M-am intrebat ce este în sufletul și în capul unui om care decide să-și pună capăt zilelor. Durere, nu? Dar cât de multă?? (mai mult…)
