Psihopaţii de pe facebook

N-am mai scris de ceva timp un post nervos. Dar din când în când, e cazul. Nu-mi place să arăt cu degetul spre oameni, însă unii chiar trebuiesc trebuie arătați, catalogați, apoi închiși și tratați. Chimic.

Zilele astea, s-a mai gândit un dement  băiat să își dea cu părerea. (mai mult…)

Creatorii de povești. Sau ce înseamnă marketing emoțional.

 Vă spuneam că anul ăsta vreau să mă concentrez asupra poveștilor. Unele se vor naște, unele vor crește, altele vor continua. Eu sunt unul dintre oamenii ăia care vor să citească povești, vor să scrie povești, vor să trăiască povești, vor să facă parte din poveşti. Eu sunt unul dintre oamenii ăia care au nevoie de ele. (mai mult…)

Mansarda cu miros de cireşe

Ei îi plăcea lumina. Dar îi plăcea și întunericul. Cumva, dacă se poate spune, îi plăcea lumina pentru că o încărca pentru întuneric. Întuneric din ăla călduros, din spatele draperiilor de culoarea deșertului. Găsise o mansardă. (mai mult…)

Cum am refuzat un job cu nişte zero-uri frumoase.

Anul trecut a fost un an foarte mișto pentru mine. A fost un an în care am realizat multe lucruri pe care nici măcar nu mă gândeam să le trec pe lista AIA. Pe lângă realizările materiale care, recunosc, îmi aduc satisfacții, pentru că deh…nu mă mulțumesc cu puțin, am crescut. (mai mult…)

Fără titlu. Ceva cu vin şi Paris, oricum.

Beibi ce-ai zice să ne mutăm la Paris?

Ce-ți veni, drăcie? De unde ideile astea?

Nu știu. Așa mi-a venit acum. Fix acum. Poate că m-am săturat de calcule și planificări, de hârtii cu liste, de pași mici de urmat încetul cu încetul. Poate am nevoie de o nebunie. (mai mult…)

Instigăm şi noi la normalitate?

Aseară eram asa…intr-o stare. Și am zis că rămân acasă. M-am pus pe canapea și am deschis televizorul. După 5 minute de știri, m-am simțit nelalocul meu. Nu eram unde trebuie. (mai mult…)

↑